Category Archives: Carte

Carte, Hardware

Cum au ajuns cipurile de computer indispensabile. Și marele motiv al discordiei mondiale

Știm, sau bănuim, cu toții, că cipurile de calculator sunt indispensabile în viața noastră, de la mobil la mașină și frigider sau cuptorul cu microunde, care încep să devină inteligente, cu sau fără ghilimele. Dar în ce fel devin ele, cipurile, o problemă geopolitică? Răspunsul la întrebarea asta se găsește într-o carte apărută în românește la Humanitas, Războiul cipurilor de Chris Miller, pe care am tradus-o cu un sentiment de revelație. Foarte pe scurt, el se leagă de faptul că primele cipuri cu răspândire relativ largă din lume au fost produse pentru programul Apollo și racheta nucleară Minuteman. Ca și de faptul că lanțurile de aprovizionare ale industriei de cipuri sunt în același timp un exemplu timpuriu de globalizare și cele mai complexe existente la ora actuală în lume.

Continue reading
Carte

«Dumnezeu, om, animal, mașină»

Dumnezeu, om, animal, mașină – metaforă, tehnologie și căutarea sensului a fost publicată în engleză înainte de revoluția ChatGPT și apare în română, la Editura “Humanitas”, după. Dar asta o face nu perimată, ci cât se poate de binevenită, fiindcă e un pas înapoi, care ne lărgește perspectiva asupra problemei, fără să ca teoria să fie în vreun fel caducă. De fapt, Meghan O’Gieblyn, autoarea, posedă o minte capabilă să lărgească orice perspectivă, fiindcă datorită propriei biografii/propriului traseu intelectual, e capabilă să integreze în 288 de pagini (ediția românească) orice, de la transumanism la teologie calvinistă, de la Descartes la fizicieni contemporani și teoreticieni ai emergenței, epistemologi ca Max Weber, plus cățelul-robot Aibo de la Sony. Ceea ce face Meghan O’Gieblyn în Dumnezeu, om, animal, mașină este pe cât de coerent, pe atât imposibil de clasificat, dacă ai numi rezultatul “interdisciplinar” ar fi o ezitare reducționistă. Totul, într-un stil pe cât de simplu și lipsit de ifose, pe atât de clar și precis.

Continue reading
Carte, News

“Călătorie pe Volta”: cum am scăpat de izolare

Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor tocmai a ieșit din tipar la începutul acestei săptămâni, nici n-am apucat s-o pipăi, fiindcă sunt la Bruxelles, ea n-a ajuns la mine, nici eu n-am venit încă la ea. De ce m-am apucat de scris cărți pentru copii? Ca să-mi distrez copilul. Ca să mă răzbun pe pandemie și izolare. Ca să pun și eu umărul la creșterea unor generații care vor înțelege că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nu pe dos, cum cred 40% din români în momentul de față.
Continue reading

Carte

Anul ăsta, la Bookfest: pentru copii cât cuprinde

Bookest 2019

Probabil cea mai vizibilă schimbare față de ultimii ani este, la Bookfest 2019, numărul mare de standuri cu cărți pentru copii și edituri specializate pentru copii. În rest, nu cred că m-am împiedicat de vreo lansare care să fie de neocolit, fiecare cu mo yanul lui – ceea ce, până la urmă e bine, fiindcă arată o piață editorială și un public matur și divers. Continue reading

Carte, Politică, Print, Visual

Tetraevanghel într-un post de blog

Dragă Anais,

Uite, pun aici, pe blog, o chestie ca un bilet într-o sticlă aruncată în Ocean, fără să-ți dau linkul, fiindcă sunt curios dacă o să o găsești de una singură. E un fel de scrisoare de scuze, care pornește de la faptul că noi, adulții, râdem de voi, copiii, mult prea des, fără să vă dăm explicații. Precum știi, motivele sunt chestii pe care le spuneți, gen “n-am citit cartea, dar am văzut filmul”. În loc de “ha, ha, ha, fraiere!” o să îți explic că în zicerea asta se ascund cam 570 de ani de istorie. Continue reading

, , , , ,

Site-uri de cultură sponsorizate: Scena9 vs. art7

Cum tot spun aici și în alte locuri că pe online au viitor nișele și conținutul sponsorizat, mă bucur să vin cu două exemple de astfel de site-uri, care se ocupă cu o chestie prea puțin comercială și o fac fiecare cu succes: Scena9.ro și art7.fm. Primul e construit pornind de la o finanțare a BRD, iar al doilea e un proiect CREART, adică, în ultimă instanță, finanțat de Primărie. Continue reading

Carte, Social Media

Cum a ucis Facebook-ul oracolul. Și cum l-am înviat eu, tot pe Facebook

Zilele trecute am publicat în VICE o poveste despre oracolele de gimnaziu/liceu. Povestea s-a învârtit binișor și e scrisă pe grila revistei. Vă dau aici și o primă versiune a textului, scrisă la liber. Conține altceva.

[hr align=”center” weight=”thick” color=”color”]

—Care e cel mai rău lucru-n viață?
—Să fii bolnav, bătrân și fără bani.
—Cum vreți să muriți?
—Nu vreau să mor.

Am vreo 11 ani, undeva prin anii ‘70, și bunică-mea mi-a pus capac. Clar, oracolele astea sunt o chestie ciudată, bunica nu mi-a dat răspunsurile pe care mi le-aș fi dorit să le-aud. Mi-amintesc oarecum că voiam să mă vindec de singurătate cu el, să intru într-un fel de intimitate soft și lipsită de riscuri, ca un grup de Whatsapp, cu alții ca mine. Un loc în care ești foarte aproape fiind foarte departe. Radio Erevan zice că diferența dintre o imagine porno și una sexy e claritatea ei. La fel cu sentimentele, ca să te arăți așa cum ești îți trebuie o lumină difuză, un context un pic obscur. Mai ales dacă ești puști sau puștoaică.

Copiii, atunci când încep să se facă mari, sunt al naibii de singuri, se simt altfel decât restul lumii și s-ar putea ca despre asta să fie caietele alea cu chestionare, floricele, amintiri, poze cu Pamela din Dallas și pliculețe de nes lipite pe pagini. Oracolele, care nu mai sunt de mult.

Continue reading

,

Boethius, precursorul lui Becali

În 2014 și 2015, deținuții din România au publicat nu mai puțin de 415 lucrări științifice, lucru care le-a scurtat timpul de detenție cu 415 luni, a socotit pentru noi The Guardian, justificându-și pe deplin numele bicentenar. Revoltător, nu? Ei bine, haideți să nu. Să-i luăm pe corupții României de autori și oameni de știință, în contextul istoriei mondiale a culturii, și să vedem ce iese de-aici. Continue reading