Category Archives: Politică

Politică

Să nu uităm pentru ce votăm

European Parliament vote

La începutul campaniei, m-am bucurat că discutăm mai mult despre Bruxelles decât alte dăți. Până la urmă, tot la Dragnea am ajuns. Nu e bine să fie așa și nu e cazul să uităm pentru ce votăm: Uniunea Europeană. Și e un moment în care, vorba lui Kennedy, nu trebuie să ne întrebăm ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa. Ceea ce, pe termen lung, e o socoteală foarte bună, fiindcă soarta noastră nu se joacă pe 27, la termenul lui Dragnea. Continue reading

Film, Politică

Țara mea de drone, țara mea de dor

Fie dată o țară de la marginea Europei, în care în ultimii doi ani politicienii au mestecat obrăznicii localiste, anti-UE. Țara are un moment de expunere singular, fiindcă e timp de șase luni președinta Consiliului UE, într-o Uniune zdruncinată de tendințele centrifuge ale Ungariei, Poloniei sau Regatului Unit. Cum facem s-o promovăm?

E simplu: cu platitudini localist-istorice și patriotice, presărate cu raze de soare și colorizări kitsch. Plus, neapărat, un pic de praf de pușcă.  Continue reading

, ,

@postAdevăratul DonaldTrump

Donald Trump folosește atât de mult Twitterul, încât nu mai era nevoie de gafa cu “covfefe” pentru ca toată lumea să știe asta. Ironizat de presa liberală pentru această apucătură, bizarul președinte în exercițiu al SUA are totuși beneficii reale de pe urma acestui gen de comunicare, tocmai pentru felul în care, în realitate, nu comunică. Continue reading

Carte, Politică, Print, Visual

Tetraevanghel într-un post de blog

Dragă Anais,

Uite, pun aici, pe blog, o chestie ca un bilet într-o sticlă aruncată în Ocean, fără să-ți dau linkul, fiindcă sunt curios dacă o să o găsești de una singură. E un fel de scrisoare de scuze, care pornește de la faptul că noi, adulții, râdem de voi, copiii, mult prea des, fără să vă dăm explicații. Precum știi, motivele sunt chestii pe care le spuneți, gen “n-am citit cartea, dar am văzut filmul”. În loc de “ha, ha, ha, fraiere!” o să îți explic că în zicerea asta se ascund cam 570 de ani de istorie. Continue reading

,

De ce o să merg cu copiii la protest

Prin anii ’50, unchiu-meu, care la vremea respectivă avea 10, 12 sau 13 ani, a plecat într-o bună dimineață la plimbare cu câinele Ciucurică, prin orășelul în care bunicul și familia lui fuseseră ejectați de comunism din București, ca posesori de origine nesănătoasă. De ce ejectați? fiindcă altcineva voia joburile bune, de medic, pe care bunicul le agonisise unul peste altul ca să-și hrănească familia în Bucureștiul în care bunica povestea că foametea generase un covor dens de coji de semințe, atât de dens încât tramvaiul se împotmolea în el. Naiba știe de unde, unchiu-meu aflase că oamenii din alte locuri își plimbă câinele cu o lesă, așa că îl legase pe Ciucurică cu o sfoară de gât și plecase cu el pe străzi lăturalnice, în zig-zag, cum te duce orice câine. Continue reading

Ziua a 8-a: Duminica protestelor, în care mai lucrează și alții, mai precis un tip de la Cotroceni

5.000 de oameni, totuși, ceea ce e destul pentru ca toată povestea să aibă șanse să se transforme într-una permanentă. Din câte-mi amintesc din Piața Universității 1990, numărul oamenilor prezenți fluctua foarte tare de la o zi la alta. De regulă, atunci când nu erau evenimente sau chemări la acțiune, mulțimea se contracta rău de tot. În Piața Victoriei, dacă duminică a fost concentrarea de 250-300 de mii de participanți, odihna duminicală ar putea pica, foarte bine, marți. De aceea m-am dus și eu în Piață: nu trebuie să fii savant ca să știi că urmează zile cu lume puțină.

Continue reading