Cu siguranță, o lume mai plină de like-uri e mai frumoasă decât una fără like-uri. Altfel nu ne-am da atâtea pe Facebook, unii altora. N-am suferi când nu le primim. N-am pedepsi abținându-ne să le dăm. Nu le-am număra tot timpul. N-am vorbi aici despre ele. Și totuși, cum ne descurcam pe vremea când nu exista like? Și cu ce ne ajută el, like-ul, acum?
Continue reading
Timp de vreo zece ani, mi-am dat cu presupusul pe Comanescu.ro despre trecutul, prezentul și viitorul jurnalismului din România și nu numai. Am publicat și o carte, la Humanitas, despre toată povestea și am răspuns la sute de întrebări, în presă sau la TV, despre cutare evoluție media sau cutare emisiune nouă. Dar, de câtăva vreme, am lăsat-o mai moale, fiindcă, în ultimă instanță, nu mai prea am ce spune. Nu sunt egomaniac: vă povestesc ce mi s-a întâmplat mie fiindcă are legătură cu ce s-a întâmplat cu jurnalismul. Continue reading
Donald Trump folosește atât de mult Twitterul, încât nu mai era nevoie de gafa cu “covfefe” pentru ca toată lumea să știe asta. Ironizat de presa liberală pentru această apucătură, bizarul președinte în exercițiu al SUA are totuși beneficii reale de pe urma acestui gen de comunicare, tocmai pentru felul în care, în realitate, nu comunică. Continue reading
În toată povestea de la Eugenia Vodă, cu lacrimile Emiliei Șercan și autocaracterizarea lui Cătălin Tolontan ca nesimțit, se vede doar telenovela. Dar sub telenovelă e un paradox moral legat de complicata meserie de jurnalist. Continue reading
Cum tot spun aici și în alte locuri că pe online au viitor nișele și conținutul sponsorizat, mă bucur să vin cu două exemple de astfel de site-uri, care se ocupă cu o chestie prea puțin comercială și o fac fiecare cu succes: Scena9.ro și art7.fm. Primul e construit pornind de la o finanțare a BRD, iar al doilea e un proiect CREART, adică, în ultimă instanță, finanțat de Primărie. Continue reading
În Țara lu’ Pește, vorba Vunk-ului, un ministru de interne citește la televizor liste cu personalitățile care se manifestă vocal pe Facebook în favoarea protestelor, ca-ntr-un regim dintr-o republică bananieră. Circulă zvonuri despre faptul că PSD ar cheltui 1,5 milioane de euro pe influenceri online (adică bloguri și Facebook, căutați simptomele pentru eventuala confirmare), dar încă odată, partidul care n-a înțeles Facebook-ul nu înțelege nici faptul că acesta e, deja, platforma zilei de ieri. Dacă vrei să știi cele mai noi chestii din Piață sau să afli care-i ora, minutul și secunda când trebuie să-ți verși plămânii în fluier, locul în care trebuie să fii e altul: pe Firechat. Și cum mediul e mesajul, organizarea virtuală dă o anumită formă evenimentelor fizice. Continue reading
2016 a fost anul în care lucrurile s-au întâmplat mai ales în televiziune pe piața media din România și e normal să fie așa, fiindcă două treimi din banii de publicitate, principala sursă de venit a presei private, în televiziune se duc. Televiziune se face și Internetul prin lansări de platforme Video-on-Demand, iar atunci când nu e așa, devine o rampă de lansare pentru intoxicări preluate pe TV. Continue reading
Vremea bună a venit, vacanțele se apropie, firele de iarbă se înmulțesc și un nou tip de generație spontanee se ivește-n jurul nostru: pozele din vacanță – peisaje, selfie-uri sau selfie-uri în peisaj -, care încep să ne umple telefoanele și camerele, apoi conturile de Google și iCloud ori hard diskurile pe care cei mai conservatori ne păstrăm arhivele. De ce atâtea poze? Nu numai pentru că se poate. Continue reading
Zilele trecute am publicat în VICE o poveste despre oracolele de gimnaziu/liceu. Povestea s-a învârtit binișor și e scrisă pe grila revistei. Vă dau aici și o primă versiune a textului, scrisă la liber. Conține altceva.
[hr align=”center” weight=”thick” color=”color”]
—Care e cel mai rău lucru-n viață?
—Să fii bolnav, bătrân și fără bani.
—Cum vreți să muriți?
—Nu vreau să mor.
Am vreo 11 ani, undeva prin anii ‘70, și bunică-mea mi-a pus capac. Clar, oracolele astea sunt o chestie ciudată, bunica nu mi-a dat răspunsurile pe care mi le-aș fi dorit să le-aud. Mi-amintesc oarecum că voiam să mă vindec de singurătate cu el, să intru într-un fel de intimitate soft și lipsită de riscuri, ca un grup de Whatsapp, cu alții ca mine. Un loc în care ești foarte aproape fiind foarte departe. Radio Erevan zice că diferența dintre o imagine porno și una sexy e claritatea ei. La fel cu sentimentele, ca să te arăți așa cum ești îți trebuie o lumină difuză, un context un pic obscur. Mai ales dacă ești puști sau puștoaică.
Copiii, atunci când încep să se facă mari, sunt al naibii de singuri, se simt altfel decât restul lumii și s-ar putea ca despre asta să fie caietele alea cu chestionare, floricele, amintiri, poze cu Pamela din Dallas și pliculețe de nes lipite pe pagini. Oracolele, care nu mai sunt de mult.
E greu de știut cu precizie cine a stabilit strategia Antenei 3 în legătură cu ordinul de evacuare dat de ANAF, dar la felul cum s-au petrecut săptămâna trecută lucrurile, putem face o socoteală de pierderi și câștiguri de imagine (și nu numai) pentru Antena 3. Interesant e cum se repartizează lucrurile pe susținători și restul lumii. Continue reading
