Category Archives: News

News, Visual

Arsenie, transhumanistul

Plecat în căutarea înțelesurilor divine – mai precis, a adevăratului Arsenie Boca – Alexandru Solomon s-a săturat de atmosfera opacă a pelerinajelor tuturor paraschevelor din România, pe unde a încercat să filmeze ca să se lămurească cum stă treaba cu Arsenie. I-a ajuns falsitatea pe care și-o construiesc oamenii imediat ce ajung în fața camerei, când le pui întrebări. A zis: “Îmi fac pelerinajul meu!” și s-a apucat de un casting cu oameni pe care să-i plimbe cu autocarul, prin locurile-fetiș ale profetului-icoană cu zdrăngănele care atârnă de retrovizoarea oricărui șofer de taxi din România. Pentru ca să-i poată filma și lua la întrebări și nu oricum, ci cât are el chef.

Scandalos! Cum adică, să-i alegi, așa, pe niște unii ca să spună după aia ce vrei tu?! Inadmisibil, e o tentativă drăcească de subminare a nobilei Biserici Ortodoxe Române! Dar stați să vedeți ce-a pățit Alexandru Solomon, tocmai din cauza asta.

Continue reading
Carte, News

“Călătorie pe Volta”: cum am scăpat de izolare

Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor tocmai a ieșit din tipar la începutul acestei săptămâni, nici n-am apucat s-o pipăi, fiindcă sunt la Bruxelles, ea n-a ajuns la mine, nici eu n-am venit încă la ea. De ce m-am apucat de scris cărți pentru copii? Ca să-mi distrez copilul. Ca să mă răzbun pe pandemie și izolare. Ca să pun și eu umărul la creșterea unor generații care vor înțelege că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nu pe dos, cum cred 40% din români în momentul de față.
Continue reading

News

Care sunt primele jucării de care vă amintiți?

Antique Toy

Cea mai veche amintire: nu poate fi mai veche de vârsta de doi ani, spun studiile. Ba da, spun alte studii, ai avut amintiri mai vechi, dar le-ai uitat după câțiva ani. Ba nu, adică da, spune alt studiu, cea mai veche amintire a ta nu e reală.

Subiectul e unul fascinant, dincolo de implicațiile științifice. Mai ales că se pot spune atât de multe și de diferite despre el. Am stat și m-am gândit și eu și n-aș prea putea să mă laud cu o amintire, reală, falsă sau indusă, care să dea pe cineva pe spate. După aceea mi-am dat seama că întrebarea se pune mult mai interesant în alt mod (care, da, atrage puțin alte răspunsuri): care e prima jucărie de care ne amintim? Încep eu: Continue reading

News

Păuleasca: No Way Out

La dracu’ cu toate introducerile academic-jurnalistice: am fost într-un loc care ar putea candida cu succes la titlul de fundul fundului fundului fundului României. Un sat de romi rudari din Argeș, la care nu poți ajunge decât tăvălindu-te cu jeep-ul printr-o albie de pârâu, trei kilometri și jumătate. Și totuși, acolo sunt oameni. Continue reading

,

De ce o să merg cu copiii la protest

Prin anii ’50, unchiu-meu, care la vremea respectivă avea 10, 12 sau 13 ani, a plecat într-o bună dimineață la plimbare cu câinele Ciucurică, prin orășelul în care bunicul și familia lui fuseseră ejectați de comunism din București, ca posesori de origine nesănătoasă. De ce ejectați? fiindcă altcineva voia joburile bune, de medic, pe care bunicul le agonisise unul peste altul ca să-și hrănească familia în Bucureștiul în care bunica povestea că foametea generase un covor dens de coji de semințe, atât de dens încât tramvaiul se împotmolea în el. Naiba știe de unde, unchiu-meu aflase că oamenii din alte locuri își plimbă câinele cu o lesă, așa că îl legase pe Ciucurică cu o sfoară de gât și plecase cu el pe străzi lăturalnice, în zig-zag, cum te duce orice câine. Continue reading

,

Cine nu votează votează de fapt. Cu PSD

Aceasta nu e o postare pentru oameni foarte informați politic, e o postare pentru voi, cei mulți și mai puțin interesați de politică – cât se poate de justificabil, la felul cum ne-au dezamăgit politicienii până acum. Vouă vă spun un lucru cunoscut printre sociologi, jurnaliști, cei din apropierea partidelor: a nu te duce la vot înseamnă a da, de fapt, un vot, PSD. Toate sondajele de opinie spun că la o participare redusă, partidul care poate forma guvernul e PSD, împreună cu ALDE și, dacă intră în parlament, și PRU. Procentul care se vehiculează e 40% participare la vot, cam simetric cu scorul pe care l-ar putea obține PSD. Sub el, PSD crește, restul lumii scade. N-o să mă pierd în cifre fiindcă nu despre asta e vorba, ci despre o două sentimente sau idei inoperante în conjunctura electorală de mâine. Continue reading

, , ,

Cu ce se mănâncă VICE

Săptămâna trecută, VICE a comunicat decizia de a se extinde în Europa Centrală și de Est, anunț care s-ar putea să-i lase reci pe o jumătate din cititorii Dilemei vechi, cei care nu știu ce e VICE. Ceilalți se vor mira și ei, fiindcă citesc deja VICE, care scrie despre subiecte românești, în limba română, de ceva vreme, drept care din punctul lor de vedere e deja extins. În cele ce urmează, avem de toate, și pentru cititorii, și pentru ne-cititorii VICE, ca să-i convingem că se află în fața unui brand care va prinde viteză. Continue reading

, ,

Video killed the radio star, Vinil învie religia rock

Anunțat de HBO cu surle și trâmbițe (începe la noi astă seară, la 20.00), Vinil al lui Martin Scorsese și Mick Jagger e o producție care poate schimba trendurile în materie de seriale. Ingredientele: amprenta inconfundabilă a lui Scorsese, cu tot ce include ea, de la violență extremă sublimată coregrafic, la tipologie umană bizară și, mai ales, lungi interludii rock (cum sună asta? dar așa e) care te fac să te simți în capul protagonistului și să trăiești împreună cu el un delirul indus nu atât de cocaină, cât de vremuri. Continue reading

Vintilă Mihăilescu despre uitare, fasole, cârnați, speranță și sentimentul național

Acum un an, am avut o discuție cu Vintilă Mihăilescu, despre specificul național și 1 Decembrie așa cum este/a început să fie în ultimii ani. Interviul era pentru Jurnalistan, un site-exasperare, pe care l-am ținut sus doar vreo câteva luni. Cum toată povestea nu mai e pe nicăieri pe Web, dar la vremea respectivă a făcut vreo 700 de like-share-etc., v-o ofer aici.

Iulian Comanescu: Ultima dată când am vorbit eu eram puțin agasat de faptul că România s-a fondat pe un soi de mit sau de ficțiune, cea cu “de la Râm”, care nu e chiar atât de adevărată istoric. De re-latinizarea limbii, dată de Școala Ardeleană, alfabetul latin și de mișcarea națională din secolul al XIX-lea. M-ați consolat atunci, fiindcă mi-ați spus că orice națiune se întemeiază pe un mit, pe o ficțiune istorică. Puteți dezvolta?

Vintilă Mihăilescu: Păi pot să dezvolt. Hai să ne aducem aminte de unde am pornit. Și aici, eu folosesc de foarte multe ori expresie foarte scurtă, dar care-mi place foarte mult, a lui Ion Conea, antropogeograf interbelic, care spunea: “E țara plină de țări.” Or nu poți să faci o țară, când ai multe țări. “Multe țări” însemnând vrânceni, maramureșeni și-așa mai departe. De la asta am pornit. Cu diferențe mult mai mari decât ne imaginăm acum. Cu diferențe inclusiv lingvistice, chiar dacă asta nu înseamnă că nu avem un fond de limbă comun – care face parte din acel “miracol al limbii române”. Dar, de pildă, după ’90, prin ’97-’98, dacă nu mă-nșel, a apărut un Dicționar româno-oltenesc. Să mă bată Dumnezeu dacă știam mai mult de șapte cuvinte din acel dicționar. Sigur, nu înseamnă că nu le puteam, cât de cât, înțelege. Dar diferențele zonale erau mult mai mari. Ca să nu mai vorbim de faptul că în perioada formării ca națiune, eram o societate țărănească, masiv, imens țărănească, iar burghezia era, practic, copleșitor, alogenă. Așa că eram în situația: Avem o populație, cum o facem națiune? Dacă nu ar fi fost acel gen de propagandă națională – nu naționalistă – nu am fi avut națiune. Nu am fi existat. Continue reading