Ar fi bine să ne unim cu Republica Moldova, dar vrem să ne unim? “Mai mare e mai bun”: o judecată de felul ăsta se aplică foarte bine țărilor, chiar și în aceste vremuri, în care granițele încep să își piardă din importanță. Ce anume împiedică cetățenii Republicii Moldova și ai României să subscrie la o asemenea judecată și să procedeze în consecință?

Să privim întâi lucrurile dinspre Republica Moldova, așa cum le-am văzut în recenta călătorie pe care am făcut-o. Alianța pentru Integrare Europeană, forța guvernantă după ce comuniștii lui Voronin au trecut într-un con de umbră, este privită cu scepticism de moldovenii vorbitori de română, orientați către Vest. Asta nu înseamnă că aceștia nu se bucură de ceea ce s-a întâmplat după alegerile din iulie. Pentru noi, ceea ce s-a întâmplat în Piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău a fost încă un spectacol pe televiziunile de știri; pentru ei, e important. Lucrurile se încurcaseră destul de rău în timpul guvernării comuniste, deși, așa cum îmi zice cineva, “ghinionul nostru [al moldovenilor] e că de prin anii ’70 s-a trăit bine aici, sub comuniști, după foamete și ce a mai fost după război”. Într-un studiu Soros, regimul Voronin se leagă de preluări forțate ale unor afaceri, inclusiv de către familia Voronin și apropiații ei, folosirea Ministerului Afacerilor Interne și a Serviciului de Informații Speciale ca instrumente de teroare împotriva oamenilor de afaceri și a jurnaliștilor critici, controlul asupra justiției și altele.

Sprijinul pe care unii moldoveni îl acordă Alianței pentru Integrare Europeană ține, cu alte cuvinte, de cele de mai sus, dar se amestecă cu un scepticism tranșant față de dorința alianței de guvernare de a-și îndeplini obiectivele. Continue reading →