Moldova.1: Cum se poate face o reţea TV cu bani puţini, ceva mai multă minte şi mai ales dacă eşti în Basarabia

Cei din urmă vor fi cei dintâi, zice vorba aceea pe care nu ne prea vine s-o credem. Eu însă am găsit o confirmare a ei în ceea ce se întâmplă cu câteva televiziuni din Republica Moldova – şi cu ocazia asta aflaţi şi ce-am căutat la Chişinău zilele trecute. Ca să n-o mai lungim şi fiindcă “imaginile vorbeşte”, aşa arată un studio de televiziune locală din Basarabia, mai exact, Sor TV, din Soroca:

chisinau_studio_sor_tv

La prima vedere, situaţia e problematică rău: chestia care seamănă cu un catafalc e o mini-scenă de teatru de păpuşi, unde se încaieră două personaje – înţeleg că e adaptarea unui show cu succes în spaţiul de limbă rusă; muşamaua albastră e decorul pentru un talk-show, icoanele de după el sunt o emisiune religioasă şi în spatele fotografului, adică al meu, mai sunt vreo două muşamale, pe care se filmează diferite chestii, am uitat ce. Uşa din fund duce către un soi de MCR al televiziunii, care, mă rog, nu prea mixează nimic cu nimic fiindcă televiziunea e ceea ce vedeţi plus vreo două birouri la parter.

Totuşi, aşa, mică şi necăjită cum pare, Sor TV e legată de povestea asta de mai jos, care vine un pic din viitor:

De la exhibit A la exhibit B e un proiect IREX Moldova, legat de o reţea de televiziuni locale. Ce se vede în fragmentul filmat e aşa: Soroca (vocea e chiar a unei fete de la televiziunea din prima poză) discută subiecte cu Chişinăul prin Skype. Reţeaua are, în momentul de faţă, şapte televiziuni şi se pune la cale cu sprijinul onegistic al IREX şi coordonarea unui studio din Chişinău, pe nume DTV. Ideea e să strângi conţinut de la toată lumea şi să-l dai la toată lumea, cu alte cuvinte o formă de syndication.

Când am ajuns acolo, erau negocieri cu Moldtelecom pentru fibra optică şi oamenii de la tehnic căutau cel mai bun protocol pentru transmisia fişierelor. Ideea e, desigur, să trimiţi fişiere .DV brut, la Chişinău, şi să primeşti calupul de materiale montate. Cele şapte televiziuni din proiect, dintre care una din Komrat, regiunea autonomă găgăuză, se strânseseră într-o “reuniune” care avea ca scop planul pentru un stylebook şi brandingul reţelei.

chisinau_reuniune_1
Interesant e că o agenţie de imagine din Chişinău, pe nume Imago, a venit cu câteva propuneri de logo care nu au convins foarte tare, dar şi cu un nume care mi s-a părut destul de curajos. Amicii găgăuzi n-au avut nimic împotriva unui brand cu litere latine, cât timp primesc ce le trebuie de la celelalte televiziuni.

Sigur, deocamdată, ce se vede pe Sor TV şi alte staţii e cam aşa (remarcaţi unde-a zburat globul din logo-ul de la “Evenimentul zilei”:-) ):

Vorba unui amic din provincie, nu e mai rău decât pe o televiziune locală din România, ba chiar imaginea e mai curată (am văzut-o şi la TV, nu e vorba numai de compresia bună de pe YouTube). Cum reuşesc cei de la Sor TV să facă să se vadă la televizor aşa, când studioul arată ca-n prima poză, nu ştiu, dar îi felicit.

La întâlnire am văzut un pilot de emisiune de reportaje care se îndepărta simţitor de ceea ce aţi văzut mai sus şi în general de ce se vede pe televiziunile din Chişinău şi, mai general, pe cele din Est: ştiri cu potentaţii zilei care fac lucruri bune, pe care reporterii sunt chemaţi să le filmeze. La Bucureşti, apropo, reporterii sunt chemaţi când potentaţii vor să-şi înjure adversarii (conferinţă de presă, chiar telefoane date de politicieni la televiziuni, mai nou) şi din asta scoatem ce se vede pe post.

Din punctul de vedere al conţintului, lucrurile ar urma să se pună la punct în urma unor traininguri pe care le ţin oamenii din Chişinău (DTV/IREX).

Precum vedeţi, de la o imagine de care vă rog să nu faceţi mişto, studioul Sor TV, ajungem la ceva ce e la timpul viitor în România: o reţea de posturi independente, cu conţinut pus la comun, un stil comun, care poate fi o alternativă chiar şi la mizeriile de pe posturile româneşti. Soluţiile tehnice sunt state of the art faţă de fâţâiala cu SNG-uri de la noi şi oamenii şi-au permis să plătească un specialist dintr-o altă ţară (chiar dacă de aceeaşi limbă), pe mine, pentru stylebook-ul pe care îl au doar vreo două televiziuni din România. Şi nu vreţi să ştiţi cum arată unele din aceste documente, la noi 🙂

  1. krossfire Reply

    Regionalizarea e problematica peste tot, nu doar in televiziune. Ai vazut cum functioneaza agentiile locale de publicitate si putinele agentii de PR care nu sunt in Bucuresti ?

    Ei practica ”syndication” pentru ca nu au alta alternativa, noi ar trebui sa o facem pentru ca se impute treaba si pentru ca onlineul e inca departe de a fi solutia salvatoare pentru tot.

  2. Iulian Comanescu Reply

    Krossfire: de acord cu tine; totuşi oamenii de mai sus au gândit cu mintea lor totul şi nu pot să nu mă bucur şi să mă uit cu un pic de jind la ce fac ei, dat fiind ceea ce NU facem noi pe la televiziunile locale. Îţi dai seama ce înseamnă ca o televiziune din Komrat, unde rusa e la putere, să aibă un impuls către Occident suficient de mare încât să vrea stylebook, coduri etice şi să treacă peste bariera culturală ca să se afilieze la ceva făcut de nişte vorbitori de română?

  3. Marian S. Reply

    Toate ca toate dar eu tot cu tehnica: si cum emit oamenii astia ?
    Daca emit in UHF e posibil ca la ei sa mai fie frecvente berechet. La noi nu prea mai sunt. Sau “emit“ doar in internet (stream) ?
    Vrem si noi niste link-uri, in caz ca.

  4. fLoreign Reply

    Connected the dots cu Dan Diaconescu si otevizarea Austriei.

    Cat de dezvoltata e nisa asta in Vest?

  5. Iulian Comanescu Reply

    Marian: UHF, dar nu cred că e o problemă nici la noi spectrul local? Oricum, vine digitalizarea.

    fLoreign: ideal vorbind, o televiziune locală ar trebui să aibă conţinut din comunitatea respectivă. Ce vor să facă basarabenii e o soluţie pentru resurse puţine şi care poate prinde fiindcă televiziunile centrale nu sunt foarte bine puse la punct. E un fel de conţinut alternativ, scoatem ştirile “oficiale” şi punem poveşti despre oameni, lucruri de genul ăsta.

Post your thoughts