Category Archives: Social Media

, ,

Lecția Facebook pentru Liviu Dragnea

Săptămâna trecută, Liviu Dragnea a fost crucificat pe Facebook, și nu numai, ca inițiator al legii defăimării (sau toleranței, cum i se spune mai nou), după ce aceasta a trecut de Comisia Juridică din Camera Deputaților. Episodul e simptomatic pentru felul cum gândesc politicienii români Facebook-ul și prejudiciile pe care li le aduc utilizatorii acestuia.  Continue reading

, , , ,

Dezinformările care au prins viteză

După tragedia de la Club Colectiv și mitingurile de protest, Facebook-ul și site-urile-petardă s-au umplut de o serie întreagă de dezinformări sau intoxicări. Deși pare la mintea cocoșului că toate aceste povești nu sunt adevărate, există oameni civilizați care ajung să creadă în ele, în lipsa informației. Nu strică să demontăm măcar cele mai circulate miniciuni. Continue reading

, , ,

Shantel about party music as a political phenomenon, South East Europe’s contribution to the EU and his roots in Cernăuți

Stefan Shantel, a German musician with Bukovina Jewish and Greek roots, became famous in Romania due to the two very successful sets he performed at Balkanik 2014 and 2015. He is something close to a global underground celebrity – whatever that may mean – due to ‘Disko Partizani’, a hit he launched in 2007, combining electro with Balkan music. In September this year, he released ‘Viva Diaspora’, an album more related to his Greek roots, conceived as a road movie, ‘cinema for the ears’, in Athens, with contributions from renowned local musicians such as Areth Ketime or Imam Baildi.

I’ve interviewed Shantel by telephone, prior to his September 13 performance at Balkanik, for ‘Șapte seri’ – the Romanian version was already published. Here’s the first part of the conversation as it took place originally, in English.

You are probably the most seminal artist for the Balkan music trend which originated in Frankfurt several years ago and is a mix of Balkan, DJ-electro stuff and other influences. Can you tell us a little bit about how it all started?

Listen, first of all I would like to clarify a little bit this misunderstanding. I never considered myself a spokesman or representative of Balkan music. That was never the idea. Totally not. Second, I started somehow my work because I’m an artist from continental Europe and I am born and raised in Germany, but I come from a very cosmopolitical family. Continue reading

,

Ziua când domeniile (.com, .ro, .orice) au murit

Prin februarie 2014, Facebook anunța lansarea unei aplicații de știri pe nume Paper, ca fiind viitorul publishingului digital. Cu o șmecherie (spuneți-i hack, dacă vreți, dar nu e o mare scofală), am reușit să o instalez deși nu era disponibilă decât pentru userii americani de iPhone. Am folosit-o cu spor până acum câteva săptămâni, când m-am trezit brusc fără ea: iOS mi-o „mâncase”, ca urmare a cine știe cărei directive obscure din App Store. M-am strâmbat, am instalat Facebook-ul clasic, împreună cu Messages (în Paper puteai schimba și mesaje) și mi-am văzut de treabă, cu un oarecare dispreț pentru vechea interfață.  Continue reading

, ,

Cartea lui Ghibuțiu

După ce și-a tocit vreme de 20 de ani degetele de tastele calculatoarelor din diferite redacții ca Viva!, TV mania, Evenimentul zilei sau Adevărul, Horia Ghibuțiu își lansează azi pe Issuu o culegere de articole pe nume Aici era cândva un titlu. E o carte gratuită, la propriu și la figurat, iar motivul pentru care vă îndemn să dați click la linkul anterior e gratuitatea figurată a întreprinderii lui Horia, care a avut în cap un fel de ironie atunci când și-a strâns textele în volum. Titlul care nu e titlu e chiar al primei bucăți din volum, care ar fi trebuit să se cheme, inițial, Condiția mizeră a unui jurnalist tradițional în evul digital. Ghibuțiu a băgat treaba asta într-o mașinărie de Net, care te învață să optimizezi enunțurile ca pentru online, și vedeți în articol ce i-a ieșit din treaba asta. Suportul – online și nu hârtie – e un adaos la abordarea asta-poantă. Continue reading

, , ,

Când funcționează publicitatea negativă

În epoca rețelelor sociale, reacțiile stârnite de un brand propriu-zis sau de un brand-persoană sunt imposibil de controlat în proporție de sută la sută. Dacă ne gândim și la competiția acerbă în care se află aceleași branduri și persoane pentru atenția publică, pare firesc să crezi în butada: “Nu există publicitate/reclamă negativă”. Dar, în principiu, asta e valabil doar în unele cazuri. Continue reading

, , ,

Eu, unul, nu sunt Charlie. Iar voi…?

Eu nu sunt Charlie, sunt Comanescu. N-am o problemă cu Mahomed, România nu are 5 (din 65) milioane de musulmani, ca Franța, și n-am văzut musulmani grămadă decât în Turcia, la Șanliurfa, sanctuarul islamic, unde n-au avut nimic cu jeanșii și tricourile noastre colorate, deși eram, cred, singurii ghiauri care se învârteau printre zeci de mii de credincioși ai lui Allah.

De ce vă spun asta: de ieri, de când am aflat despre atentate, sunt în același timp plăcut surprins și sceptic văzând cum plouă cu dreptunghiuri negre la profilele prietenilor mei, ale prietenilor lor și prietenilor prietenilor lor. Faptul că Mihai Gâdea se solidarizează și declară că “Libertatea nu trebuie să moară niciodată” mi se pare la fel de suspect de previzibil ca trollingul perpetuu al lui Radu Banciu: “Jurnaliștii de la Charlie Hebdo depășiseră normele pamfletului.”

Nu mi-am pus “Je suis Charlie” la profil pentru că nu vreau să mă bălăcesc într-o autovictimizare mâloasă, dar măgulitoare și lipsită de riscuri. Înțeleg și salut impulsul de solidaritate, dar Continue reading

,

Cum NU a câștigat Facebook alegerile

În aceste vremuri tulburi, când nația – ai grijă să nu te numeri în ea, cititorule – oscilează între adorație și scepticism pentru Santa Klaus Iohannis, o idee riscă să se impună fără grilă critică și cifre care s-o susțină, aceea că Facebook a câștigat alegerile. Eu cred, dimpotrivă, că alegerile le-a câștigat ideea de anticorupție – și pericolul care se ascunde aici e că în ideea aceasta gândim mai degrabă consecința, adică prosperitatea noastră, a tuturor, care, la drept vorbind, nu se prea susține. Continue reading