Trollingul și profesionalizarea lui în România, 2015

În tămbălăul comunicațional în care trăim, bătrânul, deja, trolling de forum tinde să devină o strategie care nu numai că se extinde către brandurile media cu vechime, dar și de mare succes. Exemplele care urmează o dovedesc. 

Sâmbătă, 14 martie, la o zi după ce Mihaela Rădulescu apostrofase o concurentă minoră de la Românii au talent pe motiv că e grasă, Adevarul.ro prelua scrisoarea unei bloggerițe studente la jurnalism către actuala doamnă Schwarzenberg. „Ești penibilă! Înțeleg! Ai 45 de ani, ai fost nevoită să îți pui silicoane pentru că sânii ți s-au lăsat, cu fiecare zi care trece îți mai apare un rid pe față și probabil că treci printr-o criză destul de nașpa”, izbucnea bloggerița pe care Adevărul a considerat de cuviință să o bage în seamă. E drept, ce-a făcut și ce-a dres Mihaela Rădulescu la Românii au talent nu e o problemă frivolă, fiindcă e vorba de emisiunea cu cea mai mare audiență din România, de o personalitate TV cu state vechi și valențe de model și de agresiunea verbală asupra unei minore. Dar răspunsul bloggeriței depășea, ca vulgaritate, ceea ce spusese Mihaela Rădulescu: „Dacă te pun pe cântar data viitoare și nu ai cu cinci kilograme mai puțin nu mai treci de mine.” E de discutat, dar nu așa. Poate, CNA ar avea un cuvânt de spus. Poate, un editorialist cu greutate de la Adevărul ar fi trebuit să aducă problema în discuție. De ce a preluat ditai ziarul blogul unei studente la jurnalism?

Mirat, am pus această întrebare prietenilor de pe Facebook. Am început să-mi dau seama de răspuns atunci când reacțiile au început să curgă, în număr de peste 100. Prea puțini erau interesați de ce scria pe Adevarul.ro. Mult mai mulți erau indignați de ce făcuse Mihaela Rădulescu cu o seară înainte, ceea ce e în definitiv de înțeles. Problema e însă justificarea pe care o găseau indignații bloggeriței și Adevărului: „Bine i-a făcut, dacă ea…”

Publicul, orice-ar însemna el în 2015, tinde să aprobe un principiu inadmisibil în polemica civilizată, conform căruia atacul la persoană, violența verbală ar justifica o reacție de același tip. Comunicarea devine tot mai emoțională în acești ani, e adevărat, dar aici avem de-a face cu un fenomen aparte.

La acest punct, e cazul să explic de ce vorbesc despre trolling. E probabil numit ca atare după înțelesul în engleză al verbului: „a pescui cu undița”. Știți poate că el se referă la acel gen de participant la discuțiile de pe forumuri (Facebook, subsol de ziar) care postează mesaje voit enervante, pentru a stârni certuri și a face vâlvă. Trollul de forum este asociat și cu creatura mitologică nu foarte arătoasă și nici cumsecade din mitologia scandinavă. Există în diferite varietăți, de la cea pleziristă, la cea dominatoare, care exclude nou-veniții de pe o platformă. Pe lângă autogratificare, trollingul poate avea diferite motive sau scopuri. Dar, oricum ai lua-o, numitorul comun e legat de nervi și limbaj dur.

Cât de populară a fost postarea bloggeriței cu „penibilă” și „sânii ți s-au lăsat”? Luni la prânz, trecuse de 57 de mii de like-uri, share-uri și comentarii pe Facebook. E, cu siguranță, unul din cele mai virale articole din România, în 2015. Nu mi-e clar dacă fata respectivă a scris cum a scris cu premeditare, dacă, cu alte cuvinte, a trollat. Probabil a fost pur și simplu indignată și nu și-a dat seama că sare peste cal. Pe blogul respectiv, testează diferite cosmetice, care îi aduc, de regulă, câteva like-uri și share-uri pe Facebook. Vulgaritatea ei e curgătoare și cred că îi putem acorda prezumția de inocență – poate va deveni o scriitoare de blog, roman sau altceva, demnă de luat în seamă altfel, peste o vreme?

La Adevărul, însă, lucrurile stau puțin altfel. E vorba de un brand media profesionist, legacy, cum se spune. Face ce face cu intenție, ceea ce sună mai aproape de trolling în accepțiunea curentă. A profitat Adevarul.ro cu ceva? Cifrele spun că da, fiindcă preluarea are aproape 20 de mii de like-uri, share-uri și comentarii pe Facebook. Nu e frumos, dar funcționează. Se poate și altfel?

Poate că da, dar pe același site, o foarte limpede analiză a lui Cristian Unteanu despre UE, Mitteleuropa și Klaus Iohannis are numai vreo 180 de like, share și comentarii de pe Facebook. Un mai vechi articol antologic, care îl readuce în peisajul public pe poetul Cristian Popescu, dispărut la începutul anilor ’90, e doar un hit moderat, cu 3.000 și ceva de like-uri, share-uri și comentarii. Calitatea conținutului nu contează, iar trollingul pare a fi dacă nu singura modalitate de supraviețuire, cel puțin o rețetă de mare succes. Ca acesta să reușească, un brand respectabil de media trebuie să se transforme într-un detestabil pitic virtual, e drept. Dar mai trebuie ceva: cei 20 de mii de indignați care au dat like și share preluării din Adevărul. Dacă aceștia ar da like la Mitteleuropa și nu la „Penibilă/sâni lăsați”, astfel de mizerii nu s-ar vedea pe site-urile respectabile.

Am vorbit pe larg despre Adevărul fiindcă este doar cea mai recentă poveste. Dar trollingul se transformă în profesie – sau mostră de profesionalism – în general. E lucru știut că toate site-urile de publicații altădată respectabile sunt un bric-à-brac de articole serioase și mizerii de diferite tipuri. Până și disfuncționalul Romanialibera.ro propune „imagini provocatoare cu rusoaice”. Vice, unul din puținele hituri media globale ale ultimilor ani, are o ediție românească foarte vie, plină de mostre de jurnalism novator. Acolo, însă, cineva s-a gândit să facă o petiție contra Brăilei, pentru îngrădirea acesteia cu un zid ca al Berlinului, și se amuză superior consemnând reacțiile de o bădărănie simetrică ale unor brăileni. Lucian Mîndruță, devenit celebru în media clasică, postează pe Facebook cu obstinație mesaje enervante, în contra curentului, iar asta l-a dus la vreo 78 de mii de followeri la contul personal – nu știu cine mai are atâția în România. Ultima dată când l-am văzut, la conferințele de popularizare a cărții Bookland, unde urmam ca vorbitor după el, explica studenților, foarte serios, că nu au de ce să citească, fiindcă în lumea în care trăim vom primi totul prin imagini și video și așa mai departe. Bineînțeles, o jumătate de sală l-a crezut, iar un sfert a fost nedumerită. Expunerea lui a fost una de succes.

Despre corifeii Badea-Banciu nici nu mai e cazul să pomenim, iar alte exemple mai puteți găsi oriîncotro vă uitați. Trei sferturi pixeli pe vremuri, trollul a scos azi capul din marmelada virtuală în care s-a născut. Azi are nume, față și dă lecții de trolling pe la workshopuri. Scandalagii au existat în media dintotdeauna, dar azi, alternativa include doar „imaginile provocatoare” cu rusoaice. Ne putem apăra de el?

Acum 20 ani, pe vremea când s-au născut trollii, Internetul nu era nici pe departe numai trolli. Ci o mică populație avangardistă, o elită tehnico-științifică preocupată inclusiv de etică. Pe vremea când au apărut primele reguli de netiquette s-a născut și un precept la care se pot adăuga azi foarte puține: „Do not feed the trolls.” Adică: „Nu hrăniți trollii.” Cu ce se hrănesc ei? Cu atenție. Știți cu a cui, nu?

Articol scris pentru ediția de joi, 19 martie 2015, a săptămânalului Dilema veche. Imagine by Hesse1309 (Own work) [GFDL or CC-BY-SA-3.0], via Wikimedia Commons.