Ce-a câștigat și ce-a pierdut Antena 3 săptămâna trecută

E greu de știut cu precizie cine a stabilit strategia Antenei 3 în legătură cu ordinul de evacuare dat de ANAF, dar la felul cum s-au petrecut săptămâna trecută lucrurile, putem face o socoteală de pierderi și câștiguri de imagine (și nu numai) pentru Antena 3. Interesant e cum se repartizează lucrurile pe susținători și restul lumii. 

Radicalizarea publicului pro și anti. Evident, ficțiunea media pusă la cale pe post săptămâna trecută și mitingul emoțional de vineri au radicalizat publicul fidel al Antenei 3. La fel de evident, criticii acestui post și-au consolidat atitudinile anti. E același gen de reacție pe care îl obțin partidele în campanie, la propriii alegători, și nu e de mirare că Antena 3 se comportă ca un actor politic, cât timp poziționarea alături de unul sau altul dintre blocurile politice românești e cumva în ADN-ul acestei televiziuni. (Am scris despre asta și după “plimbarea” de la Cotroceni din 2014.) Postul a obținut un vârf de rating vineri, dar la Dana Grecu, Mihai Gâdea și Mircea Badea nu s-au uitat doar fanii, ci și o bună parte dintre opozanții curioși.

Din acest punct de vedere, nu știu ce-a încercat Antena 3, dar de reușit a reușit să-și consolideze propria poziție, în rândurile propriilor susținători. După ce Iohannis a câștigat prezidențialele printr-o răsturnare spectaculoasă determinată de diaspora și Facebook, televiziunile afiliate politic din România nu mai pot spera să-și crească publicul și influența ci, cel mult, să și-o conserve atâta cât se poate. De remarcat și virajele și lipsa de resurse a concurenței cu afilieri contrare gen B1.

Anteniștii propriu-ziși. Pentru Gâdea, Badea, Dana Grecu, Adrian Ursu, Carmen Avram și toți ceilalți, show-ul de pe post și mitingul au fost o demonstrație de forță și o încununare a ceea ce fac și spun de ani de zile. Antena 3 are cu ce se lăuda la propriul patronat și se injectează singură cu propria ficțiune media. E vorba de oameni supuși presiunilor publice (nu că asta ar fi ceva nefiresc sau nedemocratic) și care, probabil, au mare nevoie de steroizii ideologici pe care și-i administrează, inconștient, singuri. Uitați-vă puțin la imaginea de deschidere: e un selfie pe care Gâdea l-a făcut în direct, la miting, împreună cu Mircea Badea la televizor, pentru a-l pune pe Facebook. Adică un efort inconștient de înghesuire simbolică a Facebook-ului în realitatea paralelă, divergentă, a televiziunii proprii. La ce încasează acești oameni, public, zi de zi, pornirea nu e de mirare.

Stau și mă întreb, de mai mult timp, cât au ajuns să creadă Gâdea și compania în ceea ce fac și spun, pe post și în afara lui. Impresia mea e că din ce în ce mai mult. Acest gen de paranoia te ajută să mergi înainte, pe termen scurt, și e operațional când vine vorba de mii de oameni strânși la mitinguri sau, mai ales, de ratingurile care sunt obiectivul zilnic al oamenilor din televiziuni. Pe termen lung, ficțiunea lor media e ca o piele de șagri, se consumă cu atât mai repede cu cât îndeplinește mai multe dorințe. Sau dacă mai vreți o analogie, Antena 3 e ca portretul lui Dorian Gray: cu cât e mai strălucitoare, convingătoare și imaculată imaginea sau semnificantul, cu atât roade aceasta mai mult din viața personajului propriu-zis, a semnificatului.

Politicienii. Dacă un Liviu Dragnea sau un Călin Popescu-Tăriceanu au luat cu aparentă nonșalanță partea Antenei 3 într-o situație în care, bine zice Mona Dîrțu, oamenii normali erau preocupați de conformitatea cu legea a ultimatumului ANAF, Klaus Iohannis a făcut probabil cea mai mare gafă de la începutul platonicului său mandat, prin pierderea a vreo 40 de mii de like-uri la pagina de Facebook (în realitate au fost mai multe, dar scăderea a fost compensată de apelurile la like ale lui Mircea Badea și, probabil, cumpărarea acestora pe Facebook). Cioloș a devenit simpatic prin victimizarea pe care i-a pregătit-o Tăriceanu chemându-l la Senat, Ciorbea s-a consacrat în rolul de avocat al poporului marionetă a politicului, CNA a dat-o pe după colț.

Să-l lăsăm pe Iohannis baltă, fiindcă ceea ce se putea spune despre el a fost spus și să zicem că un Dragnea sau un Tăriceanu au făcut un calcul dublu, față de electoratul propriu și beneficiile pe care le-ar putea avea de la Antena 3, în viitoarele campanii. În sensul textului de față ne interesează însă, mai degrabă, bilanțul Antenei 3. Or, aici, s-ar putea ca Antena 3 să devină mai tare un aliat incomod sau o piatră în pantof chiar și pentru politicieni ca Dragnea sau Tăriceanu, dincolo de loseri ca Iohannis. Tăriceanu a urmat un traseu cu totul oportunist, deci calculat, de la ruperea USL. Dragnea, chiar dacă are reacții rudimentare și a repliat PSD pe poziții conservatoare raportat la stradă și electoratul tânăr tot mai activ, e și el mult mai calculat decât un Gâdea sau Badea. Politicienii știu bine ce riscuri își asumă atunci când iau poziții controversate și, atunci când susțin Antena 3, nu luptă pentru propria întreprindere media sau propriul cont în bancă, ca Mihai Gâdea.

Una peste alta, prin ceea ce-a făcut săptămâna trecută, Antena 3 se consolidează ca aliat necesar, sau măcar proeminent, pentru alegerile din primăvară și toamnă. E însă un aliat din ce în ce mai incomod: dacă în 2015 și-a pierdut percepția de machina cu care deus-ul putea schimba oricând piesa politică, în 2017 îi va fi mult mai greu.