Category Archives: Social Media

Lumea în 2025, din perspectivă digitală

Pew Internet Project a realizat de curând un studiu referitor la modul cum va arăta anul 2025, din perspectiva digitalizării. Studiul conține 15 “teze” despre felul cum vor arăta lucrurile peste 11 ani, pe care am încercat să le rezum mai jos.

Studiul împarte cele 15 teze în motive de optimism și motive de pesimism. Voi încerca să scurtez lista, în limitele spațiului disponibil într-o publicație tipărită: Continue reading

Selfie-ul. În Țara din Oglindă

De ce s-a umplut lumea de selfies? Întrebarea asta mă bântuie de câțiva ani, de când știu ce-i aia un selfie. Cuvântul a fost trecut în dicționarul Oxford anul trecut, în 2013, și pentru cazul mai greu de crezut că trăiți cu totul, dar cu totul în afara rețelelor sociale, o să explic: e o poză pe care ți-o faci singur, cu telefonul sau aparatul foto digital, și pe care o pui pe Facebook. Dar de ce, Doamne, iartă-mă, ai face asta?

M-am apucat să fac săpături pe Net ca să văd dacă a răspuns cineva la întrebare. Și dacă aș putea merita dreptunghiul ăsta de hârtie încercând să vă dau și eu un răspuns al meu, diferit de ce scrie de pildă pe Wikipedia. Acolo se spune că primul autor de selfie a fost un daguerrotipist. Selfie-ul datează, previzibil, de când datează și primul procedeu chimic care a popularizat strămoșul fotografiei. Un selfie și-a făcut și mica-Mare Ducesă Anastasia, în 1914, în oglindă. Înainte de toate acestea, a existat, desigur, autoportretul. Dar acesta e un demers artistic mult mai laborios, în care, ca să zic așa, autorul prevalează în fața subiectului. La selfie e pe dos, cel care pozează e mai puțin decât cel care e pozat – fie ei una și aceeași persoană.

Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna, în 1914. Fotografie în oglindă

Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna, fiica țarului NIcolae al II-lea, în 1914. Fotografie în oglindă. Imagine Wikipedia

Continue reading

De duminică: cum scapi de prietenii junk de pe Facebook

Dacă ții neapărat să iei Facebook-ul în serios, unul din lucrurile pe care poți să le faci cel mai greu e să-ți triezi, din timp în timp, lista de prieteni, renunțând la conturile dezactivate, inactive sau ciudate cu care te-ai procopsit. Poate fi vorba de limita de 5.000 de contacte de la care Facebook nu te mai lasă să adaugi prieteni sau de altele. Cert e că atunci când îți listează prietenii, Facebook ți-i dă în browser pe cei cu care interacționezi mai des. Să ajungi la “adormiți” sau “insignifianți” e mai greu.

Azi, când am avut o jumătate de oră liberă, am încercat să mă ocup de problemă. Am aflat că există un script pentru Firefox cu care poți să-ți ștergi în bloc prietenii inactivi, dar nu am Firefox, așa că îl pomenesc doar în treacăt, testați-l voi dacă vreți. Am descoperit însă o șmecherie destul de simplă prin care poți scăpa de câteva zeci de prieteni inutili.

facebook_friends

Ca să o pui în aplicare, trebuie să pornești de la pagina de Friends (butonul de sub cover sau facebook.com/numecont/friends), unde obții listarea în care cele mai frecvente interacțiuni apar cel mai sus. Nu folosește la mare lucru așa cum e, dar în dreapta, sus, găsești un box de căutare. Acolo m-am apucat să caut întâi Continue reading

15 cuvinte care mă scot din sărite

La prima vedere, idiosincrasiile în materie de cuvinte și formule retorice dispar cu vârsta. Am cunoscut în ultima vreme o mulțime de oameni talentați, aflați în primii ani de scris, care se strâmbă fizic atunci când nu le convine ceva. Probabil, așa eram și eu la început, dar am mai descoperit un lucru: în vreo 22 de ani de scris cu carte de muncă am strâns o colecție de tabuuri lexicale greu de rezumat. Mai jos, numai câteva dintre ele:

1. Aleși – așa cum mă enervează pe mine, e (numai) la plural. Vine din vremurile când mai existau ziare de hârtie și cuvâtul “Parlamentarii” era prea lung pentru titluri, iar Aleșii, provenit din clișeul nupțialo-ironic “aleșii nației” mergea mai bine, puteai să-l scrii cu litere mai mari. Hârtia s-a dus, dar Aleșii au rămas pe ecran, cu majusculă.

2. Băsist – l-a inventat Mircea Badea, cred, sau cel puțin e cloacal,  ca multe alte formulări ale acestuia. Și-a pierdut din conotațiile scabroase în ultima vreme, de când susținătorii lui Traian Băsescu au început să și-l asume.  Continue reading

Ce-am înțeles eu de la Premiile Radar de Media. Smiley vs. Drăgușanu

Premiile Radar de Media

După ce am făcut poza asta m-a întrebat cineva cine-i domnișoara. Habar n-am

La Gala Premiilor Radar de Media s-au întâmplat niște chestii care m-au făcut să las baltă ideile docte despre ce scriu aici și să bag o neserioasă mondenă (și, apropo, întârziată, că gala a fost miercuri). Citiți înainte ca să vedeți ce-a apucat Bianca Drăgușanu cu mâna și de ce răutăți e capabil nenorocitu’ de Smiley.  Continue reading

, ,

ymterviu.048 – Sorin Cucerai: “Suntem guvernați de foști”

Iulian Comanescu: Dragă Sorin, vreau să încep cu o întrebare un pic aleatorie. Motivul pentru care ți-am cerut acest ymterviu e că ai observații foarte precise despre politică și media, neafiliate, critici potolite dar pertinente despre ambele blocuri politice existente în România.

Sorin Cucerai: Mulțumesc pentru apreciere.

Iulian Comanescu: Ei bine, observațiile astea le-am găsit pe Facebook. Scrii în diferite locuri – Observator cultural, Critic Atac, Ziarul de Iași. Dar n-ai blog. De ce nu le pui pe toate într-un loc?

Sorin Cucerai: E o întrebare care seamănă cu „de ce nu scoți o carte”. Găsesc cumva inutilă și forțată ideea de blog. Puțin outdated. Și, mai ales, cam egolatră. Și mai e ceva. Blogul – ca și cartea – e prea monologal.

Iulian Comanescu: Insist moronic și cu tâlc, de ce nu scoți o carte? Continue reading

De ce își anunță Andreea Marin și alte vedete evenimentele din viață pe Facebook

Faptul că Andreea Marin și-a anunțat căsătoria pe Facebook a ajuns temă de analiză pentru “Adevărul”. Concluzia ziarului e Intimitate cu iz de publicitate. Cum Corina Cosmescu mi-a pus și mie două întrebări pentru articol și problema nu e una trivială, vedeți mai jos ce cred eu:

“De ce credeti ca prefera personalitatile de la TV, actorii, cantaretii sa transmita astfel de informatii pe Facebook?
Aici ar fi mai multe motive. În primul rând, dacă folosești un astfel de mediu (Twitterul e mai popular în SUA), ai o aură de modernitate, față de clasicul comunicat de presă. Dar, ca și în cazul acestuia, ai inițiativa comunicării, care e preferabilă, de obicei, în relațiile publice. În al doilea rând, tone of voice-ul comunicării online e mai familiar, Continue reading
, ,

ymterviu.047: Cu Mona Dîrțu despre subiectivitate, obiectivitate, imperialism, americanism, jurnalism

Mona Dîrțu e genul de personaj discret în public, dar cu un CV impresionant și fani necondiționați în breaslă. După ce a trecut pe la Monitorul și Business Magazin, a pus pe roate una din puținele idei creative și solide din Realitatea-Cațavencu, Money Express, o revistă de business deplasată puțin spre actualitate generală și story de personaj, care merita o soartă mai bună decât a avut. La fel ca și TVRInfo.ro, mașinăria de știri digitale a TVR, pe care Mona a pus-o la punct în mandatul Lăzescu. Discuția de mai jos am început-o prietenește, dar de la un punct încolo mi-am dat seama că în ea apar lucruri relevante pentru oricine e interesat de locul unde se duce jurnalismul și ceea ce vine după el.

Iulian Comanescu: …dracu’ știe. Am scris ceva bun despre televiziuni. Ai citit cumva Simulacra and simulation a lui Baudrillard?

Mona Dîrțu: Nu.

Iulian Comanescu: Îți distruge orice iluzii despre presa așa cum ți-ai dori-o.

Mona Dîrțu: Citit. Fain textul.

Iulian Comanescu: Meritul lui Baudrillard, în mare parte. Chestia aia cu simulacrul care devorează realul. N-am citit toată cartea, sunt curios unde duce. Am ajuns într-un loc în care spune despre Watergate că deconspirarea s-a produs exact cu mijloacele fărădelegii, așa ceva. Și că n-ar fi existat “scandal” dacă nu exista reflectarea media. Îți sună familiar, nu? În capul meu toate astea au legătură cu formula de incertitudine a lui Heisenberg, dacă mai ții minte.

Mona Dîrțu: Zice Baudrillard de Heisenberg? Sau e comparația ta? Continue reading

Don McCullin despre Don McCullin

Pe măsură ce mă băbesc, îmi dau seama tot mai mult că a face jurnalism ca lumea implică niște costuri personale. Întotdeauna trebuie să renunți la ceva pentru cei cărora trebuie să le spui lucruri pe care nu le știu și de care au nevoie. Și nu e vorba numai de confort – și nici de situațiile propriu-zis periculoase în care te poți găsi. De toate astea scapi printr-un fel de abolire a instinctului de conservare. Ci de un anumit gen de încărcătură, pierdere a inocenței un pic biblică.

Lucrurile pe care le-am făcut eu în profesie sunt, bineînțeles, insignifiante față de adevărații și marii jurnaliști. Un exemplu de felul ăsta e Don McCullin, probabil cel mai cunoscut fotograf de teatre de luptă din lume (Vietnam, Irlanda de Nord), născut în 1935. După ce a devenit celebru pozând războaie, McCullin s-a convertit la peisaj și natură moartă. Pe lângă calitățile de fotojurnalist, are însușirea de a putea să se exprime concludent și convingător în cuvinte, lucru pe care-l face într-un documentar de pe BBC Scotland:

Fotografii de Don McCullin.

Cele mai nasoale posturi de pe Comanescu.ro în 2013

Fuck self-promotion. Dacă tot se poartă listele cu “cele mai cele chestii de pe blogul meu în 2013”, m-am gândit să vă dau o listă cu cele mai amărâte și netraficate posturi de la mine. Nu bag mâna-n foc că nu mi-a scăpat ceva, fiindcă în coada statisticilor sunt multe lucruri din anii trecuți. Ce-am găsit are între 217  și 373 de afișări și e, de la cel mai mic la cel mai puțin mic, după cum urmează:

  1. Conspect de Jeff Bezos. Scris în criză de subiecte, la deadline, am presupus că Jeff Bezos era măcar parțial hot fiindcă anunțase livrări Amazon cu drone. Nu i-a păsat nimănui, mai ales că, în ciuda tentativei de a personaliza povestea, cu aventurile mele la poștă, toată chestia are un iz rânced de Wikipedia.
  2. Ce media se consumă în 2013 în metrou și pe stradă. Un experiment de embed post de pe Facebook, are ceva flavor reportericesc și de lume reală din cauza pozei. Degeaba. Aiureli.  Continue reading