Luni seară, pe când mă căzneam să scriu articolul pentru Dilema, despre Mahala Rai Banda, Taraful din Clejani și Shantel, pe care i-am văzut la Balkanik Festival și mi-au plăcut foarte mult, o pată verde, de dimensiuni mari, a început să licărească amenințător pe ecranul televizorului. Așteptam Master Chef, să văd ce va fi în formula nouă, de după plecarea Monei Segall și a celor trei bucătari sadici, dar pata verde era altcineva: Busu de la Meteo. Continue reading
Plecările din PRO TV, de după demisia lui Adrian Sârbu, au fost discutate și relatate pe larg de presă. Totuși, ele nu au schimbat ceva esențial până în momentul demisiei Monei Segall, cea mai cunoscută producătoare a postului, care realiza Românii au talent, Vocea României, Dansez pentru tine și Master Chef. Acum însă, putem vorbi de o reconfigurare a pieței TV. Ce ne așteaptă în următoarele topuri de audiență? Continue reading
TVR s-a redresat economic în 2013, arată cifrele date publicității săptămâna trecută de președintele-director general interimar, Stelian Tănase. După ce, în perioada 2010-2012, pierduse anual între 32 și 38 de milioane de euro, anul trecut postul public a încheiat cu un mic profit, de 566 de mii de euro (2,5 milioane de lei). Pe hârtie, lucrurile arată foarte bine. Dar nu și pe ecran. Continue reading
Sales party-ul Prima TV, de aseară, e o ocazie ca să ne uităm puțin la reconfigurarea pieței TV din această primăvară. Schimbările de la PRO TV și ofensiva (re)începută de Antena 1 sunt deja cunoscute, dar întregul peisaj arată foarte interesant: schimbări importante, însă cu resuscitarea unor hituri de altă dată. Veți vedea că e vorba mai degrabă de un trend decât de haos și care-s șansele de reușită și caveat-urile unei asemenea reconfigurări.
O să-ncep chiar cu Prima. Am fost la sales party fiindcă sunt implicat în proiectul TV al Times New Roman, care e o poveste care durează cel puțin din primăvara-vara trecută, când Ana-Maria le-a făcut bunilor noștri prieteni un pilot. N-o să spun acum despre cele două emisiuni Times New Roman de week-end mai multe, fiindcă vorbim de tot contextul de piață. Singurul lucru pe care vreau să-l rețineți în momentul ăsta e că e un format original, nou, care nu seamănă cu celelalte emisiuni de umor de la noi. Ok, luați-o dacă vreți și ca pe un disclaimer, vorbesc despre o piață în care sunt implicat, bla, bla.
Restul grilei Prima e foarte axată pe comedy. Continue reading
2014 va fi un an în care business-urile serioase de media vor continua să aibă dificultăți, iar cele neserioase vor zburda. Austeritatea dată de cele 280-300 de milioane de euro cheltuieli publicitate disponibile pe piața vizibilă va continua să-și pună amprenta asupra brandurilor media mari, în timp ce zona gri, finanțată de politic, va fi cuprinsă brusc de o veselie activă. Imprevizibilul de pe acest din urmă segment e, la urma urmei, mai previzibil decât evoluțiile lente din zona mediei comerciale.
1. TELEVIZIUNI COMERCIALE. Principala necunoscută din 2014 – una foarte importantă, veți vedea de ce – se leagă de traiectoria PRO TV fără Adrian Sârbu. Fondatorul postului și fostul CEO al CME, compania-mamă, rămăsese, formal, în fruntea operațiunilor din România după demisia din poziția de numărul 1 global, dar numirea de la 1 decembrie a unui manager lituanian aici acreditează ideea despărțirii lui Sârbu de companie. Despărțirea vine pe fondul unor dificultăți materiale ale CME, care a pierdut, în România, în 2012, 26 de milioane de euro.
Alexandru Matei a scris o carte nostalgică și în același timp foarte actuală: O tribună captivantă. Cartea e o istorie ideologică a TVR-ului dinainte de 1989, cu accent pe distorsiunea realității și propagandă. Actualitatea cărții vine dintr-o anumită lectură, care te face să compari permanent ceea ce se întâmpla la televiziunea lui Ceaușescu cu ceea ce a început să se întâmple, în ultimii câțiva ani, pe posturile și în publicațiile care s-au reapucat de un soi de propagandă.
În Tribuna captivantă a lui Matei e vorba despre grile, emisiuni, realizatori și telespectatori astăzi uitați. Ce ne pot spune nouă, azi, toate acestea? Eu, unul, am avut un soi de șoc temporal atunci când am deschis cartea. Dacă o gândești ca pe o realitate paralelă – sau experiment contrafactual -, o televiziune ceaușistă plasată nu în anii ’60, ci în 2013, începi să realizezi în ce măsură s-a schimbat lumea în care trăim, dar și ce e perpetuu în ea. Continue reading
Televiziunile clasice sunt pe curs de coliziune cu companiile de cablu și telecom. Schimbările din piața media a ultimilor ani plasează furnizorii de semnal din România într-o poziție privilegiată față de grupurile audiovizuale, lucru care poate atrage consecințe politice și, cu siguranță, are consecințe în privința conținutului.
Demisia lui Adrian Sârbu din fruntea CME, compania-mamă a PRO TV, a făcut valuri-valuri săptămâna trecută, în presa de toate culorile. Dincolo de subtilitățile legate de business ale anunțului, e un moment bun ca să medităm asupra a ceea ce înseamnă fenomenul PRO.
Despre motivele punctuale ale demisiei am scris deja pe Comanescu.ro pe 21 august, ziua când Central European Media Enterprises (CME) a făcut anunțul oficial referitor la demisie. Nu voi intra în detalii, dar, recapitulând, e vorba de faptul că Adrian Sârbu a imprimat celor 34 de posturi pe care le deține compania în șase țări din Europa Centrală și de Est o strategie expansionistă, cu aspirații în general satisfăcute la poziția de lider de piață și cu grile cuprinzând programe cu audiențe foarte mari. Toate acestea au venit la pachet cu pierderi financiare.
Dincolo de toate acestea, interesantă e cariera simbolică a creatorului de media. Continue reading
Acum câteva zile, Adrian Sârbu a fost confirmat [știrea pe Reporter Virtual] în chip de director general al CME, compania-mamă a PRO TV, până pe 31 decembrie 2016. Faptul, care e mai degrabă știre pentru acționarii companiei, s-a propagat și în presa generalistă. De ce? Pe lângă reputația lui Sârbu, care a creat televiziunea așa cum o știm, în România, un detaliu birocratic legat de numele aceluiași poate influența mersul lucrurilor în întreaga piață media din România. Continue reading
Primele două episoade din Dallas-2012, difuzate sâmbătă pe Antena 1, au făcut 11-12 puncte pe urban și național, ceea ce înseamnă lider, chiar dacă serialul a pierdut la Evadatul de pe PRO TV pe 18-49. Adevărul mi-a cerut explicații pentru succesul serialului și a scris acest articol. De unde a dedus el, Adevărul, că Dallas a produs “dezamăgire ca niciodată” și Suleyman generează “interes mai mare” habar n-am; în orice caz, citiți mai jos ceea ce-am avut de spus:
Primele două episoade, difuzate de Antena 1, de la 20.30, au avut o audiență maximă de aproximativ 2,3 milioane de telespectatori la nivel național și 1,15 milioane, la nivel urban. Cum justificați succesul acestui serial?
“Dallas” și mai ales JR sunt un mit în conștiința publicului românesc, pentru că vorbim de unul din puținele seriale americane difuzate pe TVR înainte de 1989. Impactul serialului cu petroliști a fost mai puternic decât cel pe care l-a avut un “Om bogat, om sărac” pentru că “Dallas”-ul genera un soi de fascinație față de capitalismul cinic, materialist și plin de glamour întruchipat de JR. Am scris în “Dilema veche” acum câteva săptămâni despre personajul lui Larry Hagman, care era un fel de anti-Ceaușescu. Cenzura l-a lăsat probabil să treacă fiindcă JR e un erou negativ, dar atributele lui veroase însemnau o baie de cinism sănătos pe vremea unui comunism în care nu mai credea nimeni, de o ipocrizie evidentă, din vremea lui Ceaușescu.
Continue reading
