Primele două episoade din Dallas-2012, difuzate sâmbătă pe Antena 1, au făcut 11-12 puncte pe urban și național, ceea ce înseamnă lider, chiar dacă serialul a pierdut la Evadatul de pe PRO TV pe 18-49. Adevărul mi-a cerut explicații pentru succesul serialului și a scris acest articol. De unde a dedus el, Adevărul, că Dallas a produs “dezamăgire ca niciodată” și Suleyman generează “interes mai mare” habar n-am; în orice caz, citiți mai jos ceea ce-am avut de spus:
Primele două episoade, difuzate de Antena 1, de la 20.30, au avut o audiență maximă de aproximativ 2,3 milioane de telespectatori la nivel național și 1,15 milioane, la nivel urban. Cum justificați succesul acestui serial?
“Dallas” și mai ales JR sunt un mit în conștiința publicului românesc, pentru că vorbim de unul din puținele seriale americane difuzate pe TVR înainte de 1989. Impactul serialului cu petroliști a fost mai puternic decât cel pe care l-a avut un “Om bogat, om sărac” pentru că “Dallas”-ul genera un soi de fascinație față de capitalismul cinic, materialist și plin de glamour întruchipat de JR. Am scris în “Dilema veche” acum câteva săptămâni despre personajul lui Larry Hagman, care era un fel de anti-Ceaușescu. Cenzura l-a lăsat probabil să treacă fiindcă JR e un erou negativ, dar atributele lui veroase însemnau o baie de cinism sănătos pe vremea unui comunism în care nu mai credea nimeni, de o ipocrizie evidentă, din vremea lui Ceaușescu.
Unele persoane susțin că a trecut vremea Dallas-ului întrucât serialul a avut succes într-o perioadă în care societatea americană era idealizată și românii avea acces (prin simpla vizionare) la un stil de viață mai prosper. În ce măsură îndeplinește Dallas-ul de astăzi cerințele/ nevoile consumatorului?
Led Zeppelin a avut un succes enorm la reuniunea din 2007, la fel ca un alt supergrup, Cream, în 2005, la aproape 40 de ani de la ultimul concert. Pentru astfel de come-back-uri nu e nevoie de adecvarea la trendurile momentului, ba chiar dimpotrivă. “Dallas” a avut succes și în SUA, și în Marea Britanie, la difuzarea anul trecut, or nici acolo nu putem vorbi de ceea ce se purta, ci tot dimpotrivă. Seria nouă e de altfel destul de conservatoare și a funcționat ca atare, chiar dacă toată povestea a primit o glazură de ecologism inexistentă la sfârșitul anilor ’70. În România există, totuși, un soi de adecvare, legată de euro-scepticism și neîncrederea în capitalism, cauzată de criză, care potențează nostalgia pentru vremurile dinainte de 1989. Publicul care s-a uitat la Dallas a făcut un fel de regresie în propria copilărie ideologică din anii ’80, când tot ce avea etichetă de Coca-Cola era bun.
Putem spune că în ultimii ani, publicul și-a format o cultură a televiziunii, prin expunerea la producții variate. Credeți că acesta ar putea fi un factor de risc pentru succesul serialului?
Probabil că e mai corect să vorbim în primul rând de seriale, iar aici hiturile din România nu sunt americane. PRO TV și TVR au încercat să programeze lucruri din clasa “CSI”, “Anatomia lui Grey” sau “Dr. House”, dar au cheltuit banii fără folos pe aceste producții costisitoare. Serialele americane sunt în regres peste tot în lume și nu e întâmplător faptul că “Dr. House” e singurul care a mers cât de cât, ca peste tot. Grosso modo, alternativa publicului românesc la “Dallas” este, în momentul de față, “Suleyman”: după ce am avut JR versus Ceaușescu, avem JR și capitalism versus sultan, feudalism și Orient. Lucrurile se leagă destul de bine în această tectonică ideologică.
Dacă tot vorbim de adecvare, posibil, publicul autohton a văzut în primele episoade vechea poveste cu “nu ne vindem țara”, care, după prăpădul pe care l-a creat în anii ’90, ai privatizării, a reieșit la suprafață în cazurile Roșia Montană și Chevron. Românii reacționează foarte emoțional la asfel de povești; dincolo de disputa politică – sau tehnică – creată pe marginea acestor exploatări, e în firea noastră copilărească să presupunem un soi de rezervor secret de bogăție, mai ales sub pământ, de care străinii feroce vor să ne spolieze, în lipsă de altceva mai bun la lumina zilei, cum ar fi productivitatea muncii, succes economic și altele asemenea.
Cum preconizați succesul acestei serii Dallas la noi în țară? Care este publicul consumator?
Din primele date reiese că serialul e mai puțin atractiv pentru publicul comercial, unde a pierdut la “Evadatul” cu Tommy Lee Jones și Harrison Ford, de pe PRO TV. Probabil că în săptămânile următoare PRO-ul va continua să încerce contracararea cu producții din aceeași clasă, vor fi lucruri puțin mai bune decât vandamme-urile obișnuite. E de văzut ce se va întâmpla, ratingul obținut la prima difuzare e un simptom bun, dar uneori lumea vine după noutate și apoi pleacă.