Plecarea lui Adrian Sârbu din fruntea CME e de ani de zile o mantră repetată mai ales de competitorii celui care a inventat televiziunea comercială în România. Problema a început să se pună mai ales de prin aprilie 2012, când viitorul CME era previzibil, ca urmare a ultimei tranzacții cu Time-Warner. La cald, câteva explicații:
- Adrian Sârbu este un vizionar media, care a creat excelență în România și pe alte piețe pe care le-a gestionat prin CME, cu costuri mari. Pierderile financiare din ultimii ani se văd în toate comunicatele de presă. În momentul de față, CME înseamnă mai degrabă Time-Warner, o companie cu o filozofie diferită de a CME. Dacă poate fi comparat cu ceva, CME-ul lui Ronald Lauder seamănă cu Ringier, adică o firmă mică, expansionistă, mobilă și vizionară, care se întinde până departe. Time-Warner e, comparativ, un colos cu mulți acționari, AGA și o presiune pe dividende/profit care nu exista în CME-ul lui Sârbu și Lauder.
- Problemele CME au început să apară în criza economică, atunci când creditele care finanțau expansiunea au devenit oneroase pentru firmă. În 2009, compania a cedat 31% din acțiuni către Time-Warner, pe o sumă modică, 241,5 milioane de dolari, ceea ce înseamnă o valoare a întregii companii de 780 de milioane de dolari. Cu doi ani înainte, pornind de la tranzacțiile între Adrian Sârbu și Ronald Lauder, se putea calcula o valoare de un miliard de dolari numai pentru operațiunea din România.
- Din portofoliul CME-ului lipsește pay tv-ul, care e unul din cele mai bune business-uri ale acestor ani. Adrian Sârbu s-a concentrat pe freeview, televiziuni pe care a încercat să le facă lider de audiență, pentru a sări, ulterior, la OTT (televiziune prin internet), cu Voyo. Date fiind pierderile din ultimii ani, putem să ne-arătăm viteji după război și să spunem că lucrurile se puteau face altfel.
- Conflictul cu Romtelecom, de la începutul anului, a fost unul simptomatic. Ieșirea și reintrarea posturilor PRO de pe telecomanda Dolce a fost spectaculoasă. Probabil, CME și PRO TV SA aveau nevoie imperioasă de niște bani, din piața autohtonă și nu numai. Cred că Adrian Sârbu e foarte atent, în momentul de față, la faptul că telecomurile/cabliștii și business-urile TV au ajuns pe curs de coliziune și s-ar putea ca asta să se traducă într-o linie de acțiune.
Ce va face, mai departe, Adrian Sârbu? În primul pas, conform informațiilor oficiale, va asigura transferul de management din CME. În al doilea rând, ar putea rămâne legat, în sensul de business, într-o formă sau alta de compania al cărei acționar încă mai este. În al treilea rând, preocuparea lui pentru asseturile deținute în nume propriu în România, Mediafax Group, nu poate fi negată: Sârbu a făcut în anii trecuți achiziții în zona de print, ceea ce înseamnă un commitment considerabil, dată fiind starea în care e printul în România. M-am distrat puțin de postul lui Orlando (Nicoară, boss-ul de la Mediafax Group), care se întreabă cât timp va găsi Adrian Sârbu pentru compania proprie din România.
Dincolo de aceste lucruri relativ certe, mai există zvonurile despre o asociere cu RCS-RDS, dar le consemnez doar ca atare, ca zvonuri, fiindcă nu am informații proprii și pertinente – deși, cum spuneam mai sus, alianțele telecom-televiziuni sunt ceva verosimil în anii următori. Mai circulă ceva asemănător cu privire la transformarea Cancan TV în televiziune, pentru care s-au făcut deja investiții la Buftea. Oricum, nu-l văd pe Adrian Sârbu la pensie, în niciun caz. Plecarea din CME a fost o demisie, deci un act unilateral, pe care nu îl faci la acel nivel dacă nu ai niște cărți bune în mânecă. Iar la capitolul cash, vă las pe voi să căutați pe net cât valorează același Adrian Sârbu.
Referitor la viitorul CME, fără Adrian Sârbu, mai consemnez tot cu titlul de “lucruri care circulă în piață” faptul că în România, managementul nu va fi schimbat, dar în alte țări, posibil, da.
Ar mai fi un lucru de spus despre știrea care a explodat azi. Unora s-ar putea să le provoace niște satisfacții din clasa “capra vecinului”. Din punctul meu de vedere – fiindcă se știe, am interese transparente în zona producției TV -, nu e nicio bucurie. E drept, PRO TV-ul nu lucrează cu independenți. Însă, chiar și după criză și problemele financiare pe care le-a avut, a rămas trend setterul pieței TV din România. Fără un PRO orientat către excelență, probabil că am fi avut pe post mult mai multe șușe și mult mai puține formate internaționale. Dar, sigur, PRO TV ar fi redus turația și cu Adrian Sârbu în frunte, chiar dacă mai puțin, fiindcă banii cu care să produci glamour nu există în piață, în momentul de față. Deci, pe cale de consecință, demisia lui Sârbu e un fel de inhibitor al întregei piețe TV din România.
Anunțul oficial e aici.