Toni Grecu, omul în jurul căruia s-a învârtit grupul Divertis și se învârte Serviciul Român de Comedie, explică de ce pe posturile TV românești nu există nicio emisiune de umor de calibru, iar pe Internet totul se reduce la pastile din clasa videolog. După ce trece în revistă câteva emisiuni celebre, se întoarce la ambițiile proprii de pe Digi 24 și își face planuri de comedy pe online și în spectacol. Continue reading
Sfârșitul anului e perioada când presa publică diferite recapitulări și prognoze. Fiindcă fac asta de mai mulți ani în privința pieței media, mi se pare cinstit să reiau ceea ce scriam în Dilema veche la sfârșitul lui 2014, pentru ca să vedem unde am prognozat corect și unde am greșit. Continue reading
Vedete care sar de la trambulină, vedete care sparg cărămizi, vedete care frământă între degete balegă de urs Grizzly. Cine și de ce le chinuiește? Și cu ce ne alegem noi din asta? Continue reading
Dacă 2014 a fost anul în care Antena 1 a atacat, fără succes, poziția unui PRO TV pus pe redus costuri, în 2015 formatele internaționale nu neapărat de prima mână, dar împânzite de vedete, se înmulțesc. Lipsa producțiilor autohtone duce la un fel de globalizare pauperă. Continue reading
Mișcările semnificative de pe piața media românească au fost, în anul care a trecut, legate în cea mai mare parte de politic. O piață de publicitate care stagnează la volume mici (sub 300 de milioane de euro, în total) și alegerile prezidențiale au fost principalii factori care au influențat evoluțiile. Continue reading
Plecările din PRO TV, de după demisia lui Adrian Sârbu, au fost discutate și relatate pe larg de presă. Totuși, ele nu au schimbat ceva esențial până în momentul demisiei Monei Segall, cea mai cunoscută producătoare a postului, care realiza Românii au talent, Vocea României, Dansez pentru tine și Master Chef. Acum însă, putem vorbi de o reconfigurare a pieței TV. Ce ne așteaptă în următoarele topuri de audiență? Continue reading
Sales party-ul Prima TV, de aseară, e o ocazie ca să ne uităm puțin la reconfigurarea pieței TV din această primăvară. Schimbările de la PRO TV și ofensiva (re)începută de Antena 1 sunt deja cunoscute, dar întregul peisaj arată foarte interesant: schimbări importante, însă cu resuscitarea unor hituri de altă dată. Veți vedea că e vorba mai degrabă de un trend decât de haos și care-s șansele de reușită și caveat-urile unei asemenea reconfigurări.
O să-ncep chiar cu Prima. Am fost la sales party fiindcă sunt implicat în proiectul TV al Times New Roman, care e o poveste care durează cel puțin din primăvara-vara trecută, când Ana-Maria le-a făcut bunilor noștri prieteni un pilot. N-o să spun acum despre cele două emisiuni Times New Roman de week-end mai multe, fiindcă vorbim de tot contextul de piață. Singurul lucru pe care vreau să-l rețineți în momentul ăsta e că e un format original, nou, care nu seamănă cu celelalte emisiuni de umor de la noi. Ok, luați-o dacă vreți și ca pe un disclaimer, vorbesc despre o piață în care sunt implicat, bla, bla.
Restul grilei Prima e foarte axată pe comedy. Continue reading
Televiziunile clasice sunt pe curs de coliziune cu companiile de cablu și telecom. Schimbările din piața media a ultimilor ani plasează furnizorii de semnal din România într-o poziție privilegiată față de grupurile audiovizuale, lucru care poate atrage consecințe politice și, cu siguranță, are consecințe în privința conținutului.
Primele două episoade din Dallas-2012, difuzate sâmbătă pe Antena 1, au făcut 11-12 puncte pe urban și național, ceea ce înseamnă lider, chiar dacă serialul a pierdut la Evadatul de pe PRO TV pe 18-49. Adevărul mi-a cerut explicații pentru succesul serialului și a scris acest articol. De unde a dedus el, Adevărul, că Dallas a produs “dezamăgire ca niciodată” și Suleyman generează “interes mai mare” habar n-am; în orice caz, citiți mai jos ceea ce-am avut de spus:
Primele două episoade, difuzate de Antena 1, de la 20.30, au avut o audiență maximă de aproximativ 2,3 milioane de telespectatori la nivel național și 1,15 milioane, la nivel urban. Cum justificați succesul acestui serial?
“Dallas” și mai ales JR sunt un mit în conștiința publicului românesc, pentru că vorbim de unul din puținele seriale americane difuzate pe TVR înainte de 1989. Impactul serialului cu petroliști a fost mai puternic decât cel pe care l-a avut un “Om bogat, om sărac” pentru că “Dallas”-ul genera un soi de fascinație față de capitalismul cinic, materialist și plin de glamour întruchipat de JR. Am scris în “Dilema veche” acum câteva săptămâni despre personajul lui Larry Hagman, care era un fel de anti-Ceaușescu. Cenzura l-a lăsat probabil să treacă fiindcă JR e un erou negativ, dar atributele lui veroase însemnau o baie de cinism sănătos pe vremea unui comunism în care nu mai credea nimeni, de o ipocrizie evidentă, din vremea lui Ceaușescu.
Continue reading
Acum, pe ploaie, a venit momentul să mă laud cu ceva din revista pe care o fac. Probabil că astea-s cele mai bine scrise rânduri pe care le-am tipărit până la momentul respectiv în The Industry:
Irinel nu știe cum să evite răspunsul. Negru se mișcă de parcă ar dansa în jurul prăzii, apoi fandează ca la scrimă, dar nu lovește cu spada, ci cu întrebarea, din nou și din nou. Când interlocutorul se lasă furat de peisaj, descrie cu mâinile o vale pe care îi canalizează privirea.
Fiecare reacție se amplifică în el. Un oarecare ar ridica o sprânceană când e surprins. Dan Negru face doi pași în spate, lasă un moment de tensiune, apoi dă din mâini de parcă ai fi aruncat în el cu o minge de foc.
Când vrea să obțină răspunsul definitiv, ține o mână deschisă spre milionar, ca și cum ar vrea să-i tragă limba din gură. Pe cealaltă o ține întinsă în spate, cu pumnul strâns, de parcă e pregătit să i-l înfigă în față. Însă de fiecare dată îl lasă pașnic jos când concurentul se hotărăște să răspundă.
Autorul e, ați ghicit, Vlad Ursulean, iar reportajul e unul de culise, de la o ediție “Te pui cu blondele” în care Dan Negru s-a încontrat cu Irinel Columbeanu. Dincolo de rândurile foarte plastice, interesant e modul cum a conturat Vlad personajul, cu un sens profund. În mod tipic, vedetele TV sunt, ar spune Roland Barthes, private de corp pentru a rămâne cu bustul, ca un sfinx la intrarea în sanctuar (“L’acteur d’Harcourt” – găsiți textul în franceză, integral, aici). Continue reading
