Video killed the radio star, Vinil învie religia rock

Anunțat de HBO cu surle și trâmbițe (începe la noi astă seară, la 20.00), Vinil al lui Martin Scorsese și Mick Jagger e o producție care poate schimba trendurile în materie de seriale. Ingredientele: amprenta inconfundabilă a lui Scorsese, cu tot ce include ea, de la violență extremă sublimată coregrafic, la tipologie umană bizară și, mai ales, lungi interludii rock (cum sună asta? dar așa e) care te fac să te simți în capul protagonistului și să trăiești împreună cu el un delirul indus nu atât de cocaină, cât de vremuri.

Care e treaba? Richie Finestra (Bobby Cannavale – Gyp din Boardwalk Empire) e un șmecher care a inventat un label pe nume American Century, label care-a luat-o înaintea vremurilor, dar suntem la începutul anilor ’70 și vremurile au luat-o și ele înaintea lui, a label-ului. Era hippy e pe ducă, încep punk-ul și disco-ul și lucrurile se complică destul de tare, financiar și personal, pentru Richie, care pune de niște tratative de vânzare cu nemții de la Polydor.

Serialul pornește de la o idee a lui Jagger, dar n-are nicio legătură cu Londra swinging a Rolling Stoneșilor, ci e, așa cum i-a cerut Jagger lui Scorsese, un Casino cu rockeri și acoliții acestora: promoteri, DJ nebuni de radio, secretare-groupie. Dacă ești obișnuit cu felul de a povesti pe steroizi al lui Marty S., interludiile (da, cuvântul ăla…) te nedumeresc. Îți ia ceva timp să te obișnuiești cu piesele întregi intercalate cu secvențe rapide, cinetice, dar dacă-ți amintești că regizorul a făcut și The Last Waltz, și Martin Scorsese Presents the Blues, realizezi că s-ar putea să fie ceva în treaba asta.

Și ce-ar putea fi? Păi – o epocă în care muzica era mult mai mult decât muzică, mai degrabă o religie și o lume virtuală, pe care oameni ca Richie Finestra o creau ca s-o trăiască (și pe măsură ce o trăiau), ca auto-afirmare și răzbunare împotriva visului american muribund, cu toate constrângerile lui sociale și etice. Vinil trebuia să fie lung metraj, dar a rămas niște ani în stadiul de proiect din cauza crizei – și inclusiv de aceea, pilotul are două ore și e somptuos ca, în fine, un film de Scorsese. În burta primului episod încap câteva zeci de piese (puteți asculta preview-uri aici), de la Otis Redding la Abba, trecând prin Slade și Humble Pie, plus Nasty Bits (rețineți acest nume, și nu fiindcă înseamnă „părți rușinose”).

Prin știrile legate de producție găsești grija de a reconstitui fidel New York-ul anilor ’70, Scorsese a filmat în locațiile originare, atunci când a putut, și a putut destul de des. Dar reconstituirea muzicală e, de fapt, miza, și cel mai cunoscut termen de comparație în materie de așa ceva e probabil Forrest Gump, cu care Zemeckis consacra în 1994 ideea de rock and roll soundtrack. Mai țineți minte cum curgeau acolo piesele, cronologic, de la Elvis și Duane Eddy, la The Doors, și ce funcționalitate aveau în poveste? În Vinil muzica o ia înainte și-napoi, în funcție de flashback-urile prăjite ale lui Richie Finestra și flashforward-urile bizare ale vremurilor, iar treaba asta s-ar putea să te șocheze și să te încânte – în orice caz, pentru mine, unul, o bună parte din piesele de pe pilot au fost revelații sau lucruri pe care le știam vag și am pretenții că mă pricep, cât de cât, la vechituri.

La genul ăsta de abordare, muzica e o miză și ca produs de sine stătător, producătorii au gândit câte un soundtrack pentru fiecare episod și Volumul 1 poate fi cumpărat pe iTunes și din România, ieftinuț.

Una peste alta, s-ar putea să fie un serial pentru fanii de muzică, dar presupun că destui din plătitorii de HBO sunt potențiali fani de așa ceva. Stau și mă întreb cât valorează, în rețeta financiară a întregii povești, treaba cu soundtrack-urile, dar cu siguranță valorează destul, într-o lume în care toată lumea se duce spre streaming și se subțiază inclusiv download-urile digitale.

Vinil o să fie, pentru unii, mai mult decât un serial, iar pentru alții, ceva la care schimbi postul sau cauți butonul de fast forward. Eu sunt în prima categorie, voi…?

P.S.: Mergeți pe Vinylcuts.nyc dacă vreți să vedeți mai multe.