Category Archives: Social Media

, , ,

ymterviu.046: Mugur Pătrașcu (iLeo) despre bloguri, Facebook și bani

Mugur Pătrașcu, șeful de la iLeo, e cunoscut în piață ca un tip care știe ce spune. Am vorbit cu el despre evoluția agențiilor digitale, Facebook, bloguri și mobile. Altfel spus, despre banii care există pe Internet, zonele în care există și ce trebuie să faci ca să-i obții.

Iulian Comanescu: Ai vrut să vorbim față în față, deși eu fac interviurile astea, de obicei, pe messenger. Eu te pun pe blog, tu lucrezi în digital și totuși vrei să vorbim față în față. De ce?

Mugur Pătrașcu: Sunt clar niște bariere, pe chat. Se pierd nuanțele, se pierde viteza de reacție, se pierd, poate, niște detalii.

Iulian Comanescu: Să vedem dacă o să facem trafic mai mare cu interviul față-n față.

Mugur Pătrașcu: E important traficul? Cred că o să ajungem la momentul la care calitatea traficului o să conteze. O să conteze răspunsul, versus cantitate. Adică, de exemplu, o să conteze mai mult comentariile sau ce reacții naște o poveste, versus ce trafic are. Sigur, traficul și reacțiile sunt corelate oarecum, dar e evident că sunt nuanțe aici. Un text de calitate creează mai mult conținut în jurul lui.

Iulian Comanescu: Eu am restricționat comentariile la mine pe blog acum câțiva ani. Trebuie să fii abonat ca să comentezi. Asta de la cât conținut de “calitate” se năștea. [Între timp, am legat comentariile la Facebook.] Dar, de fapt, de la blogul tău vreau să încep. Ai scris acum câtăva vreme un post despre moartea agenției digitale, cu care mi se pare că ai pus degetul pe rană. Continue reading

Activismul online și conformismul obscenității

Artistul și disidentul Ai Weiwei a postat de curând pe Facebook o poză provocatoare, dar care stârnește reflecția. Într-o încăpere gen galerie, un bărbat își pozează degetul mijlociu ridicat obscen, în manieră internațională, dar și pe alți doi bărbați care la rândul lor fac același gest gest și pozează o fotografie dintr-o piață, în care un al patrulea bărbat își fotografiază antebrațul și degetul arătat unei clădiri impozante, greu de identificat. Ce e tulburător în toată povestea asta?

Continue reading

Cine sunt influencerii de pe rețele? Un top Klout

Influența online e o idee care survine tot mai des în discuție în ultimii ani și, de regulă, discuția se poartă în jurul blogurilor cu vechime și trafic. Pe de altă parte, Facebook-ul și alte rețele (Twitter, LinkedIn, Instagram) sunt evident spații ale Web 2.0 tot mai importante, în care se desfășoară o mare parte din interacțiunea online, deci prezența și activitatea pe aceste rețele e un parametru care merită luat în seamă la modul serios. Am fost curios dacă există o cuantificare a acestui gen de influență și interacțiune și, după ce am examinat diferite tool-uri, m-am oprit la Klout. Dacă vă preocupă online-ul, știți probabil că acest site oferă un scor de două cifre, care măsoară influența totală pe Facebook, Twitter, Linkedin, Instagram, Google+ sau LinkedIn.

În sine, Klout măsoară interacțiunea (like-uri, share-uri, comentarii, retweet-uri etc.), și nu neapărat dimensiunile rețelei fiecăruia (numărul de followeri) sau activitatea. Permite alcătuirea de liste, lucru pe care l-am încercat aici, pentru tot ce am găsit remarcabil pe conturile românești (vă puteți loga cu contul de Facebook sau cel de Twitter ca să vedeți lista). În formă statică, așa cum se prezintă azi, în top sunt trei conturi cu un scor de peste 80, opt între 70 și 80 și peste 100, în total, cu peste 60:

  1. Alexandra Stan 81
  2. Edward Maya 81
  3. Akcent 80
  4. Vika Jigulina 78
  5. Sorana Cirstea 78
  6. Nadia Comaneci 76
  7. Lucian Mindruta 73
  8. Vali Petcu (Zoso) 72
  9. Elena Alexandra (Inna) 72
  10. Florinel Nicolai Deciu 70
  11. George Buhnici 70  Continue reading
, ,

ymterviu.046: Florin Negruțiu (Gândul) despre torționari și tortura VEZI AICI

Acum vreo câțiva ani, am ținut, împreună cu un american pe nume Dean Cox, un training despre jurnalism digital, la Centrul pentru Jurnalism Independent. M-am mirat să-l văd printre cei înscriși pe Florin Negruțiu de la Gândul: majoritatea tipilor din generația lui – cu 10 ani mai tânără decât a mea – s-au născut învățați și sunt mai degrabă dispuși să țină ei lecții, cu consecințele catastrofice pe care le vedem în ziarele și pe site-urile din România. Gândul mă intriga, pe vremea aceea, din punctul de vedere al tranziției către digital, la fel cum mă intrigă și acum. La training mă gândeam – poate era mai bine să spună Negruțiu ce fac dumnealor la site/ziar și să iau eu notițe? Chestia asta m-a bântuit până azi.

Iulian Comanescu: Prima întrebare se leagă de faptul că m-am săturat de toată jelania asta despre moartea presei. Tu ai vreun semnal/motiv de optimism?

Continue reading

Orori cu câini și victime

Pozele cu orori au început să circule și pe Facebook-ul românesc. Sunt, mai ales, două: imaginea copilului omorât de câini și cea a unui câine mutilat. Prima e pusă, re-pusă și răs-pusă în circulație de cei care cred că maidanezii trebuie eutanasiați, a doua, de cei care cred că nu trebuie să te atingi de ei. Războaiele se poartă azi cu imagini, și nu între țări, ci între triburi virtuale.

Continue reading

6 tipuri de gogoși 2.0 + 3 metode de apărare

Media tradițională e din ce în ce mai puțin influentă, iar pe Facebook și în alte rețele, se viralizează tot mai bine diferite povestioare apărute pe bloguri sau site-uri mici, obscure, clipuri de YouTube sau alte genuri de conținut produs în afara mecanismelor tradiționale, care se dovedesc a fi gogoși. După ce am dat share la asta fără să mă gândesc prea mult dacă e adevărat sau nu (nu e), mi-a fost clar că e cazul să mă ocup mai serios de problema: ce nu e adevărat în Web 2.0, de ce nu e adevărat și cum putem să evităm să credem lucruri de felul ăsta.

Continue reading

, ,

ymterviu.045: Irina Henegar (We-Are-Here.ro) știe cum poți strânge bani online

La sfârșitul verii, când am dat peste proiectul de crowdfunding pe nume We-Are-Here.ro, am avut senzația că e ceva care funcționează pe o nișă destul de neconfortabilă în România: finanțarea de către o comunitate a unui proiect artistic, de conținut sau de altă natură – fiindcă asta înseamnă cuvântul ăla englezesc pe care l-am pomenit. Zilele trecute, s-a dovedit că așa e cel puțin într-un caz, albumul de jazz al lui Mihai Iordache, Garden Beast, a obținut 5.095 de euro de la 115 fani, față de cei 4.500 pe care și-i propusese. Cum se face așa ceva, care-s impedimentele și care-s avantajele am vrut să știu de la Irina Henegar de la We-Are-Here.ro.

Iulian Comanescu: Câți bani ați strâns ieri [24 septembrie 2013]?
Irina Henegar: 158 de euro, aproximativ
Iulian Comanescu: Ați avut două campanii, a doua nu s-a terminat încă acum, când vorbim. Cât ați strâns în prima?
Irina Henegar: in prima 6732 euro
Iulian Comanescu: Cine sunt cei care dau banii?  Continue reading

,

ymterviu.044. Poetrip plânge, cântă și tastează

Iulian Comanescu: Dragă Oana și dragă Ștefan, sunteți Poetrip, o trupă greu de încadrat, care începe să-și facă loc prin underground. Motivul pentru care mă interesați foarte tare e ceva de genul ăsta:

Iulian Comanescu: Am dat peste voi acum mai multe luni și mi-ați plăcut din prima. Mai multe se pot asculta aici, în formulă mai sunt de regulă doi băieți, cu tobele și chitara-basul, dar voi v-ați putea numi fondatori. Zilele trecute, am nimerit și peste o poveste de comunicare legată de voi, cea cu Oana și VICE, care VICE a publicat un shooting de modă din Piața Universității:

Continue reading

Jurnalismul: căile de salvare

Chioșcurile de ziare sunt aproape goale sau pline cu altceva decât presă. Anunțurile despre încetarea apariției unei publicații sau televiziuni și radiouri care-și pierd licența vin aproape săptămânal. Jurnalismul e, cu siguranță, pe ducă. Ce se salvează sau ce rămâne din toate acestea?

Acum, când se fac aproape 10 ani de când Tim O’Reilly a pus în circulație globală termenul de Web 2.0, schimbările produse în comunicare de așa-numita social media pot fi contabilizate. Lucrurile se mută în mare măsură pe Internet și o bună parte din conținut este produs chiar de utilizatori, însă un lucru devine clar: principiile care stau la baza jurnalismului, ca metodă, nu dispar. Lucruri ca imparțialitatea, completitudinea informației, stilul de redactare se modifică într-o oarecare măsură, dar rămân fundamente ale comunicării. În acest caz, despre ce vorbim atunci când ne îngrijorăm de moartea jurnalismului?

De dispărut, dispare Continue reading

+8 tipuri de useri români de Facebook

Acum vreo două-trei săptămâni am scris despre tipurile de useri de Facebook din România, iar toată treaba s-a învârtit destul de bine ca trafic și, da, pe Facebook. Au fost însă oameni care m-au tras de mânecă, fiindcă lista e incompletă, și au venit cu animale pe care nu le băgasem în seamă. Am strâns totul la un loc, m-am mai gândit și eu puțin și ar mai fi vorba de:

1. PĂRINTELE. Dacă n-are copiii sau copilul la poza de profil, precis îi are pe cover (header, poza de sus, cum vreți să-i ziceți). Părintele e totdeauna într-o mafie compusă din el și din alți părinți. Toți își exhibă creaturile pe Net ca pe niște ființe unice, nepereche, cu bale la gură și lopățele. E adevărat, odată ce am primit în gestiune o astfel de creatură, toți am devenit, ăăă, părinți. Incurabili sunt Continue reading