Tag Archives: Hi-Q

Cele mai nasoale posturi de pe Comanescu.ro în 2013

Fuck self-promotion. Dacă tot se poartă listele cu “cele mai cele chestii de pe blogul meu în 2013”, m-am gândit să vă dau o listă cu cele mai amărâte și netraficate posturi de la mine. Nu bag mâna-n foc că nu mi-a scăpat ceva, fiindcă în coada statisticilor sunt multe lucruri din anii trecuți. Ce-am găsit are între 217 și 373 de afișări și e, de la cel mai mic la cel mai puțin mic, după cum urmează:

Conspect de Jeff Bezos. Scris în criză de subiecte, la deadline, am presupus că Jeff Bezos era măcar parțial hot fiindcă anunțase livrări Amazon cu drone. Nu i-a păsat nimănui, mai ales că, în ciuda tentativei de a personaliza povestea, cu aventurile mele la poștă, toată chestia are un iz rânced de Wikipedia.
Ce media se consumă în 2013 în metrou și pe stradă. Un experiment de embed post de pe Facebook, are ceva flavor reportericesc și de lume reală din cauza pozei. Degeaba. Aiureli. Continue reading →

Broadcast

Ce-am căutat și ce-am găsit “În Țara Minunilor”

BY Iulian Comanescu

Dacă ați mai intrat aici sau pe conturile noastre de Facebook știți: astă seară, de la 20.10, pe TVR 2, începe “În țara minunilor”. Emisiune cu Hi-Q, format de Indie Studio/Ana-Maria, coproducție cu TVR. Emisiunea are o miză interesantă pentru mine: ce public putem atrage cu povești atipice, cu oameni care fac lucruri care le procură lor și, eventual, și nouă satisfacții?

Continue reading →

Broadcast, PR

În țara minunilor. Shootingul

BY Iulian Comanescu

Se dă o temă: “În țara minunilor”, format de divertisment Indie Studio, pentru TVR 2, începe joi, 31 octombrie, la ora 20.10. Materia primă: Hi-Q. Vrem niște poze frumoase și minune = o întâmplare cu semnul plus, mai mult cool decât plângăcioasă, un om care face ceva de Doamne-ajută în țara asta pe dos. Cum procedăm? Cum arată minunile? Cu Nălbaru Dana am mai fost într-un studio acum câtăva vreme, când lucram la “Unica”, și știu că o iubește camera foarte tare. Aveam o idee confuză despre faptul că ar putea ține în mână niște “minuni”, orice-ar însemna asta. M-am gândit cine poate fotografia așa ceva și am ajuns la vechiul meu amic Florin Costache. Lumea îl știe mai mult de DoP și regizor, eu am trăncănit cu el ore întregi despre Leica și poze. Costache, pe care îl voi numi în continuare ca atare nu numai fiindcă așa-i zice mai toată lumea, ci și pentru a-l deosebi de Grozea, m-a ascultat, s-a scărpinat în cap și a zis: Dar “În țara minunilor” e Alice, de ce să nu-i facem pe Florin și Mihai mici și pe Dana mare? Am zis da din prima:

Continue reading →