Tag Archives: Carte

Online, Print, Social Media

Cartea lui Ghibuțiu

BY

După ce și-a tocit vreme de 20 de ani degetele de tastele calculatoarelor din diferite redacții ca Viva!, TV mania, Evenimentul zilei sau Adevărul, Horia Ghibuțiu își lansează azi pe Issuu o culegere de articole pe nume Aici era cândva un titlu. E o carte gratuită, la propriu și la figurat, iar motivul pentru care vă îndemn să dați click la linkul anterior e gratuitatea figurată a întreprinderii lui Horia, care a avut în cap un fel de ironie atunci când și-a strâns textele în volum. Titlul care nu e titlu e chiar al primei bucăți din volum, care ar fi trebuit să se cheme, inițial, Condiția mizeră a unui jurnalist tradițional în evul digital. Ghibuțiu a băgat treaba asta într-o mașinărie de Net, care te învață să optimizezi enunțurile ca pentru online, și vedeți în articol ce i-a ieșit din treaba asta. Suportul – online și nu hârtie – e un adaos la abordarea asta-poantă. Continue reading →

Broadcast

O istorie ideologică a TVR-ului pe vremea comunismului

BY

“O tribună captivantă” e o carte specială, apărută la Curtea-Veche. Alexandru Matei, filolog cu master în antropologie culturală și doctorat în literatură franceză contemporană, a scotocit în arhiva TVR după emisiuni și grile din anii ’60, ’70, ’80. Nu e vorba numai de televiziunea propriu-zisă, ci și de rolul ei ideologic.

Se lansează azi, la ora 18.00, la Institutul Francez. O să spun și eu câteva cuvinte, la invitația autorului.

o_tribuna_captivanta_coperta_1

Uncategorized

V-a obsedat vreodată o manea? Pe mine da

BY

Înc-o carte pe ziua de azi, uite-așa, ca să ne culturalizăm și fiindcă am o mulțime de chestii pe care n-am apucat să le pun aici în ultima vreme. De data asta, una la care am scris și eu. Pe 24 noiembrie, la ora 15.00, Humanitas lansează la Gaudeamus De la Waters la Similea, despre oameni cunoscuți și melodiile pe care le iubesc/îi obsedează/etc. Radu Paraschivescu, spiritul rector din spatele volumului, mi-a făcut plăcerea de a-mi cere un text, pe care nu-l pot posta aici, din motive de contract. O să vă spun totuși că obsesia mea se cheamă Cristina, maneaua pe care Maria Răducanu a ridicat-o din noroi și a stors-o de tot ce era impresionant, bucureștean, gotic, paseist în ea:

Mie mi se pare că treaba asta se leagă în mod curios cu Craii de Curtea-Veche, Domnișoara Hus, La țigănci a lui Eliade și multe altele, într-un film ciudat și gotic despre putreziciunea și forța vitală specială a Bucureștiului. Am încercat să pun toate astea în textul respectiv, furând masiv Continue reading →

Uncategorized

Cum funcționează showbiz-ul – în Hit Yourself, cartea lui Florin Grozea

BY

Ce naiba se mai întâmplă în muzica românească de topuri? Habar n-aveam, înainte să mă apuc de În țara minunilor. N-o să vă enumăr hituri de top și statistici de YouTube, dar o să vă spun că de vreo lună, a trebuit să aflu cum e cu Cabron, Nicole Cherry, Cornel Ilie și toți ceilalți. I-am cunoscut/reîntâlnit pe mulți la platou și mi-au creat impresia de tipi foarte no-nonsense, care își iau în serios jobul și produc muzică și bani eficient și disciplinat, într-un mod pe care aș vrea să îl văd replicat în alte industrii. Nu știu cum ar putea fi evaluată, cu precizie, piața muzicală din România, fiindcă avem un circuit de CD-uri și mp3-uri, un altul de concerte, banii făcuți afară, drepturile de autor și multe altele. Dar ceva-ceva am găsit într-o carte pe care mi-a dat-o Florin Grozea, tipărită la Polirom și numită Hit Yourself.

Hit Yourself - coperta toata

Continue reading →

Hardware

Ce media se consumă în 2013, în metrou și pe stradă

BY

Azi, când mă întorceam de la o întâlnire, am fost surprins să văd în jurul meu nu mai puțin de cinci cărți deschise. Mai erau și mobile, dar nicio publicație, cu excepția uneia de integrame. Am făcut o poză și am pus-o pe Facebook, fiindcă mi s-a părut o situație atipică, deși cărțile erau, la o examinare superficială, literatură-junk. M-am bucurat atunci când Tiberiu Cazacioc a adăugat câteva poze din aceeași categorie, mai ales e-book readere. Poftim de vedeți – pentru imaginile lui Tiberiu dați click pe comments:

Continue reading →

Broadcast

Poți să-ți faci PR chiar și dacă Orwell zice de rău de tine

BY

În 1984 a lui Orwell există o cameră pe nume Room 101, a celor mai rele temeri, cea în care are loc stadiul final al torturii. După unele presupuneri, numele încăperii vine de la Room 101 din BBC, unde Orwell a lucrat în timpul războiului și puțin după. BBC despre care scriitorul a lăsat niște pagini nu tocmai măgulitoare, referitoare la propagandă și știrile deformate legate de aceasta.

Acum câțiva ani, BBC a luat decizia de a demola Room 101, lucru care s-ar fi putut lăsa cu reacții nu tocmai amabile din partea unei prese care știe să scotocească după astfel de subiecte. Ce se putea face? Simplu, BBC a chemat o artistă plastică pe nume Rachel Whiteread ca să facă un mulaj al camerei și a realizat un documentar pe tema asta, pe care l-am găsit pe YouTube:

Continue reading →

Social Media

Atenție! Cărțile provoacă claustrofobie!

BY

O carte e un dispozitiv înspăimântător, o capcană care te prinde înăuntru, un vis din care nu te poți trezi. Senzația asta am avut-o zilele astea, când m-am scufundat în Crome Yellow a lui Huxley – Aldous, cel cu Brave New World -, pe o verandă, în deplasare, un etaj mai jos de laptopul închis și telefonul pe care îl lăsasem la încărcat. Poate contează și faptul că Huxley e autorul meu preferat din liceu și în zilele libere de Paști mi-am propus să gust o plăcere vinovată, o lectură care n-are nimic de-a face cu comunicarea și lucrurile de pe urma cărora mănânc, pe deasupra și într-o conexiune nostalgică cu ceea ce citeam acum 30 de ani. Dar, oricum, senzația a fost una de cădere, de vortex, fără multitasking, command-tab și three finger swipe. Deși de mai multe ori mi-a venit să urc la etaj, ca să văd dacă m-a sunat cineva sau am primit vreun mail, m-am stăpânit și am citit Crome Yellow ca și cum ai săpa un șanț, pe un Kindle, auster, până m-am scufundat în realitatea negru pe gri a cărții și personajele au început să mi se pară supărător de reale, ca niște halucinații, pe care le-am consemnat mental cu o plăcere amestecată cu anxietate reală.

crome yellow
Continue reading →

Visual

Iluminații și tipar la două culori: Gutenberg a încercat

BY

Umberto Eco zice prin Nu sperați că veți scăpa de cărți că în epoca incunabulelor (primele cărți, 1450-1500), copiile erau personalizate prin intermediul iluminațiilor, elementele adăugate manual paginii tipărite (letrine, chenare, ilustrații). E un tip de personalizare care a urmat costisitoarelor manuscrise, conchide Eco.

Adevărul e că lucrurile nu stau chiar așa. Gutenberg a făcut teste de culoare roșie peste negru pentru letrine și titluri, se spune în The Bible in Pictures – From the Workshop of Lucas Cranach. Testele nu au funcționat, așa că practica iluminațiilor a rămas în picioare. Deci nu cererea de pe piață a dictat ornamentele manuale, ci o imposibilitate tehnologică. Ne putem gândi și la faptul că dacă bogații acelor vremuri doreau cărți foarte personale, ar fi putut comanda în continuare manuscrise și nu tipărituri. Cum probabil că s-a și întâmplat, dar într-o măsură mai mică decât ar fi trebuit pentru ca tiparul cu litere refolosibile, invenția lui Gutenberg, să dispară. Dimpotrivă.

Viitorul a mers în orice caz în sensul lui Gutenberg. Nu știu când s-a trecut la tiparul zis “la două culori”, dar interesant e că în România, în 1989, redescoperirea lui a fost o mare poveste. În ultimii ani ai comunismului, “Scânteia” apărea integral alb-negru, fără culoare nici măcar pe logoplate (capul ziarului). Atunci când Adevărul și România liberă au început să se tipărească cu albastru și magenta a fost o mare reușită.

Biblia lui Gutenberg

Biblia lui Gutenberg ( de pe Wikipedia)

Enhanced by Zemanta
Uncategorized

5 chestii de la Bookfest

BY

Bookfestul de anul ăsta mi s-a părut o schimbare în bine față de ceea ce știam de anii trecuți. Știți că am lansat Cartea fețelor de Brăduț Ulmanu [citește aici prefața] la Humanitas, în colecția Spații publice, dar nu numai de asta e vorba.

Foto: Anelise Salan

Foto: Anelise Salan

Dincolo de lansare, am remarcat câteva schimbări în piața editorială, care mi se par de bine:

  1. Au apărut e-readerele, am văzut un Ipad 2, un Kindle și într-un alt loc, câțiva mutanți. Emag și Elefant.ro își promovau niște oferte pentru ebooks
  2. Copertele au început să arate ceva mai bine. Tot la Blackwell sau FNAC e mai bine, dar în orice caz, suntem undeva mai aproape de o piață civilizată
  3. Parcă sunt mai puțini “diabolici” (în sensul lui Eco – autori care scriu tâmpenii), editurile bizare s-au împuținat sau au un obiect de activitate clar. Înțelegi mai bine ce se întâmplă: legionaroizii sunt legionaroizi, islamiștii islamiști șamd
  4. Sunt mai puține edituri în general, dar asta nu e rău, prin pavilioanele mărginașe erau mari suprafețe de mochetă neacoperite. Mai bine așa decât să te rătăcești printre tot felul de aiureli și de aiuriți, cum spuneam mai sus
  5. La Adevărul era liniște, după scandalul din anii trecuți. Jurnalul național avea și el un stănduleț mai curând decât un stand, demența inserturilor pare a trece.
© 2017-2023 Comanescu & Partners.