Cum mi-am reparat cablul. Și mi-am stricat Zenul

După vreo șase (? – cel puțin) luni în care am stat cu IPTV-ul – mă rog, cablu TV – stricat, mi-am făcut zilele trecute curaj și am sunat la robotul depanator să mi-l repare. Ce-am văzut acolo, în boxul de IPTV, odată ce a repornit e un fel de Netflix sau de HBO Go retard. Pe termen lung, cabliștii nu au nicio șansă în fața platformelor OTT globale, cel puțin dacă nu-și schimbă strategia.

N-o să vă zic providerul, fiindcă bănuiesc că toți se bălăcesc în aceeași mlaștină de servicii proaste și lipsă de inovație. Cum n-am testat “competitorii”, sunt în total relativism, dar credeți-mă că știu suficiente lucruri despre tehnologie, pentru ca mai toate concluziile de mai jos să fie aplicabile la modul general și nu numai în România.

Începem cu calitatea semnalului. HD-ul de la posturile TV românești e varză și cețos odată ce te-ai obișnuit cu standardele de OTT (Netflix, pentru cei neinteresați de tehnologie). Cred că Digi 24 și PRO TV mi s-au părut corecte, plus posturile străine.

Telecomanda și interfața

E foarte nașpa să pui mâna pe batogul ăla de polimer față de un mobil cu care poți butona între programe mult mai grațios. Aici trebuie să vă spun că Netflixul și altele mi le dau în televizor prin Chromecast, un dongle de la Google care playază ce nici cu gândul nu gândești, superieftin. Nu mă laud cu asta, nu sunt nici pe departe singurul. Am smart TV, ca toată lumea, dar smart TV-urile sunt dumb, cu aceleași probleme de User Interface ca box-urile de la providerii de TV. De aia mai au nevoie de un implant de creier gen Chromecast, Apple TV sau ce preferați Dumneavoastră.

În materie de meniu/interfață – am butonat curios chiar și la batogul cu pricina, m-am bucurat că merg (cred?…) mai multe butoane decât acum câteva luni, când s-a stricat, am ajuns în niște meniuri de Video-on-Demand și uau, puteam să-mi dau play inclusiv la HBO-uri, ca de pe mobil. Chestia e că nu prea vedeam decât, cel mult, titlul complet, aș fi fost tentat să-l caut pe mobil, dar în cazul ăsta la ce-mi trebuie boxul de IPTV când am Chromecast?

Cu alte cuvinte, un box evoluat de cablu e un fel de Netflix sau HBO Go retardat, cu un supliment de conținut în general mizerabil, destinat telespectatorilor semianalfabeți.

Oferta

Eu, unul, simt o nevoie, nu tocmai presantă, de maximum cinci-șase canale din cele 100 și ceva pe care mi le livrează IPTV-ul: Digi 24 și din când în când PRO TV, dintre cele românești, BBC (News și Earth), Viasat History și History (din ce în ce mai puțin, la ce livrează în ultima vreme), iConcerts și am descoperit nu mai știu ce canal de jazz pe stil nou, care pare pasabil, deși nu mai văd Mezzo. Time shift-ul (reluările de săptămâna trecută) e util, dar descrierile sunt imbecile, în sensul că serialele (ficțiune sau nu) au de regulă una și aceeași prezentare și trebuie să dai play ca să-ți dai seama dacă e episodul despre Machu Picchu sau cel despre Krakatoa. În orice caz, nevoia de live propriu-zis o simți foarte rar și singurul lucru pe care marii furnizori de OTT îl au în măsură mai mică, în momentul de față, e conținutul politic, hard. Chestia e că nevoia asta nu e satisfăcută de Prelipceanu sau Rareș Bogdan. Cel mult de BBC sau CNN.

Okay, nu sunt consumatorul tipic, se găsesc ceva telespectatori și pentru lucruri ca 6ase TV sau Inedit TV. Totuși, dacă ai desena un grafic cu posturile în funcție de audiență ți-ar ieși o curbă din clasa Long Tail. Genul ăsta de curbă îi convine distribuitorului electronic, ne învață Chris Anderson. Dar imaginați-vă un supermarket în care un raft ar conține și pâine, și aspirină, și preducele (știți ce-s alea? dacă nu, nicio problemă…), și vin. Frustrant, nu? Mai ales că pe cablu e plin de preducele.

Concluzia

În ultimele decenii, televiziunea a devenit o afacere low market, trăgând după ea și principalul ei vehicul (cel puțin în România), cablul/DTH-ul/IPTV-ul. Nu că pe Netflix ai găsi cele mai high brow show-uri posibile, dar, de pe la Discovery încoace, funcționează modelul nișei globale, în care un business de conținut poate realiza venituri mici din multe piețe, pentru ca veniturile totale să fie colosale și să poată finanța producții în același timp nișate și somptuoase din punctul de vedere al valorilor de producție. Cine nu mă crede, să se uite la Wild Wild Country. Alocați mental un buget unei asemenea desfășurări de forțe.

Între timp, cabliștii încearcă să contracareze acest gen de tehnologie disruptivă printr-o ofertă tot mai extinsă, dar fără destinatar și disfuncțională la nivel de interfață. Toate statisticile despre cord cutting – renunțarea la cablu – arată că strategia nu funcționează.

În România, unde piața TV e foarte fragmentată, tentația cabliștilor de a se burduși cu televiziuni insignifiante e mai mare decât aiurea. Iar marketingul triumfător gen “Din ianuarie, oferta noastră include și Gunoi TV și Undenuseuitănimeni TV” grăbește implozia unei piețe care a avut o dezvoltare frenetică în ultimele decenii. Ceea ce crește foarte repede va scădea la fel, pare a fi una din lecțiile recente ale economiei globale.