Mă plictisesc fundamental resorturile de all inclusive și alte modalități de a-ți petrece vacanța zăcând două săptămâni pe o plajă sau la o piscină, eventual umflat cu cocktailuri. Dar atunci când ai copii începi să te gândești și la chestii de-astea, pe care, la urma urmei, le-am făcut cu toții la un moment dat, dacă am ajuns să ne plictisim de ele.
Cu un card și puțină îndemânare pe o platformă de rezervat bilete de avion și Airbnb, te descurci oricum mai bine decât vânând pachetele tipice de agenție. Așa am ajuns la Eilat, ceva mai puțin de trei ore cu avionul, orașul de la Marea Roșie al Israelului. Unde un compound din oraș e de o mie de ori preferabil șăndrămăloaielor de hoteluri de cea mai pură inspirație antaliotă. Dat fiind că nici ce vă scriu aici, nici Eilatul nu se încadrează în categoria experiențe formator-spirituale, poftiți o listă practică de vietăți cu care o să vă întâlniți.
- TURIȘTII ȘI ȘEZLONGURILE. La începutul lui noiembrie, primii erau destul de rari pe plajă, deci următoarele erau multe. Șandramalele antaliote au totuși o utilitate, în sensul că în fața lor sunt plaje civilizate, dar publice, ceea ce înseamnă că poți să-ți închiriezi șezlong sub umbrelă (12 shekeli).
- DELFINII. Eilatul e plin de oferte de scuba diving și scafandri, dar n-am făcut așa ceva fie și numai din motive de copil de trei ani și jumătate. E totuși o idee bună să îi vezi de pe pontoanele de la Dolphin Reef, un loc cu intrare, dar foarte bun pentru petrecut o zi.
- SOARELE. E același de la noi, dar Eilatul e pe aceeași oră a Bucureștiului și mult mai la est, așa că pregătiți-vă de un apus rapid (în jur de 16.30, în noiembrie). Dar seara e în continuare cald și te poți flenduri pe faleză suficient de mult.
- ANIMALELE COMESTIBILE. E a nu știu câta oară când mă duc în Israel, dar am fost plăcut surprins de ceea ce poți mânca, de la seafood la burgeri, pizza și alte soluții conservatoare, gen meniuri pentru copii. O porție de mâncare e în zona 50-70 de shekeli, adică nu tocmai dărâmător. Nu comanda două feluri, te poți sătura și dintr-un antreu, ceea ce aduce prețurile la parametri medii de București. Probabil, cel mai bun lucru sunt ingredientele, valabil și pentru supermarketul cu care îți poți blinda Airbnb-ul – cine a umblat prin străinătățuri cu copii mici știe ce spun.
- CORALII, ALTE PIETRE, MAREA. În ordine inversă: ultima era liniștită ca cană de ceai la începutul lui noiembrie, când am fost, și în general foarte salină (atenție la ochi). Nisipul și fundul mării sunt mai mult pietr(icel)e, ceea e un pic supărător, dar poți trece peste sau achiziționa o pereche de pantofi speciali pentru așa ceva (35 de shekeli). În fine, primii din enumerare se ipostaziază în Coral Beach, unde se spune că amatorii de așa ceva pot studia respectivele chestii, nu mă interesează, n-am fost. În lipsă, la capitolul joacă de copii poți scurma după nenumărate bucățele prin nisipul-pietriș pe o plajă oarecare, se găsesc din abundență, ca scoicile în alte locuri.
- PISICILE. Pare curios să le amintesc, dar e plin de ele, sunt în general foarte blânde, iar eu am avut surpriza să constat că nu numai băiatul de trei ani și ceva, ci și fata de 13 nu au prea avut ocazia să se tăvălească temeinic cu o pisică la viața lor, spre deosebire de noi, maturii, în copilărie. Deci, da, ajungi să consideri pisicile multe și colaborative un highlight într-o vacanță în străinătate. Excepție de blândețe: pisicile de la Dolphin Reef, de o ferocitate excepțională atunci când era vorba de șutit pizza, inclusiv din farfurie. Mă rog, nimic periculos, dacă nu cumva copilul nu rezistă cu șnițelul în mână și mușcă victorios din el după pisică.
- MUȘTELE. Singura chestie pe care aș putea s-o numesc nasoală. Erau peste tot, la terasă, pe plajă, pe veranda apartamentului. Mici, dar multe și agasante, dar în fine – nu e destul ca să strice o vacanță.
- GRADELE CELSIUS. 27-29 în noiembrie, mi-e greu să-mi închipui ce arșiță o fi în mijlocul verii. Eilatul se face din nou de plajă din martie; dacă cumva vă plănuiți vacanța, ați putea începe să căutați de-acum bilete de avion ieftine și cazare pe Airbnb.
- SHEKELII. Sunt un leu și ceva (1,1, mai mult sau mai puțin), ceea ce te ajută să înțelegi destul de bine prețurile. Dacă te gândești la un pachet de all inclusive de Doamne-ajută, Eilatul e mult mai ieftin. Dacă te gândești la o vacanță budget gen Krapets, Bulgaria, nu tocmai. Legat de asta, mi-am dat seama cât de prăjiți suntem, ca români, atunci când am dat cardul la o terasă și mi-am făcut probleme fiindcă chelnerul l-a luat înăuntru, la POS, în loc să facă tranzacția în fața mea, mai ales că PIN-ul nu există la Eilat. M-am uitat în cont a doua zi, după care am repetat manevra fără griji. Israelul face, totuși, ce poate ca să fie o țară sigură. Întrebați dacă “service included” la restaurant, de obicei da, dar dacă nu, le puteți cere să oprească de pe card 12% sau similar.
- TAXIMETRIȘTII. Aceeași senzație de circumspecție tâmpită, urmată de relaxare totală. Toate au “meter” și toate meter-urile merg la fel. Un drum între oraș și plajă costă 25-30 de shekeli. Le găsești în stradă, inclusiv de Sabat.
- AUTOBUZELE ȘI SHUTTLE-URILE. Pe dos decât taxiurile, am luat inclusiv o țeapă cu o cursă care nu a mai ajuns, plătisem pe Net în avans și am senzația că refund-ul încă nu a venit. Prin Eilat și împrejurimi, te descurci însă cu taxiurile.
Una peste alta, Eilatul nu e în niciun caz un loc care îți stă în gât, dacă ar trebui să mă întorc acolo o săptămână, aș face-o, deși presupun că data viitoare vom încerca altceva. Fotografii de vacanță n-am, fiindcă am fost cu un aparat cu film cu care am făcut nori și alte chestii, cu care o să vă mai agresez odată în încheire.
40 grade Celsius. Vara! In sezon, Eilat nu e chiar o destinatie turistica ieftina. O plimbare cu jeep-ul pe dunele din imprejurimi – priceless!
E adevărat. N-am zis nimic de Timna Valley, parcul natural, și alte lucruri, că mi s-a părut că m-am lungit destul.
Astăzi vom discuta despre idioții utili. Se face cumva că lumea se împarte în păpușari și idioți utili.
Păpușarii sunt mai puțini iar idioții utili sunt foarte foarte mulți.
Ce înseamnă idiot util, în câteva cuvinte?
Doi păpușari vorbesc între ei:
“Ce face ăla acolo? Ce spune?
Păi spune lucrurile care ne convin nouă. El crede că e liber și că își exprimă liber ideile. Și crede în ideile lui. Ideile lui sunt dumnezeul lui. Asta crede el: ideile lui.
Bine atunci dacă spune ce ne convine nouă lăsați-l așa, dați-i un salariu bun, lăsați-l să-și facă ce afacere vrea el, oferiți-i tihna de a-și duce copilul la școală, de a-și face vacanțe și de a colecționa timbre sau insecte.” Așa vorbesc păpușarii despre idioții utili. Idioții utili sunt de o nocivitate letală. Se întâmplă uneori ca idioții utili să fie chiar surse de idei pentru păpușari.
Toată istoria umanității este impregnată de acțiunile idioților utili.
În fiecare conspirație care a dus la asasinarea unui lider, unui voievod, unui președinte, s-a regăsit acțiunea a cel puțin unui idiot util. Idiotul util este voluntar. El pune de la el, se zbate, se plânge, argumentează, face lobby și toate acestea le face trăind într-o cumplită înșelare. Cred că nu există înșelare mai mare în istoria umanității decât aceasta înșelare:” Opinia Mea”.
Zic să trecem la cazuri concrete. Aproape în proporție de sută la sută jurnalismul este populat de idioți utili. Majoritatea ajung să fii idioți utili pentru că pur și simplu vor să se audă. Să fie cunoscuți, să fie întrebați pe stradă “ce mai faceți”, să li se spună “mi-a plăcut ce-ați spus în ziua aceea”.
Ei trăiesc permanenta certitudine că sunt mesianici, providențiali, născuți să schimbe lumea.
Oamenii servicilor secrete își râd în mustața prin birourile lor, prin mașini, la o șueta discretă cu prietenii apropiați, de enormitățile pe care le debitează idioții utili ajunse și în public.
Bine, acum trebuie să precizăm că idioții utili se regăsesc într-o proporție îngrijorătoare și în rândul serviciilor secrete. Diferența este că în acest sistem circulă un alt tip de informație. La urma urmei ei tot omul e problema, adică idiotul util.
În politică procentul este total. Faceți un exercițiu de imaginație: gândiți-va pe repede înainte la câțiva jurnaliști și câțiva politicieni din România care nu au profilul unui idiot util. Uite, chiar aș vrea să vă întreb: fostul manager al Protv ului, Adrian Sârbu, a fost un păpușar sau un idiot util?
Cristoiu, Cristian Tudor Popescu, Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Pârvulescu, Moise Guran, Dobrovolschi, Băsescu, Gelu Voican Voiculescu, Iulian Vlad, Pacepa, Lucian Mandruta, Dan Tapalagă, Bogdan Chireac și de ce nu, Nicolae Ceaușescu. Care dintre aceștia e păpușar și care idiot util?
Câți dintre păpușari sunt și persoane publice, la îndemâna cetățeanului simplu?
Este Bill Gates idiot util sau păpușar?
“Bine”, o să spuneți, “dar ne-ai prins într-o capcană: să alegem între păpușari și idioți utili. Nu ne lași și varianta oamenilor care spun adevărul.”
Ba da, vă las și această variantă, cum să nu: dar enumerați-i voi pe aceia.
Niște pământeni care în prima fază erau pe cale să devină niște idioți utili faimoși, la un moment dat al vieții lor s-au dumirit. Aceștia s-au schimbat totalmente, s-au transformat din posibil idioți utili în oameni ai Adevărului. La vremea aceea acești oameni erau curtați de nivelele înalte ale intelectualității mondiale. Pur și simplu intelectuali din întreaga lume voiau să aibe comerț de idei cu ei. Atenție, vorbesc de perioada în care aceștia erau potențial idioți utili.
La un moment dat, aceștia și-au schimbat radical viața. Și ce au făcut?
S-au predat lui Hristos. Toată învățătura intelectuală acumulată până la acea oră ei s-au hotărât s-o disprețuiască.
Aș enumera aici doar doi dintre aceștia: sfântul Ignatie Briancianinov și sfântul Nicolae Velimirovici.
Odată ce s-au predat lui Hristos și au devenit clerici cuvântul lor a devenit pârjolitor.
În aceste condiții, uluită, comunitatea intelectuală mondială și-a revenit din clătinare. Și și-a reluat dorința de a avea comerț de idei cu cei doi. Așa se face că ortodoxia universală recunoaște ca fiind sfinți pe sfântul Nicolae Velimirovici și pe sfântul Ignatie Briancianinov.
Oameni buni, sunt 2000 de ani de la înviere. Faceți-va voi singuri un inventar al celor care au devenit sfinți în calendarul ortodox în condițiile în care inițial erau niște potențial idioți utili.
Unii dintre cei care vor citi acest material se vor necăji cumplit, mă vor șterge din lista lor de comunicare. Ei vor zice: “ce mai e și asta? Adică oamenii adevărului nu pot exista decat dacă s-au transformat/ predat lui Hristos? Bigotism de cea mai joasă speță!” vor striga aceștia.
Pilat din Pont i-a pus o întrebare Mantuitorului Hristos fără sa mai aștepte și răspunsul: “ce este adevărul?
Este cumplit! Omenirea de la Pilat din Pont încoace caută după adevăr ca după un concept, ca după un sistem de referință. Oare se poate o înșelare mai mare decât atât?
Adevărul este o persoană nu un concept. Mantuitorul Hristos ne-a spus-o: Eu sunt Calea Adevărul și Viața.
Adevărul era la 1 metru distanță de Pilat!
Cum să fii un om al Adevărului dacă tu vrei să te plasezi într-un alt sistem de referință decât acela care se numește Hristos?
Este cumplit! Softul meu se blochează la aceasta “logica”.
Părinții care își duc copiii la expoziție de dinozauri și îmbrățișează informația că aceștia au trăit acum 30 milioane de ani, sunt niște idioți utili sau niște oameni ai Adevărului?
Noi știm că acum 7500 de ani Dumnezeu a dat pământul la cheie lui Adam și Eva: poftim. e gata. mutați-va.
Tot de acolo știm și care e originea animalelor, originea aerului, originea apei, originea plantelor.
Evreii care anunță că așteaptă pe mesia sunt păpușari sau idioți utili?
Ca să știm și noi.
Asta pentru că noi odată pe an mergem cu lumânarea in noaptea de înviere si îl sărbătorim pe Mesia cel înviat.
Oops! Ce facem? Houston! We have a problem! Suntem într-un conflict cultural cu evreii. Evreii spun și în ziua de astăzi: amăgitorul acela. Se referă la Hristos.
Dar națiunea noastră merge cu lumânarea in noaptea de înviere la Cel înviat.
Hristos a înviat! Strigă preotul.
Adevărat a înviat! răspund cei din biserică. Nu cumva vi se ridică părul pe mână?Dacă vi se ridică părul pe mână e semn bun să știți.
După această scrisoare nu vă grăbiți să vă gândiți la xanax și la alte pastile antidepresive. E suficient să credem cinstit în Hristos și toate vor veni de la sine: înțelegerea, luminarea, pacea și un mugur de speranță în mântuire. Așa să ne ajute Dumnezeu!
PS. În următorul episod vom discuta despre vânduți și lepădați.
Ar trebui să fac o precizare. Nu mă refer la idioții utili ca la niște persoane cu un intelect scăzut. Eu cred că cei la care mă refer sunt foarte bine garnisiti la mansardă. Însă realmente nu știu ce să facă cu acest mobilier. Mândria pîrjolește intențiile bune și augmenteaza intențiile rele.