În ultima vreme asistăm, atât pe plan local cât și internațional, la o reluare a dezbaterii despre limitele libertății de exprimare. Această dezbatere situează într-un punct critic conceptul modern al drepturilor omului, așa cum apare în Declarația Universală din 1948, care consfințește caracterul general al acestora, precum și protejarea unui minim comun garantat de către orice stat. Credințele, dogmele, valorile, tradițiile, criteriile sociale și culturale despre ceea ce poate fi spus și auzit într-o comunitate sunt, în mod formal, recunoscute și protejate de multe state, contribuind astfel la erodarea noțiunii de libertate de exprimare și la ranforsarea regulilor și limitelor pe plan local, impregnate de un evident caracter comunitar. Continue reading →