In bransa publicitarilor exista mitul originalitatii si imprevizibilitatii. Cica nivelul reclamelor evolueaza, advertiserul (comanditarul) devine mai rafinat si publicul (consumatorul) mai pretentios.

S-ar putea sa fie insa doar o iluzie…

In sezonul asta s-au putut vedea (cel putin) doua reciclari flagrante: lingurita care-ti ramine in gura de atita placere, trecuta de la Danone la un bulion nou lansat; si sloganul unei vodci la sticla de plastic - “Alta viata” - care… oameni buni… era al lui Titan Ice, din preistoria reclamelor romanesti!

Ilona Staller alias Cicciolina, cunoscuta mai ales ca star porno si muza a artistului de avangarda Jeff Koons, a colapsat nu o data rubricile de politica externa si fapt divers. Cicciolina are o cariera politica redutabila. Intre 1987 si 1992 a fost in Parlamentul Italiei, aleasa pe listele Partidului Radical. Mereu provocatoare, Cicciolina e cunoscuta pentru happening-urile menite sa socheze si sa liberalizeze o societate cu moravuri ipocrite, inchistate in falocratie si catolicism: primul nud in public, primul sin dezgolit in direct la televiziune, primul in parlament etc. Dar Cicciolina si partidul sau au avut de aratat si altceva decit bucati de carne (radicalii lui Pannella sint cunoscuti pentru actiuni de genul protestelor in pielea goala): militantismul in favoarea liberalizarii avortului, divortului, a emanciparii femeii, impotriva industriei nucleare etc. raporteaza numeroase victorii, puse nu o data pe seama caracterului mai libertin, frizind XXX-ul, al manifestarilor publice. Cicciolina nu a fost virita in politica doar ca sa adune voturi de la barbati libidinosi. Nu a fost niciodata o simpla papusa gonflabila pentru un marketing politic alternativ. Ilona Staller si-a initiat cariera politica in 1979 si ascensiunea ei a parcurs etapele tipice ale oricarui poilitician. Dar si declinul: in 2002 Ilona Staller incearca sa revina in politica, o data cu alegerile parlamentare din Ungaria, tara ei de origine. Fara succes. Anul trecut a putut fi vazuta la Radu Moraru, intr-o serie de talkshow-uri axate pe industria pornografiei, de care cvintagenara Cicciolina este inca legata.

Zavoranca nu e Cicciolina. Zavoranca nu s-ar dezbraca niciodata in public; si nicidecum in parlament. Ea este exponenta unui partid care tine la morala stramoseasca. Dar asta nu conteaza prea mult. Conteaza daca La Querida ar veni cu un mesaj, daca nu chiar cu un proiect politic, cu care alegatorii sa o identifice si in care admiratorii ei sa creada. Legi in favoarea gospodinelor consumatoare de telenovele, a romanilor plecati in tari “latino” etc. Deocamdata s-a pronuntat contra autonomiei secuilor, declaratie a carei bizarerie e semnalata de Cristian Ghinea. Chiar daca nu se dezbraca, Zavoranca PRM-ista arata deocamdata foarte goala. Pe dinauntru. Depinde de ea sa demonstreze coerenta politica; si sa nege imaginea de magnet pentru voturile buimacite. Circumspectia planeaza insa asupra ei din start, mai ales in raport cu hungrica Ilona: cel putin aceasta din urma – se stie – nu e siliconata…

(Un capat de lista cu asemanari si diferente intre cele doua sex-bombe – aici.)

E deocamdata doar o propunere. Dar poate deveni realitate, o data acceptata public si sustinuta civic si edilitar; luand ca premisa foarte probabila demolarea rusinoasei Tepe din Piata Revolutiei. Este o idee pe care mi-au dat-o chiar cititorii acestui blog (va multumesc, prieteni), cind cu o postare a lui Comanescu pe tematica de graffiti, stencil si alte forme de urban art. Ar exista cel putin doua motive:

1) Noii urban artists ar avea mai multa legitimitate ideologica, intrucit arta lor imbratiseaza mai fidel framintarile si preocuparile bucurestenilor, inclusiv raportarea la Decembrie ’89;

2) Graffiti-ul, scrijelirea, “mizgalirea”, asa-zisa “vandalizare” a zidurilor, gardurilor etc. au fost forme de manifestare tipice ale razvratitilor din Decembrie; o opera de arta publica menita sa ii comemoreze si sa ii nemureasca s-ar cuveni sa le respecte, prin maniera, poetica si abordare, insasi modalitatea lor de expresie, strigatul lor captat de ziduri si alte suprafete urbane; si transpus, intr-o forma artistica menita sa aminteasca, sa emotioneze si sa dea de gindit peste ani (tocmai contrariul irelevantei, nejustificabilei si sceleratei Tepe actuale).

Mai pe larg – aici.

E inexplicabil ultimul afront la drepturile omului al Parlamentului Romaniei, din recentul Proiect de Lege a Cultelor, care, la articolul 13, prevede ca: “In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase.”Â
Acest proiect legislativ, indreptat clar impotriva libertatii de constiinta si a liberatii de expresie, a fost asumat de guvern si votat deja in Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati nationale si in Comisia juridica. In prag de euro-aderare, legiuitorii nostri au emanat un articol de lege anti-european, abuziv si impilator, a carui consecinta este posibilitatea interzicerii si/sau cenzurarii anumitor carti, filme, spectacole tv, lucrari de arta plastica, piese de teatru sau manifestari muzicale.

In spatele acestui reactionarism legislativ s-ar putea banui un lobby ortodox… Dar - culmea! - legea ca atare ar putea incrimina si anumite pasaje din Biblie, care pot fi considerate “defaimatoare” si “ofensatoare” la adresa altor culte, precum cele bazate pe idolatrie si politeism; daca nu chiar instigatoare la “invrajbire religioasa”…

Mai pe larg despre intreaga “situatiune” (paradoxalul anti-crestinism al proiectului, recentele pelerinaje electoraliste, precum si rememorarea celor mai recente scandaluri religioase) – in acest articol.

Despre posibilitatile de contracarare civica (petitie publica, manifestatie cu concert pe 28 oct. in Piata Constitutiei) – aici.