Va reveni Draga Olteanu pe eticheta de vin?
Excelenta pledoaria Alexandrei Badicioiu din Cotidianul in favoarea revalorificarii brandurilor traditionale romanesti, mai ales pe fundalul valului de Ostalgie resimtit de citiva ani incoace si pe piata de la noi (vezi ciocolatica Rom, redenumita vag Rom Tricolor, din pricina ca nu e nici ciocolata, conform normelor europene referitoare la continutul de cacao, si nici… rom). Dar focusul cade pe brand-uri de tip “drojdie”, care cresc din ele insale, mai precis din amintirea pe care ne-au lasat-o de-a lungul vremii (precum castraveciorii mamicii din Goodbye Lenin). Plecind de la jocul lui Scornelius despre ipotetica branduire a unor produse cu numele (si brand personality-ul) lui Eminescu, interlocutoarea Diana Capatina propune valorificarea, in domeniul oenologic, a “brand-ului” Gica Petrescu, suspectat ca top-of-mind in materie de voie-buna dionisiaca la romani. Ideea nu e noua. In anii ’90, populara sticla de 2 litri de vin “Colinele Dobrogei” (VS parca? sau VM?) era poreclita folcloric “Draga Olteanu”, datorita formei bondoace… dar si a beneficiilor extrinseci, de tip simpatie, voie-buna, caracter popular etc. (vezi “Ochii lui Dobrin”, porecla pentru Tuica Batrina, cu doua prune pe eticheta). Si, apropo de poeti, tot in deceniul trecut a fost de gasit in anumite retele de retail… Vinu’ lu’ Dinescu… remember? Problema cu vinurile e ca ideea de brand se cam razboieste cu cea de denumire de origine, dar asta e o discutie separata. Din moment ce denumirea “Colinele Dobrogei” a ajuns sa denumeasca azi un areal viti-vinicol continind Murfatlarul, Sarica etc., s-ar fi putut promova pe bune brand-ul Draga Olteanu ca atare (incluzind brand character, endorser etc.).
I se spune Cetatea Banilor, dar cam la deruta: Craiova adaposteste multa saracie si, bineinteles, un Vis al Imaginatiei, permanent asaltat de cumparatori dintre cei mai disperati, dupa cum consemneaza Roxana Vladasel Â