Ion Iliescu a devenit darlingul presei și analiștilor non-PSD cu ceea ce a scris pe blog despre preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România. Cum de a ajuns în postura asta un bătrân nostalgic comunist, pe deasupra și inculpat în Dosarul Revoluției? Și ce ce spune asta despre scena noastră politică?
Anii ’60 și ’70 au fost buni pentru muzica românească, cel puțin până-n ’74, dar dacă stai să compari ce se-ntâmpla la New York cu ce era pe la noi iese rău de tot. Am încercat să ne imaginăm cum ar fi fost un Vinyl de pe HBO cu acțiunea în România și-a ieșit o catastrofă, chiar dacă secvența cu Nicu Covaci dând buzna peste Ion Iliescu s-a întâmplat în realitate și așa mai departe. Continue reading
De ce naiba vorbesc diplomații și politicienii români engleza cu accent rusesc? Ultima prestație de acest tip îi aparține lui Ion Jinga, ambasadorul României la Londra, căutat de posturile străine de când cu problema imigranților români din 2014. Curios să văd cum stau lucrurile și cu alții, am investigat puțin problema pe YouTube.
Site-ul păstrează, desigur, cele mai penibile sau ilare apariții de acest tip ale mai-marilor noștri. S-ar putea ca oameni ca Ion Iliescu sau Traian Băsescu să se fi descurcat în diferite momente binișor în limba străină, dar adesea, cei care au încărcat pe YouTube spusele alor noștri au vrut să-i ridiculizeze. Cu această precauție, să vedem ce-am găsit. Continue reading
Vă mai aduceți aminte de reclama de la Fa pentru ruși, cu Запах капитализма? Poza de mai jos arată că viața bate publicitatea:
Ion Iliescu la McDonald’s
Într-o epocă în care chestiile astea se obțin în Photoshop, imaginea e pe bune și a fost realizată acum vreo 10 ani și mai bine de Ștefan Ioniță, alias Fane Jeg, echivalentul românesc al lui Ron Ballella, zis (acesta din urmă) paparazzo extraordinaire. Am pescuit-o de pe Expresspress.ro, site-ul lui Fane, unde puteți vedea imagini dintr-un album publicat pe undeva prin mandatul Năstase.
Cu Mozart, Verdi și Mascagni la Ateneu și un buchet de flori albe din partea președintelui Băsescu, Ion Iliescu și-a sărbătorit vinerea trecută 82 de primăveri. Până și Libertatea a priceput ceva din toată povestea, fiindcă a titrat în stilul caracteristic: Ion Iliescu într-o formă de zile mari. Află secretul!
O idee bună. Hai să-l căutăm și noi.
Fostul președinte cu a sa celebră funny face
Orice revoluție, sau răsturnare socială de proporții, își are liderii și în ultimă instanță personificările ei, figurile legendare cu fața întoarsă către viitor, pe care istoria, după caz, pune semnul plus sau minus. Pentru noi, românii, decembrie 1989 egal uciderea lui Ceaușescu, ceea ce e ca și cum ai spune că Revoluția Franceză înseamnă sfârșitul lui Ludovic al XVI-lea sau cea bolșevică e asasinarea lui Nicolae al II-lea. Din ecuație lipsesc, în ce ne privește, Robespierre, Danton, Marat, Lenin sau Troțki: cum am putea să îi identificăm pe aceștia cu Iliescu, Dinescu sau Mazilu? Lipsa unor figuri providențiale înseamnă că 1989 nu a generat un anume tip de viitor. Ci doar un prezent etern și cenușiu. Continue reading
La ce s-o fi gândit Regele ieri, imediat după discursul lui Mircea Geoană, în secunda aceea de absență remarcată de toată lumea, când trebuia să se ridice pentru a lua cuvântul? Regele e bătrân și nu prea știe pe ce lume se află, și-au spus cu siguranță detractorii. Ba, tocmai, problema e că știe prea bine, cred eu.
Pe când patriarhul politicii românești pe stil nou, Ion Iliescu, se năștea, Regele avea 9 ani și era deja Rege de doi, în prima domnie, din care mai rămăseseră câteva luni. 60 de ani mai târziu, același Ion Iliescu devenise dușmanul ireconciliabil al aceluiași Rege, pe care îl întorcea din drum abuziv după aterizarea la Otopeni. Cei doi s-au regăsit ieri, în aceeași sală și cu același prilej festiv, aniversarea Regelui, în absența cu tâlc a “celuilalt”, Traian Băsescu, care aruncase niște vorbe nepoliticoase la adresa fostului Suveran și o luase către o altă sărbătorire. Continue reading
Roxana Golban, tânăra social-democrată care s-a dezbrăcat în Playboy, e un caz interesant: în destinul ei se bat cap în cap două seturi diferite de valori de stânga.
E adevărat, tânăra socialistă ar merita niște penitență măcar pe Wikipedia, poate chiar printr-o bibliotecă. Dar nu pe motiv că s-a dezbrăcat într-un studio foto, ci pentru că susține că asta e artă. Hugh Hefner, fondatorul Playboy, a afirmat răspicat, la începuturile din anii ’50 ale revistei, încărcătura erotică a fotografiilor publicate.
Primul Playboy (decembrie 1953)
Ceea ce Roxana Golban ar fi trebuit să afle la cercul de socialism revoluționar al TSD e următorul lucru: presupunând că nu e pornografie, nu e deloc musai Continue reading
Discutata și discutabila Alianță PNL-PSD începe să producă deconturi la politicienii care o compun. Victor Ponta, care părea mai puțin expus decât Crin Antonescu, devine unul dintre personajele afectate.
E adevărat, elecoratul anticomunist al PNL are mai multe motive să fie supărat pe asocierea cu PSD decât pe dos. Dar, fie din cauza calităților mediatice ale lui Antonescu, fie din cauza apatiei proprii, președintele celui mai mare partid de opoziție – și probabil, al partidului numărul unu în general din România – apare ca personaj secund în întreaga combinație. Cum s-ar spune, nu contează fiindcă nu pontează. Continue reading
Singura imagine personală care merită discutată pe 22 decembrie e, oricât de indigest sună, a lui Ion Iliescu. Cum și-a construit brandul fostul președinte al României?
Despre discreția ocultă cu care și-a creat Iliescu piedestalul am discutat altundeva (Cum să devii un Nimeni, Editura Humanitas). Venit după Ceaușescu, președintele FSN a fost fără îndoială preocupat de o construcție de imagine contrastantă. Ca dovadă, de exemplu, faptul că prima doamnă a acelor ani, Nina Iliescu, a fost foarte rar văzută în public, deși surse din apropierea fostului președinte vorbesc despre marea influență a acesteia. Desigur că o comparație cu Elena Ceaușescu era de evitat.
De fapt, ceea ce pretențios am putea numi Continue reading
