Selfie-ul. În Țara din Oglindă
De ce s-a umplut lumea de selfies? Întrebarea asta mă bântuie de câțiva ani, de când știu ce-i aia un selfie. Cuvântul a fost trecut în dicționarul Oxford anul trecut, în 2013, și pentru cazul mai greu de crezut că trăiți cu totul, dar cu totul în afara rețelelor sociale, o să explic: e o poză pe care ți-o faci singur, cu telefonul sau aparatul foto digital, și pe care o pui pe Facebook. Dar de ce, Doamne, iartă-mă, ai face asta?
M-am apucat să fac săpături pe Net ca să văd dacă a răspuns cineva la întrebare. Și dacă aș putea merita dreptunghiul ăsta de hârtie încercând să vă dau și eu un răspuns al meu, diferit de ce scrie de pildă pe Wikipedia. Acolo se spune că primul autor de selfie a fost un daguerrotipist. Selfie-ul datează, previzibil, de când datează și primul procedeu chimic care a popularizat strămoșul fotografiei. Un selfie și-a făcut și mica-Mare Ducesă Anastasia, în 1914, în oglindă. Înainte de toate acestea, a existat, desigur, autoportretul. Dar acesta e un demers artistic mult mai laborios, în care, ca să zic așa, autorul prevalează în fața subiectului. La selfie e pe dos, cel care pozează e mai puțin decât cel care e pozat – fie ei una și aceeași persoană.
Marea Ducesă Anastasia Nikolaevna, fiica țarului NIcolae al II-lea, în 1914. Fotografie în oglindă. Imagine Wikipedia
