Cristian Mungiu, un subiect ratat. Sau cel puțin nebăgat în seamă

Acum o săptămână, a avut loc premiera de la “După dealuri”. Presa a mai scris câte ceva, dar un grafic care compară “Cristian Mungiu” cu “Cristian Sima” arată că din punct de vedere cantitativ presa nu s-a înghesuit deloc:

Cristian Mungiu (roșu) versus Cristian Sima (albastru)

Mungiu versus Sima. Tool: mediaIQ

Spike-ul de la începutul lui octombrie se leagă de știrea plecării din țară a lui Sima, despre care am scris mai mult aici. Se poate vedea cum Cristian Mungiu crește în apropierea premierei din 26 octombrie. Dar, sigur, raportul e cam de 1:10.

Subiectele abordate au fost în linii mari: 

  • acuzațiile Tatianei Niculescu-Bran referitoare la omiterea numelui propriu din comunicarea legată de film
  • anunțul premierelor de la Iași și București (inclusiv avanpremiera de la Vaslui)
  • știrea despre problemele de sunet de la proiecțiile din București și Iași
  • cronici la film (endemic)
  • interviuri (dacă le putem numi subiect), pe care Mungiu le-a dat cu larghețe

Tool-ul pe care l-am folosit e mediaIQ, iar cifrele se referă  la un total de mențiuni online (inclusiv ale brandurilor mari de media, care vin din offline, și  comentarii pe rețelele sociale).

One thought on “Cristian Mungiu, un subiect ratat. Sau cel puțin nebăgat în seamă”

  1. Ha, ce chestie!!! Mă gândesc deja cum… o să se gândească lumea că ne-am vorbit să vorbim despre același subiect!!! 🙂

    Trec astăzi pe lângă un cinematograf, altădată vestit. În programul prezent și viitor, fel de fel de prostii.
    – Doamnă, nu vă supărați, filmul acela românesc, “După dealuri“, a fost sau va fi, că nu-l văd în program?
    – Nu, încă nu l-am avut, dar nici nu știu când o să vină la noi.
    – Păi nu aveți o programare?
    – Este, dar nu prea sigură. Să vedem pe unde e pelicula.
    – ??? Adică cum “pelicula“?
    – Da, este o singură copie care se plimbă pe la toate cinematografele.

    Trebuia să-mi fi văzut mutra.

    – Ehei, domnule, nu mai e ca pe vremuri, când se făcea coadă aici. Atunci, da, se făceau mai multe copii. Acum nu este decât una iar noi așteptăm să ne vina rândul

    Dacă m-a mințit casiera, vă mint și eu. Însă nu cred că avea motiv. Si înclin să cred că avea dreptate, judecând după numărul celor care cumpăraseră bilete sau care așteptau să intre la cinema: ZERO.

    Chiar așa, știe cineva mai sigur dacă are dreptate?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *