Dispărutul și foarte prezentul Cristian Sima

Zilele trecute, când scandalul Sima a explodat, eram la Cannes, la MIPCOM, cel mai mare târg de entertainment TV din Europa. Când m-am întors în țară, am descoperit cu o oarecare surpriză cum am contribuit la crearea unei povești colorate și senzaționale și am început să mă întreb, ca alții: ce e special în istoria brokerului dispărut în ceață, de a creat o asemenea vâlvătaie media? 

Luni, pe când încercam în zadar să pun cap la cap tot felul de lucruri apărute în diferite surse și să cos la un loc, într-o poveste cu sens, mai multele scrisori și intervenții pe care le-a avut cel dat dispărut după plecarea din țară, instrumentele de monitorizare pe care le folosesc au început să îmi aducă trimiteri la un ymterviu (interviu pe Yahoo Messenger) pe care îl făcusem în 2007 (părțile 1, 2, 3), pe blog, chiar cu subiectul scandalului media. Sima spunea acolo, despre el și alți brokeri ca el: “Suntem o gașcă de șacali bine pregătiți”; cum, probabil, în week-endul 13-14 octombrie, Sima a luat o pauză, diferite organizații de știri , gen B1 TV sau Capital, au săpat pe Internet până au ajuns la anticul ymterviu de pe Comanescu.ro.

Antrepenor.eu spune chiar că ymterviul l-a propulsat pe “haiducul pieței de capital” în atenția presei. Nu știu dacă poate fi interpretat ca lipsă de modestie sau onestitate – în definitiv, cine ar admite cu plăcere că a pus umărul la imaginea unui om care a fost acuzat că a fugit cu banii clienților? -, dar, într-adevăr, din câte-mi amintesc, Cristi Sima era la vremea respectivă un personaj mult mai low profile. Iar eu aveam și am un blog care vorbește cu jurnaliștii, deci, cum se zice, influențează influențatorii. Pe Sima îl cunoscusem la HotNews, unde tocmai achiziționase 10 procente, și mi s-a părut un personaj colorat-extrovertit-enciclopedic, care ar merita o conversație.

În cursul acesteia, Sima a avut un mod aiuritor de a sări de la un lucru la altul, presărat cu tot felul panseuri referitoare la bursă, economie, media și altele. Mi-a fost foarte greu să-l stăpânesc și să traduc ezotericele abrevieri bursiere în ceva înțeles de noi, ceilalți. Deși își instalase messengerul la instigarea mea și nu cred că a avut vreodată o propensiune pentru acest tip de comunicare, Sima mitralia toate cele de mai sus cu o viteză aiuritoare și niște greșeli crâncene de ortografie. S-a și supărat pe mine, după publicare, fiindcă nu-i corectasem totul, dar fusesem pur și simplu excedat de cantitatea greșelilor.

Ulterior, Sima a început să apară pe HotNews.ro, cu articole și chiar un pamflet în versuri (atrăgător, oricât de ciudat și anacronic sună asta în 2008, 2009 sau 2010), apoi pe Realitatea TV, Money Channel și multe altele. Ceea ce pățisem eu au pățit și alții, de la web editorul care prelua textul lui Sima pe un site, la moderatori experimentați și la nevoie destul de agresivi, ca Radu Soviani. Dar, dincolo de fugă de idei, brokerul vorbea răspicat și pertinent pe o piață în care limba de lemn și ascunsul țepelor sub covor se poartă de 20 de ani.

Cu antecedentele lui pe burse și în țări străine, Sima a nimerit în supa lungă a oamenilor de afaceri și analiștilor economici din România ca o așchie un pic prea mare de chili. Dispărutul poseda – și posedă – inteligență și talent retoric (dincolo de indiferența la virgule), într-o lume rinocerică, duplicitară, plină de veleitari, securiști și potențiali escroci, anume, cea a business-ului românesc.

La câteva luni după ymterviu, m-am întâlnit întâmplător cu Sima, printr-o cafenea din Dorobanți (încă nu se inventase Centrul vechi). Omul stătea cu un laptop cu ecran mare în față, iar pe ecran clipoceau, hipnotic, tot felul de cifre colorate, pe fond negru, într-un fel de tablă sau tabel care era nu știu ce bursă externă sau unealtă de tranzacționare. Sima era cocoșat deasupra indicilor și săgeților ca o pisică asupra șoarecelui, mai dădea câte un clic, dar, chiar pe când făcea asta, a găsit destul timp ca să-mi mai înșire niște minuni despre cum cântase el cu Nicole Kidman la pian într-o seară, în Elveția, despre cinematograful lui privat și alte lucruri care nu știu dacă erau publice sau pentru publicare, dar, oricum, mi se păreau prea de tot ca să le public. Am plecat aiurit și deocheat.

La tot ce am citit mai nou, presa tinde să ia de bun tot ce-i zice Sima. Însă, în miezul problemei, acesta pare să fi pierdut pe burse banii unor clienți, pentru ca ulterior să fi dispărut cam neelegant, fie în Islanda, fie pe o insulă în Pacific (cele două variante îi aparțin). Brokerul s-a compromis prin această cascadorie, dar omul nu pare să aibă probleme legale și moral nu i se poate imputa mai mult decât se vede. S-ar putea să nu fie așa, dar, în orice caz, frenezia cu care Sima dialoghează cu media arată că pornirea de a se juca cu bani e dublată de o propensiune de nestăpânit către a învârti pe degete opinia publică.

Or, așa cum spuneam și mai sus, oamenii de afaceri și brokerii autohtoni nu prea comunică. Și nu neapărat fiindcă sunt rinoceri sau penali. Presa autohtonă scrie uneori despre macroeconomie și companii fără să priceapă cum se plătește un nenorocit de TVA și, în consecință, e capabilă să-i crucifice imediat ce simte un iz conflictual.

Cam asta trăiește în momentul de față și Cristian Sima. Și tocmai fiindcă media nu ne furnizează fapte, ci vorbe, nu îți poți da seama exact care este gradul lui de responsabilitate, fie ea legală, raportată la normele bursiere sau general umană, pentru ceea ce s-a întâmplat. Problema lui Sima e că aceeași presă e alimentată cu acele vorbe permanent, iar cel care o alimentează e nimeni altul decât dispărutul, dar în același timp foarte prezentul Sima. Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă Sima s-ar fi dat la fund cu totul, și nu numai fizic: știrea s-ar fi fumat după o zi sau două, chiar dacă un număr de prieteni ai lui Sima de pe burse s-ar fi chinuit s-o alimenteze cu detalii mai mult sau mai puțin gustoase. Viitorul de om de afaceri al lui Sima, atâta cât mai este, e invers proporțional cu cariera epistolară a aceluiași. Dacă nu vizează o poziție de blogger sau analist economic într-una din redacțiile falite ale României, ar fi cazul să lase o vreme tastatura pentru pian.

Articol scris pentru ediția de joi, 18 octombrie, a săptămânalului Dilema veche.

Evoluția numărului de mențiuni în media

Evoluția numărului de mențiuni ale lui Sima în media. Sursa: Media IQ

Post your thoughts