Ce-am câștigat politic cu condamnarea lui Dragnea

Nici europarlamentarele, nici intrarea în închisoare a lui Liviu Dragnea nu sunt garanții că România se va transforma într-o democrație funcțională. Totuși, cele două evenimente au împiedicat o coagulare fără precedent a PSD, în jurul unor deziderate infracționale. Am cel puțin două povești care dovedesc că e așa.

Acum vreo doi ani, l-am cunoscut pe primarul Miovenilor, Ion Georgescu, pentru un material la care lucram împreună cu un coleg elvețian. Dom’ Georgescu nu era/este fitecine în PSD, a fost la un moment dat șeful de campanie pe Argeș. Mioveniul era, și este, un oraș un pic SF, prosper în primul rând fiindcă 40% din taxele Dacia se duc spre bugetul local, astfel încât primarul Georgescu își permisese la un moment dat să-și dea singur o sponsorizare de două milioane de euro pentru Dacia Mioveni, clubul sportiv al cărui președinte era, pentru ca să fie luat în vizor de ANI.

Georgescu a câștigat ulterior procesul cu ANI, dar nu despre asta e vorba. Omul ne-a arătat diverse lucruri pe care le făcuse, inclusiv un spital în construcție care arăta foarte bine. Era nu neapărat prietenos, dar articulat și cumva era clar că făcuse ceva din pleașca financiară picată peste Mioveni. La un moment dat, discuția se duce către Liviu Dragnea, care fusese deja condamnat în Dosarul Referendumul. Mr. Georgescu ne privește fix și spune (citez din memorie): “Condamnarea n-are niciun sens. Liviu Dragnea e condamnat pentru că a chemat oamenii la vot. E absurd. Dumneavoastră n-ați fi făcut același lucru?”

Consecința celor de mai sus e că din punctul de vedere al PSD, Liviu Dragnea a fost un lider care nu se ferea să-și pună pielea la saramură pentru binele comun. Cred sincer că PSD-ul a crezut sincer, în mare parte, că aspectele penale ale saramurii sunt cel puțin discutabile.

Da, ne amintim cu toții de Ordonanța 13, care dezincrimina penal abuzul în serviciu pentru sume mai mici de 200 de mii de lei. Dar puțini ne mai amintim că așteptarea din Piață, și nu numai, era ca Dragnea și acoliții din Guvern să dea o ordonanță pro-grațiere, nu una despre abuz în serviciu. Apariția OUG 13 nu a surprins, dar conținutul ei da. Ea ar fi creat un spațiu de manevră pentru mici potentați locali, cei care ar fi putut deturna sume mai mici de 50 de mii de euro. Cu alte cuvinte, posibile beneficii exact pentru aparatul de la firul ierbii al PSD, exact cel despre care s-a spus că este cel mai puternic din România.

Liviu Dragnea a fost, în mod notoriu, un politician care a știut să lucreze cu acest aparat, de la campanii electorale, la Ministerul Dezvoltării. În ultima vreme, Victor Ponta a lăsat să se înțeleagă, în diferite locuri, cum a fost decuplat de către Dragnea de aparatul de partid, prin intermediul bugetelor și al manevrelor de culise. Mai nou, apar o serie întreagă de informații despre Programul Național de Dezvoltare Locală, cel care a înlocuit începând din 2013 fondurile europene cu bani guvernamentali. Lansat de Dragnea cu surle și trompete, ca instrument care elimină birocrația UE, PNDL a devenit o hecatombă economică, în care s-au scurs 10 miliarde de euro, majoritatea sub formă de gropi în asfaltul turnat în bătaie de joc într-un strat, direct pe pământ, cu o perioadă de viață de cel mult trei ani. Vedeți investigația lui Alex Nedea de pe Recorder, e cât se poate de concludentă. Eu unul sunt extrem de curios ce l-a făcut pe Dragnea să renunțe, în 2013, la fondurile europene, pe care știuse să le folosească la modul destul de iscusit, spun diferite surse neoficiale. Poate că acolo e explicația peremeizării PSD din 2019.

Toate cele de mai sus, și nu numai ele, duc la concluzia că Dragnea a fost un politician care și-a fidelizat partidul întărindu-i structura de club de interese cu iz penal, creând posibilitatea unor mecanisme de spoliere economică fără precedent în istoria acestui partid, oricât s-a aflat România la cheremul lui pe vremea lui Iliescu și Năstase. Din punctul de vedere al unui pesedist abstract pe care nimic nu ne împiedică să ni-l imaginăm, Dragnea a fost un tip șmecher care a apăsat prea tare pe pedala de accelerație, ar fi putut să creeze un context economic mai favorabil pentru întregul aparat, dar n-a fost să fie. Pesedistul abstract despre care vorbim va fi mai puțin tentat de cascadorii paralegale pe viitor.

Nu cred că, în general, politicienii, români sau din alte țări, pesediști sau nu, sunt niște sfinți, deci mi-e greu să cred că măsurile cosmetice cărora s-a supus PSD în ultimele zile înseamnă eliminarea propensiunii pentru corupție. Sunt însă convins pierderea alegerilor și încarcerarea lui Dragnea reprezintă o piedică serioasă în calea balcanizării și izolării unei Românii și-așa aproximative din punctul de vedere al statului de drept și economiei de piață liberă.

Foto: PSD.

One thought on “Ce-am câștigat politic cu condamnarea lui Dragnea”

Leave a Reply

Your email address will not be published.