Ce se joacă în meciul Firea-Nicușor

Nu e despre un oraș, e despre un partid. Și nu e despre străzi, țânțari sau apă caldă, e despre viitor.

Un lucru care m-a surprins de la plecarea din România e faptul că meciul dintre Gabriela Firea și Nicușor Dan, pentru Primăria Bucureștilor, se joacă foarte strâns. Lipsa de performanță a primeia în mandatul trecut se vede cu ochiul liber. Activarea electoratului tânăr, la fel. Faptul că PNL și USR au reușit să se înțeleagă pentru desemnarea unui candidat unic, idem. Faptul că PSD a ajuns într-o fundătură, după regimul Dragnea-Dăncilă, și el. Și atunci, de ce stau lucrurile așa cum stau?

Rigla contra ruj. Riga Crypto și Lapona Enigel

O indicație de răspuns se găsește în celebrul video cu Gabriela Firea și Florentin Pandele dansând pe Jerusalema. Dacă nouă, celor care nu o avem la suflet pe Firea, ne-a stat în gât, pentru fanii ei a funcționat cu siguranță. Din punctul de vedere al unui alegător din zona 60+, fără venituri mari și fără perspective, doamna primar are sex appeal și știe să și-l pună în valoare, lucru pe care l-a făcut ani de zile ca vedetă TV. Contează asta la vot?

Păi, da, spun sondajele de opinie. La linkul de mai sus puteți vedea că videoul original are 81 de mii de reacții, din care numai vreo 2.500 de “râsete”. Restul sunt like-uri și love-uri. Dacă acestea ar fi voturi? Nu sunt, dar sunt o indicație bună. Bula Gabrielei Firea a fremătat, iar o bună parte din ea se duce la urne.

În București se votează emoțional, indiferent de evidențele gen țânțari, mizerie, lipsa apei calde, aglomerație, proiecte de dezvoltare anapoda gen Pasajul Ciurel. Dansul Gabrielei Firea e gratificație instantanee, rezonează cu nevoile de bază, la fel ca punga de zahăr și sticla de ulei. Din perspectivă electorală, e un dans marțial, tribal. Dar pe cine vrea ea să exorcizeze?

De partea cealaltă, Nicușor Dan, matematicianul, a avut nevoie de o mazilire din USR pentru ca să își etaleze potențialul politic. A revenit irefutabil în chip de candidat outsider, într-un marș triumfal, a învățat să vorbească, e tranșant, are o echipă de campanie foarte bună – mi-a plăcut în mod special mema sau seria cu “Mai sunt XXX zile până scăpăm de Gabriela Firea”. Și-a rezolvat în mare măsură toate carențele pe care le remarcam la alegerile de acum patru ani.

Totuși, meciul rămâne riglă contra ruj, cifre contra seducție (mă rog – zic și eu cum se văd lucrurile din bula aia…), Riga Crypto și Lapona Enigel, vegetal contra animal.

Cam asta e situația, scuzați diagnosticul cam lung, dar am încercat să intru în fondul lucrurilor. Acum să vedem ce se întâmplă mai departe.

Dacă asta-i situația, care-i problema?

Dacă Nicușor Dan va câștiga, va fi o belea pe capul partidelor și al politicianismului, mi-l imaginez murind de gât cu Consiliul General și cu primarii de sector ca să facă ce vrea. Nu-l prea văd clacând, fiindcă a dovedit deja că are o anduranță imensă, lucrurile sunt destul de clare. Mai interesant e unde o plasează pe Gabriela Firea un nou mandat.

Aici trebuie să ne amintim de faptul că după hecatomba Dragnea-Dăncilă, PSD părea un partid condamnat definitiv la opoziție, cu un scor de 20-25%. Marcel Ciolacu a avut șansa unei onorabilizări a PSD, pe care l-ar fi putut repoziționa mai rezonabil – în primul rând, pro-european sau măcar ne-anti-european. PSD a mai avut epoci când n-a fost atât de rău ca în vremea ordonanțelor anti-justiție. Însă Ciolacu s-a dovedit un demn continuator al rățoielilor Dragnea-Dăncilă pe tema UE, a potențat teorii ale conspirației legate de COVID și așa mai departe. PSD e – sau era – într-o fundătură.

Ei bine, tocmai de acolo poate să-l scoată Gabriela Firea ca primar. Oameni care urmăresc fenomenul PSD mai aproape decât mine, ca Sebastian Zachmann, spun că Firea e pe cai mari. În pași de Jerusalema, se îndreaptă nu numai către o primărie, ci și către un partid cu care să se joace. Și dracu’ știe cum vor arăta lucrurile la prezidențialele din 2024 – fără Iohannis, s-ar putea să primească și o țară cu care să danseze.

Prin urmare, votăm duminică? Și dacă da, ce?

Probabil, pentru voi, cei care mă citiți, întrebările astea sunt retorice. Restul vor fredona Jerusalema mai departe. O să adaug un singur lucru. Sunt la Bruxelles, nu am cum să vin la vot, dar sunt primele alegeri în care aș vrea să votez, dar nu pot face asta. De regulă, n-aș vrea să votez, dar nu pot face asta.

8 thoughts on “Ce se joacă în meciul Firea-Nicușor”

  1. “Dacă Nicușor Dan va câștiga, va fi o belea pe capul partidelor și al politicianismului, mi-l imaginez murind de gât cu Consiliul General și cu primarii de sector ca să facă ce vrea. Nu-l prea văd clacând, fiindcă a dovedit deja că are o anduranță imensă, lucrurile sunt destul de clare.”
    Am ras la cele de mai sus.O iau ca o gluma buna…
    Si la asta:
    De partea cealaltă, Nicușor Dan, matematicianul, a avut nevoie de o mazilire din USR pentru ca să își etaleze potențialul politic. A revenit irefutabil în chip de candidat outsider, într-un marș triumfal, a învățat să vorbească, e tranșant, are o echipă de campanie foarte bună – mi-a plăcut în mod special mema sau seria cu “Mai sunt XXX zile până scăpăm de Gabriela Firea”. Și-a rezolvat în mare măsură toate carențele pe care le remarcam la alegerile de acum patru ani.”
    Amandoua sunt de antologie…. Marca Iulian Comanescu.

    1. Ai ras dumneata ca “de o gluma buna”, dar acum cred ca nu-ti prea mai vine sa zambesti “antologic” ! Deh… cine rade la urma stie de ce rade la urma si nu pe bucati, semidoct…

      1. Concluzia ta este ca oricine rade de personajul politic pe care (probabil) il sustii, este un semidoct. Afirmand asta, consideri de altfel ca tu esti mai presus din punct de vedere intelectual decat ceilalti, doar pentru ca tu ai ales un anumit partid politic. Pot intelege ca e o bula placuta cea in care te afli, in care toti sunteti destepti, frumosi, va bateti pe spate unul pe altul in timp ce radeti de semidoctii ceilalti. E fain, nu?

    2. Cred că-mi reproșezi un strop de entuziasm față de Nicușor. Ce s-a întâmplat între timp mă face să zic – da, poate stropul ăla e cam mare, Nicușor s-a poziționat lângă PNL într-un mod care mă face să cred că n-o să mai fie atât de anti-sistem sau anti-politicieni ca până acum.

      În rest, “se joacă”. Nu am urmărit zilnic ce se întâmplă la Primărie și oricum e prea devreme să tragem concluzii. Eu sper ca omul să fie OK. Nu mă mai privește direct, fiindcă nu mai stau în București, dar când aflu că prieteni de-ai mei nu au apă caldă sau străzile se umplu de gunoaie, cred că primarii din zonă au o treabă foarte grea și urgentă.

  2. Vedem pe 6 decembrie runda a doua. Ce a fost nu prea mai conteaza acum, oricum Nicusor isi face treaba de minune la primarie. In restul tarii sunt diverse situatii, din cauza traseismului nu prea mai stii care e treaba…

  3. Singura mea teama acum ca s-a decis invingatorul este sa nu dezamageasca Nicusor in mod crunt, cum au mai facut-o si alti primari. Sigur, nu ma astept sa poata rezolva ce au stricat altii in atatia ani, dar cateva lucruri esentiale trebuie sa rezolve, altfel nu mai prinde alt mandat.

  4. Jocurile acestea (ca nu stiu cum sa le numesc) imi amintesc de niste copii care se jucau sotron sau leapsa in curtea gradinitei. Cred ca este nevoie de mai multa responsabilitate; atat in fapte, cat si in declaratiile publice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *