Ieri, cred că era pe la 3 și ceva după-amiază, când fugisem de curățenia care se făcea acasă, într-o cafenea unde traforam molcom la laptop, mobilul începe să sune, de pe un număr de fix, ca acelea de pe care te spamează băncile și institutele de sondaj. Era Realitatea TV, care mă voia în direct, fiindcă lui Diaconescu i se retrăsese licența. Pot vorbi despre asta?

Păi pot, dar când?

Păi acum, spune vocea din regia de emisie.

Intru, spun ce-aveam de spus, nici nu mai știu exact ce, închid, mă benoclez în laptop. Sună din nou, un mobil vag cunoscut. Antena 3: Hai și la noi. Hai, de ce nu? Întrebările erau puțin altfel, dar cam aceeași poveste. Pun mobilul jos, dar mobilul n-atinge masa că începe să facă iar ca greierele. Money TV. Numai două întrebări. Nu știu care. Gata, a trecut.

Trebuie să mă adun puțin ca să îmi aduc aminte tot ce-am spus, în decurs de patru minute, la trei posturi TV. Ceva de genul că amenzile trebuie plătite și decizia CNA e, presupun, justificată, mai ales că a fost unanimitate. Că nu existau motive de clemență (clemență a fost destulă, ulterior am aflat că amenzile erau neplătite din 2009). Că nu prea ai ce interes public să invoci în cazul OTV, care are un discurs mutant și, pe de altă parte, a cotit-o politic în diferite direcții, mai ales către PDL acum câțiva ani și către PPDD mai nou. Că, dacă există vreo circumstanță favorabilă lui Diaconescu, e aceea că lui i s-a pus de mult eticheta de om negru al pieței TV și că majoritatea televiziunilor din România au viraje către sau în contra uneia din forțele politice. Nu alunecări, nu, cum li se spune, derapaje. O cotesc cu bună știință, în funcție de interesele unor oameni.

Dan Diaconescu a mai fost în război cu CNA, de pildă în 2008

Cam așa se construiește discursul pe care îl vedeți zilnic la televizor. Iar cei care îl construiesc sunt ceea ce Bourdieu numea fast thinkeri, oameni capabili să vorbească la moment despre orice. Să aibă un răspuns, imediat. Pentru mine, bombardamentul cu telefoane de ieri e oarecum o excepție. Interacționez destul de rar cu TV-ul, iar atunci când o fac, prefer să vorbesc nu despre orice, ci despre comunicare. Media, branduri personale, campanie electorală. Prefer ziarele și site-urile, cărora, din mai multe motive, le răspund pe mail, nu la telefon. E ceva pertinent, de neînlocuit, în ce-am zis la TV despre Dan Diaconescu? Continue reading →