În lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz să mă ocup de politică aici, dar și dacă m-aș ocupa, tot nu le-aș avea), ceea ce s-a întâmplat în Piața Universității, Piața Unirii și celelalte locuri în ultimele zile e un soi de repetiție generală pentru modul cum va funcționa media în acest an electoral și, probabil, și după el. Câteva simptome și concluzii le știm de pe acum:
Media tradițională se comportă pur și simplu dezgustător. Vizibil dezgustător, dincolo de analize și alte evaluări mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligență normal, nepolarizat politic, nu poate fi decât scârbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecăruia pe care le vedem în aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ți mai rămâne de făcut e montajul cu telecomanda: dacă toată lumea dă același live cu alți trăncănitori ascuși sub “ferestre”, în studio, zapezi de la un post la altul ca să vezi dacă insul din imagini e ultras sau hipster, în felul în care Caragiale lua la rând gazetele ca să-și formeze o opinie despre un miting, în secolul al XIX-lea. Mizeria și tâmpenia din studiourile TV are, apropo, un corespondent și pe hârtie sau internet. Celelalte canale media clasice nu sunt ferite de boală.
Dincolo de asta, întâmplările din piețele ultimelor zile au pentru cei de-acasă aerul unui balet ireal, al unei mizanscene sau repetiții pentru ceva din cauza modului cum media le filtrează/ficționalizează/alimentează/inhibă. O cameră care transmite live permanent, cum au avut Stirileprotv.ro, e o indicație mult mai clară despre starea de spirit punctuală dintr-un anume loc, față de shake-ul cu ultras sau, dimpotrivă, cu bătrâni agresați pe care ni-l servește cutare sau cutare televiziune.
Cea mai inteligentă și încăpătoare piață (aș zice forum, dacă n-ar fi perceput ca message board) e în aceste zile Facebook. Nu mai știu cine ironiza prezența pe rețelele sociale: de ce nu ieșim în stradă ca să “facem ceva”?
Să facem ce, să aruncăm cu pavele și molotoave? Ceea ce se întâmplă în stradă are de-a face mai puțin decât am putea crede, deși are, cu politica în sensul de mers al lucrurilor, succesiune a evenimentelor. E adevărat, manifestanții sunt vizibili, palpabili pentru putere și politicieni. Care, posibil, vor avea un dram de frică/ezitare atunci când va fi vorba de sfruntări executive și legislative ca povestea cu sănătatea. Asta e a lor, a celor din stradă. Dar cam atât, fiindcă în rest, câinii latră, caravana trece.
În schimb, coagularea unui mare număr de persoane și rudimentele unui program politic par a ține de rețelele sociale și în general de Web 2.0. Vom vedea în următoarele zile dacă va fi așa.
Facebook e cel mai bun ziar, televiziune etc. Inteligența colectivă, atâta câtă e, funcționează ca un mecanism de selecție foarte bun într-o situație în care canalele clasice (TV, print, internet) ascund informația validă într-un morman de gunoi politic. Pe Facebook am găsit de exemplu imagini care se înscriu în marea tradiție a fotojurnalismului, de la Cartier-Bresson încoace: Bogdan Dincă, Vlad Ilas, George Călin, Dan Popescu. Și, desigur, mecanismul de triere nu funcționează numai în materie de foto. N-o să găsiți pe el discuții interminabile și tentative de a lua în serios bâlbâielile lui Crin Antonescu, la fel cum prestația lui Boc va putea provoca un gen de indignare care nu se găsește la TV.
Manifestațiile nu se vor opri aici, și nu fiindcă instigă USL sau Flacăra Moreni. Ca dovadă următoarele cifre:
Antena 3 câștigă ziua de 15 ianuarie
Antena 3 se laudă că a câștigat ziua de duminică, iar asta arată că povestea din Piața Universității interesează mulți oameni rămași acasă. 4,3 puncte e o medie zilnică foarte mare, iar 14,1 e share-ul PRO TV-ului, atunci când acesta face 2,5-3 puncte de rating. De ce stă lumea pe Mihai Gâdea și nu pe Realitatea TV sau B1 TV?
Fiindcă există un electorat care prizează un discurs anti-băsescian apăsat, electorat asortat cu manifestanții chiar pașnici din piețe. Pe de altă parte, Antena 3 are un ethos simplist și violent, cu identificarea clară a vinovaților și a victimelor și cu rudimente de entertainment grosier. A beneficiat din plin de ruptura Realitatea-RTV, dar și de un anumit gen de ipocrizie pe care l-a avut Realitatea chiar și pe vremea când era una singură, în vremurile în care emitea pretenții de independență și imparțialitate, simultan cu promo-urile prin care Antena 3 se poziționa politic, ironizând personaje ca Elena Udrea.
B1 și TVR Info nu se văd în top fiindcă e mult mai greu să fii cu puterea decât contra. Discursul cu semn schimbat de la B1 și TVR Info are handicapul previzibil al pro-puterii. Lucruri gen Opoziția și ultrașii transformă protestele în violențe pot fi cu greu digerate de oricine. Sigur, B1 și TVR Info vin oricum pe o piață deja aglomerată (Antena 3 – Realitatea TV – RTV) și care se va mai aglomera cu Digi 24, Giga TV și Nașul TV. Însă pozițiile pro-putere pot fi susținute eventual într-o societate în care democrația poate apărea cu adevărat în pericol, ca la mineriadele anilor ’90, și nu într-o saga în care puterea are nu numai statutul clar de Goliat, dar și o obrăznicie care a făcut-o detestată până dincolo de parametrii care au împins mai grijuliul regim Iliescu-Năstase către istorie.
Cinic vorbind, nu așa se face propaganda, stimați domni. Ați cumpărat tot ce-ați putut cumpăra, ați mânjit nume acum cinci ani respectabile de ziariști. I-ați pus să execute strategii imbecile, să laude și să acuze în cor, să colporteze tâmpenii din message boxuri, să taie frunză la câini prin studiouri. Cu alte cuvinte, i-ați terminat. Acum, să văd de unde scoateți alții 🙂 Nu vreau să le iau apărarea lor, a ex-jurnaliștilor, fiindcă în orice act de corupție, spre deosebire de viol, sunt doi făptași morali. Aveți acum, pe cablu, câteva televiziuni unde vă puteți invita singuri ca să vă puteți spune poeziile sau vă puteți trimite Simoninii, Taxilii. Însă cei pe care ar trebui să-i prostiți nu sunt în fața televizoarelor.
Așa cum s-a văzut, s-au dus ori pe Facebook, ori, mai nou, în piețe.
