Category Archives: Travel

Print, Travel

Vama Veche. Ghidul începătoarei

BY

Prin 2003, când am scris articolul ăsta pentru Unica, Vama Veche era deja varză, orice-ar fi însemnat asta la vremea respectivă și orice-ar însemna acum. Mi-am adus aminte de articol fiindcă plec la mare cu niște treburi și o să mă opresc și în Vamă. Sunt curios ce-o să găsesc acolo, dacă lamentația cu “nu mai e ce-a fost” e aceeași. Deocamdată, asta e ce-am văzut acum 10 ani, pentru uzul cititoarelor de atunci. Pentru ele, povestea asta veche era o poveste nouă. A trebuit să insist puțin prin ședințele de redacție ca să impun un subiect în momentul respectiv destul de marginal…

Dacă ești tânără, singură și vrei să te simți frumoasă, atunci du-te la Vama Veche. Ai să-ți găsești, cum spune cântecul, pereche. Dacă ai pereche și vrei să te simți tânără, dacă te-ai săturat să te tot faci frumoasă tocmai întru cât crema de pe etajeră e scumpă și bună, atunci du-te tot la Vama Veche. Continue reading →

Oameni și etichete, Politică, PR, Travel

Cum să te răzbuni pe istorie

BY

În mijlocul Nicosiei, în mijlocul zilei, o casă fără acoperiș, tencuială și uși își așteaptă vizitatorii. Casa e distrusă, dar curată. Și goală, nu din lipsa acoperișului: la Nicosia plouă foarte puțin, în ianuarie sunt 17 grade. E însă august, iar la 40 de grade locul e nepracticabil până seara.

După apus, bogații Ciprului, turiștii cu bani și expații împânzesc locul cunoscut sub numele de 74, după anul conflictului cu turcii. Cu excepția igienizării, a meselor, scaunelor și barului, la care se adaugă câteva afișe retro, casa e în starea în care au adus-o bombardamentele de acum 40 de ani. Atunci, în august, armata turcă a invadat Ciprul de nord în urma unei lovituri de stat date de o grupare politică grecească unionistă, lovitură care l-a silit pe președintele în exercițiu, Arhiepiscopul Makarios, să fugă de pe insulă. Continue reading →

Oameni și etichete, Politică, Travel

Locul unde prezentul se face trecut

BY

La Budapesta, într-o fabrică de textile fondată acum mai bine de 100 de ani de un industriaș pe nume Goldberg sau Goldberger, trecutul recent doarme în bibliorafturi groase pline de orori. Arhivele Societății Civile (OSA Archivum sau Open Society Archives), una din creațiile lui George Soros, conțin informație care începe pe vremea Războiului Rece și se termină în anii ’90. Genul de lucruri care nu au trecut încă prin judecata cvasi-definitivă a istoriei și constituie, implicit, un material de studiu familiar, și totuși revelator. Dar și genul de subterană în care poți scotoci după ororile și cedările din trecutul unor oameni importanți, încă în viață. Continue reading →

Oameni și etichete, Politică, Travel

Geopolitică la Budapesta

BY

E începutul lui iulie, înainte de finala Campionatului Mondial. Gașca noastră de studenți bătrâni de la Școala de Vară a Universității Central-Europene, a lui George Soros, parchează la unul din barurile acelea imense, în care te rătăcești, alcătuite din diferite încăperi ale caselor din jur, plus curtea interioară. E târziu, sunt obosit și engleza îmi iese pe gură cu purici, plus că nu mai vreau s-o ascult, am mestecat toată săptămâna numai jargon legal, onegistic și de comunicare. Găsim un colț de masă, mai sunt doi bărbați tăcuți care fac un gest politicos, ne lasă să ne așezăm. Sunt față-n față cu Georgia, o fată mititică cu ochii mari, serios-glumeață, tăcem și ne uităm pe pereți. Lângă noi, Brazilia, Serbia, Serbia și America dezbat eternul subiect 7-1, Brazilia trăiește-n UK și ne povestește cum fiu-său n-a vrut să se ducă la școală a doua zi după meci, l-a convins să meargă, dar s-a întors supărat deoarece colegii l-au ținut numai în The Seven-One Guy.

Continue reading →

Carte, Travel

Tinerețe cu gust de rom, mango și noroi

BY

Textul care urmează a apărut în Prima mea călătorie în străinătate, (Editura Art, 2010). Titlul din volum: Tinerețe cu gust de rom, mango, noroi și bumbac.

Eram patru: Scleros, ochelarist, pistruiat și colecționar de note mari la matematică, altfel dizarmonic și bătăuș, sau mai curând mâncător de bătaie până-i săreau lentilele din ramă. Wisent, poreclit așa după o pereche de blugi care ne provocaseră invidia, specializat în baschet, bere și înfulecat, zis Gogoașă, Grasu-contrabasu – și altele, mai demult, în școala primară. Și, în fine, Pală, fratele mai mic al lui Scleros, care nu era specializat în nimic, poate cel mult în rânjit, cu care se fofilase cumva în echipa noastră de trei, cu doi ani mai mare ca el – și cât înseamnă doi ani la vârsta aia! – pe la sfârșitul generalei. Continue reading →

Travel

Cea mai lungă glumă cu Radio Erevan

BY

Ăsta e. Altul nu poate fi. Erevanul era (și este) în Armenia, Armenia era în Uniunea Sovietică, Uniunea Sovietică era în comunism și în comunism nu erau decât radiouri de stat. Armenian Public Radio. În spatele fațadei lui de tuf rozaliu s-a pus la cale cel mai cunoscut format de talk radio din lume, întrebările și răspunsurile de la Radio Erevan. E a doua oară când ajung aici și de data asta pot să mă uit la el cât vreau. Continue reading →

Travel

Albania din mașina timpului

BY

Ce caută Albania pe un blog de media? La sfârșitul anului trecut, am pus la cale o colaborare cu “Esquire”, în ideea că am destule de povestit din călătoriile mai mult sau mai puțin exotice prin care am fost. Primul text apărut în revistă s-a referit la țara lui Enver Hodja.

Go West. Banii pe care am început să-i avem în buzunare ne folosesc pentru ca să ne gâdilăm statutul de cetățeni UE la Londra, Paris sau Barcelona. Ne întoarcem acasă și povestim cunoscuților, cu sau fără complexe de superioritate, cât de civilizate și grozave sunt orașele pe care le-am vizitat. Noi, românii, suntem ca ei, parizienii, berlinezii, londonezii.

Și totuși traseul invers e nu numai posibil, ci și foarte interesant. O țară ca Albania îți spune mai multe despre ceea ce ești, te aduce cu picioarele pe pământul scormonit de asfaltiere și tractoare. Iar piramida lui Enver Hodja conține mai multă istorie decât aceea de la Luvru. Continue reading →