E începutul lui iulie, înainte de finala Campionatului Mondial. Gașca noastră de studenți bătrâni de la Școala de Vară a Universității Central-Europene, a lui George Soros, parchează la unul din barurile acelea imense, în care te rătăcești, alcătuite din diferite încăperi ale caselor din jur, plus curtea interioară. E târziu, sunt obosit și engleza îmi iese pe gură cu purici, plus că nu mai vreau s-o ascult, am mestecat toată săptămâna numai jargon legal, onegistic și de comunicare. Găsim un colț de masă, mai sunt doi bărbați tăcuți care fac un gest politicos, ne lasă să ne așezăm. Sunt față-n față cu Georgia, o fată mititică cu ochii mari, serios-glumeață, tăcem și ne uităm pe pereți. Lângă noi, Brazilia, Serbia, Serbia și America dezbat eternul subiect 7-1, Brazilia trăiește-n UK și ne povestește cum fiu-său n-a vrut să se ducă la școală a doua zi după meci, l-a convins să meargă, dar s-a întors supărat deoarece colegii l-au ținut numai în The Seven-One Guy.
În Brazilia, fotbalul e o chestie foarte politică, înfrângerea a adus mișcări de stradă, fiindcă doamna prezidentă, Dilma Rousseff, a cheltuit niște zeci de miliarde pe stadioane, la care brazilienii obișnuiți nici măcar n-au acces, fiindcă biletul la meci e prea scump. Tac, tac, după care mai tac. Engleza continuă să bâzâie în fundal cu enșpe accente bolovănoase, fac ce pot ca să n-o mai ascult, când de nicăieri se ivește un cuvânt în rusă. Ciulesc urechile, bărbatul tăcut din stânga mea izbucnește expansiv și fericit către Georgia: Vî gavarite pa ruski?
Vodkaaa! zice America și ridică paharul, e la a treia și o să dispară curând în peisaj. Na zdravîie, jiveli, salud!
Daaa, zice Georgia și începe să trăncănească cu Rusia, în timp ce Brazilia, Serbiile și America se întorc la engleza lor. Rusa cântată, nativă, armonioasă, îmi picură-n urechi ca un balsam. Încep să ascult și mă trezesc că-nțeleg tot sau măcar 90%, e vorba de mâncare și de filme, politica e politică și ludi, oamenii, sunt oameni. Știi, Georgia, pricep ce vorbiți, îi zic în engleză. Georgia ciripește mai departe către Rusia care îmi dă un ghiont expansiv: Aaaa, vî gavarite pa ruski!
Niet, a panimaiu, înțeleg, zic. Bravo, bravo. Am fost în România, la #!^%$^@#, zice Rusia. Gdie?! Unde?! mă mir. Oraaadiaaa. Ți-am zis numele unguresc, râde Rusia. Voi sunteți dușmani cu ungurii, nu? Balșoi konflikt? Nu, malenki, mic, uite-atâta.
Lasă-lasă, zice Rusia, știu eu, am fost în sudul României și acolo vorbiți ungurește. Ba nu, in the West part, îi transmit în engleză prin Georgia, zapad. Ia liubliu ruski kinema, stâlcesc, ca să schimb vorba. Aaaa!, da! da! Mihalkov, Lojnița, da, da! – Yes, yes, fac ca idiotul, deși da e tot da pe rusește. Miclovaaaan! urlă rusnacul extatic.
Mă-ncrunt și după aia încep să râd. Gheorghi Danelia, avansez, Georgia lățește gura până la urechi. Gruzinul genial cu Kin Dza Dza, Mimino și Maratonul toamnei. Eto grunzinski rejiser, zic. Niet, on russki, e rus, se împotrivește Rusia. Georgia dă din umeri. On gruzinskii, a on ruskii. E gruzin, adică tot rus. Georgia și Rusia sunt prietene dinaintea URSS-ului, zice Rusia, fiindcă Georgia a fost în Rusia de pe vremea Imperiului Țarist, dintotdeauna. Georgia aprobă Rusia privind în altă parte. Den viborov, stâlcesc din nou, ca să schimb vorba, comedia despre vremurile lui Elțîn. Rusia cântă ceva expansiv, muzical, despre noul val românesc. Strong, depression – pocesc pe internațională. Bravo, da, da! izbucnește Rusia. Dar cinematografia rusă e mult mai mare. Danelia ruskii rejiser!
Știi ce, Georgia? I think I’ll stick to English. Dă-i încolo cu balșaia și konfliktele lor, hai să mergem.
“Maratonul toamnei” de Gheorghi Danelia, pe YouTube/Canalul Mosfilm (subtitrări în engleză)
Articol scris pentru ediția de joi, 31 august, a săptămânalului Dilema veche.
unde, la nagyvarad?:-)