Povestea care urmează este despre un tip care face coperți precum cele de mai jos, ce-a căutat el în România, de ce a contat și unde s-ar putea întoarce.
Acum câteva săptămâni discutam cu Brăduț despre un consultant străin care, de pe baricadele Ringier, a avut un aport important la definirea tabloidului românesc așa cum e el și în prezent, deci la principalul trend de pe piața cotidienelor: Peter Prior, care a participat la repoziționarea “Libertatea” de la începutul acestui deceniu și care, după știrea mea, continuă să vină în România pentru “mentenanță”. Ultima dată am avut de-a face cu Prior prin 2006, când am fost implicat într-un face lift al ziarului, care nu s-a prea văzut, din motive de plecare a echipei Halpert la Adevărul Holding.
Peter Prior e doar unul din oamenii de calibru pe care i-a trimis Ringier în România și datorită cărora trustul a fost atât de influent. Un al doilea, pe care l-am cunoscut mai bine și cu care am lucrat mai mult, este Stéphane Carpentier (foto mai jos), director creativ al grupului, care pleacă la Edipresse (Elveția) de la sfârșitul lui septembrie.
Desigur că Ringier nu se va dărâma odată cu plecarea lui Carpentier, dar omul a relansat în jur de 40 de titluri din toată lumea pentru compania elvețiană, iar în România, și-a pus amprenta decisiv pe “Unica”, “TV mania”, “Evenimentul zilei” și cred că a dat o tușă la mai toate publicațiile din portofoliul românesc al companiei. Forma grafică din 2005 a “Evenimentului zilei” – în continuare, unul din cele mai frumoase ziare din România – i se datorează lui și lui Marian Toader, iar la “Unica” a făcut prin 2002 o relansare decisivă. Era vorba printre altele de un logo cu literă groasă, în răspăr față de opinia comună, care spunea că la revistele pentru femei logoplate-urile se fac cu litere light. La “TV mania” a impus, de exemplu, foarte cititele pagini de capturi TV.
La toate acestea se adaugă trainingurile anuale pe care le-a inaugurat pentru art directorii Ringier, instructive și amuzante. L-am ajutat și eu, ca “mâna a doua”, acum vreo trei ani, la organizarea celui din România.
E clar din ce-am spus mai sus că un om de felul ăsta nu se ocupă doar cu layoutul. Dar, pentru că ziarele și revistele sunt de 20 sau 30 de ani “produse”, tendința ownerului este ca odată la doi ani să schimbe packagingul. S-a văzut, în România, din 2005-2006 încoace, cât efect au face lifturile grafice atunci când nu sunt susținute de o transformare editorială, la titluri ca “Ziua”, “Gândul” și altele. Un tip de factura lui Stéphane procedează altfel. De la “ar fi cazul să facem ceva, hai să schimbăm layoutul” ajunge la motivele pentru care un layout ar putea fi așa și pe dincolo, deci chiar în miezul “produsului”. Aici survine de regulă o clarificare editorială importantă. Ce e publicația respectivă? Ce vrem de la ea? Care e publicul? Și așa mai departe.
De aici și până la o mică revoluție de resurse umane e doar un pas. Foarte zâmbăreț și pozitiv de felul lui, Carpentier face și victime atunci când nu se poate altfel. Știu despre cel puțin un redactor-șef care a plecat la o relansare. Un consultant de factura asta își găsește un număr de “băieți deștepți” și dispuși la schimbare, care de regulă au și cu ce, și creează niște mecanisme și proceduri informale de lucru. Cine nu ține pasul rămâne pe din afară sau își pierde din atribuții. Bineînțeles, consultanții nu decid în astfel de situații, ci au de regulă de convins și un manager că lucrurile nu sunt tocmai perfecte așa cum erau până la venirea lor. Ceea ce nu e atât de simplu, fiindcă situația dinainte de relansare a fost girată chiar de managerul respectiv.
E vorba de o metodă care nu se prea găsește în cărțile de management. Consultanții de felul ăsta fac în loc să dea dispoziții și nu trag pe nimeni la răspundere. Chiar dacă vin de pe un palier superior al ierarhiei sau “de la centru”, infestează organizația de jos în sus. Preferă să asculte în loc să vorbească și mult din ce ascultă constă în frustrări și prostii ale oamenilor, pe care uneori reușesc să le convertească în energii pozitive.
Dincolo de toată această gnoză, sunt câteva lucruri concrete pe care eu și alții le-am învățat (sau cu privire la care am obținut confirmare) de la Carpentier: Continue reading →
