Un sondaj Strategic Thinking Group despre propagandă, dezinformare și fake news sugerează un lucru îngrijorător: spaima de fake news și propagandă este mult mai extinsă decât fake news-urile și propaganda care circulă în România. Ironic, această spaimă ajunge să invalideze chiar adevărul, fiindcă de exemplu 18% dintre români cred că Uniunea Europeană “dezinformează”. Continue reading
Prin anii ’50, unchiu-meu, care la vremea respectivă avea 10, 12 sau 13 ani, a plecat într-o bună dimineață la plimbare cu câinele Ciucurică, prin orășelul în care bunicul și familia lui fuseseră ejectați de comunism din București, ca posesori de origine nesănătoasă. De ce ejectați? fiindcă altcineva voia joburile bune, de medic, pe care bunicul le agonisise unul peste altul ca să-și hrănească familia în Bucureștiul în care bunica povestea că foametea generase un covor dens de coji de semințe, atât de dens încât tramvaiul se împotmolea în el. Naiba știe de unde, unchiu-meu aflase că oamenii din alte locuri își plimbă câinele cu o lesă, așa că îl legase pe Ciucurică cu o sfoară de gât și plecase cu el pe străzi lăturalnice, în zig-zag, cum te duce orice câine. Continue reading
Câți oameni au participat, de fapt, la protestul anti-ordonanțe de aseară? Nu știu, dar voi știți schița lui Caragiale în care acesta încearcă să își facă o idee despre prezența la un miting în funcție de relatările din două gazete, una de opoziție și alta a puterii? Adevărul e oarecum media relatărilor, zice dramaturgul. Se poate să fie așa, dar cu siguranță, dacă înșiri pe abscisă cifrele date de brandurile de știri din România, afli ceva despre poziționarea politică a acestora.
Una din cele două jurnaliste care și-au dat demisia în direct de pe Russia Today, Liz Wahl, a publicat pe Politico.com un articol în care povestește cum “a fost pionul lui Putin”. Relatarea jurnalistei conține o serie de detalii relevante despre felul cum se face, azi, în lume, propaganda: mult mai subtil decât la noi.
Demisia în direct a lui Liz Wahl
După succesul celor de la Graffiti cu “Pepsi – și ieri, ca și azi”, avem încă o mostră de branding nostalgic. De data asta e vorba de o marcă creată de la zero de Propaganda, anume Mezelurile “1 Mai. Execuțiile sunt, ca să zic așa, în cunoștință de cauză, fiindcă preiau multe din clișeele afișelor din epocă. Din câte am înțeles din comunicatul de presă, cheia vizuală i se datorează lui Vlad Bojan, Head of Design.
Interesant e că vizualele includ și o serie de stickere pentru vitrine și uși, care aduc a nuștiucumsălespunurile acelea care erau pe vremuri prin fabrici – avertismente de protecția muncii și dracu’ mai știe ce:
Ziarul Puterea mi-a trimis câteva întrebări referitoare la credibilitate și capacitatea de a impune mesaje a mass media, în 2012. Articolul în care a folosit răspunsurile e aici. Postez mai jos și răspunsurile, din care Puterea a folosit o parte mai mică, așa cum face orice ziar.
Cum apreciați relația dintre televiziunile de știri – presa de internet – presa tipărită – radiouri din punctul de vedere al capacității de transmitere/impunere a unui anumit mesaj?
Avem în primul rând o diferență de viteză. Televiziunile de știri și presa de internet vin primele, apoi tema e reluată de presa tipărită. Tradițional, radioul era cel mai rapid mediu, dar în România, în materie de informație, se bazează mai mult pe agenții de presă și nu e un jucător dominant.
Presa scrisă vine în urma tuturor și, de ani de zile, nu prea știe ce să facă Continue reading
Se fac deja 21 de ani de când moartea lui nu mai e comemorată nici măcar prin asociație de idei. La 16 februarie 1933, în timpul grevelor de la Grivița Roșie, Vasile Roaită o sfârșea străpuns de un glonț, atârnat de sirena pe care, zice-se, o folosise ca să prevină greviștii de sosirea poliției. Enigmaticul personaj, în vârstă de 19 ani la data acestor fapte, a fost transformat după 1947 în simbol al grevelor din ’33. Cam odată cu decesul lui Dej însă, numele lui Roaită a început să fie rostit tot mai rar în discursurile oficiale. Se spune că istoriografii comuniști ar fi săpat prin arhive și ar fi descoperit că tânărul era informator al Siguranței lui Carol al II-lea. O afiliere la fel de puțin verosimilă ca și aceea la foarte puțin numerosul PCR.
Vasile Roaita. Imagine de pe Wikipedia
La fel cum circumstanțele morții lui Roaită, din februarie ’33, nu sunt clare, nu știm cu precizie nici cum s-a produs cel de-al doilea deces, al imaginii propagandistice, din anii ’60. 16 februarie s-a numit Ziua Ceferiștilor, nu s-a mai făcut caz de istoria cu sirena, dar Continue reading
