Au trecut opt ani. Deși eram la “Unica”, în ziua aceea am lucrat pentru Revistapresei.ro (așa se chema HotNews), care avea doar un an și-un pic.
Dincolo de sensul istoric și altele, 11 septembrie 2001 este o zi interesantă pentru media – și mai ales pentru internet. La vremea respectivă, singurul canal global pe care puteai vedea relatări de la fața locului în România era mai peste tot CNN-ul, intrat și el rapid în stare de șoc din motive de ceea ce se întâmpla. Internetul a avut o zi foarte plină.
Televizorul din colțul halei în care era “Unica”, unde eram redactor-șef adjunct, era deja pe postul american atunci când am ajuns la treabă. Câteva fete de pe la reviste rămăseseră cu ochii pe el ca mâța-n calendar, iar coloana sonoră era, presupun, nu ce ziceau americanii, ci o piesă a lui Gigi d’Agostino cu care colegii de la “Bravo” ne-au supt creierii luni la rând, în buclă, zi de zi. Era o zi oarecum ocupată, către jumătatea lunii, când revistele se apropie de predarea în tipografie, altfel nu cred că ar fi fost atâta lume la lucru dis de dimineață.
Două reviste de femei și una de puștime/muzică: vă închipuiți starea de șoc în care eram cu toții, în timp ce prin geamuri îi vedeam pe colegii de la “Libertatea” apărând și începând să se agite. Mi-am adus aminte de șandramaua amicului Mărgărit, m-am așezat la calculator, am băgat userul și parola și m-am apucat de treabă. După vreo două-trei update-uri, am ajuns la ceea ce în ziua de azi s-ar numi live blogging. Continue reading →