Pă ștrand la Divertiland

Când eram eu mic – ăhăăă, o să vă dați seama acum cât timp era -, să ieși din București în jurul Bucureștiului se reducea la Snagov, chestie destul de exclusivisto-securistă, plus locuri din clasa boschetăreală plină de gunoaie, unde puteai face un grătar din zgârciuri dacă aveai butelie bulgărească și alte ustensile, plus zgârciurile care și ele erau o dificultate la procurare. Mi-aduc aminte că am fost odată la râul Argeș, cu părinții unor prieteni, și pentru mine, unul cam nedus în expediții de-astea de agrement, toată treaba avea conotații un pic horror, ceva între Blairwitch Project și Pescuit sportiv al lui Sitaru. Restul era numai “Trei ligheane” din Drumul Taberii și alte chestii gen demolatul ștrand de la Izvor, unde am și fost cel puțin odată, ca să vă dați din nou seama cât de boșorog sunt.

Dar, în orice caz, Bucureștiul avea o problemă, anume aia că era un oraș fără prea multe posibilități de loisir în jur, din clasa Sibiel pentru Sibiu, Bonțida pentru Cluj și-așa mai departe. Dar chestia asta s-a schimbat, mai ales în ultimii 10-15 ani, grație mușchilor unor întreprinzători privați care au intuit, hm, oportunitatea.

Un loc din clasa asta e Divertiland, aflat la capătul Militarilor, o chestie supercurată, cu aspect trendy și care presupun – ca ageamiu în materie de locuri de astea – că are cam tot ce-i trebuie ca să-ți distrezi copiii, de la tobogane la instalații de stropit, piscine de toate dimensiunile posibile și imposibile, butaforie  de parc de distracții și nu mai știu ce.

Singurul termen de comparație pe care îl am e aquapark-urile din Antalya. Poate că acolo e mai multă butaforie, dar dacă te-ai înhămat la copii, cum am făcut eu, e destul de clar că într-un aquapark apa contează mai mult decât parcul. Divertiland se laudă cu cea mai curată (apă, bineînțeles) și sâmbătă, când l-am văzut eu, era imaculat. E foarte accesibil ca prețuri, cred, vedeți la ei pe site, dar și din punct de vedere ajuns acolo, chiar fără mașină, fiindcă sunt niște chestii pe care le-aș putea numi mini-autocare (vreo 20 de locuri) care te duc și te aduc în oraș din oră-n oră.

A fost o singură treabă care nu mi-a convenit, PRO FM făcea emisia de acolo atunci când am fost eu și primele două ore mi s-au părut aceeași melodie din clasa house bubuit pusă pe repeat. Ulterior a intrat live tipa pe care o puteți vedea într-una din poze și toată chestia s-a transformat într-un nuștiuce (eurodancelectromiduptempoblabla, habar n-am) mult mai okay.

Habar n-am câte “ștranduri” mai există, ca atare, în București sau în jurul lui, dar cuvântul ăsta nou, “aquapark”, o să tindă să-l înlocuiască pe cel vechi. Deocamdată sună snob dar e o diferență de fond între una și alta.