Campania oficială: 14 pentru neant

10 octombrie, o zi ca oricare alta, după-amiaza târziu, pe TVR 1.

1. Iohannis cântă frazele ca Gâdea, acuză tot felul de cetățeni de tot felul de lucruri, zero ofertă proprie, miting “grandios”, atmosferă de ședință MISA, aclamații la orice strâmbătură a ACL-istului.

2. Vadim într-un birou în care s-au adunat toate fleacurile urâte a două decenii de politică post-1989, a început să semene cu un o decorațiune de Halloween, citește de pe niște foi ca disperații de la Atitudini… Opinii… din 1990.

3. Tăriceanu începe fără Tăriceanu, ca un fel de powerpoint cu voice-over, urmează înregistrare cu fostul premier, manechin și altele prestând pe o scenă albastru-spectral, cam sărăcuță-n susținători, se taie pe același fost premier, manechin și multe altele cât să se înnoade vorbele de dedesubt.

4. Macovei, montaj din susținători, filmare jalnică, cârpeală totală, poetul Cutare: “Este o mână de fier într-o mănușă de catifea, exact ca o pisică.”

5. William Brânză, voice-over de pipiță meteo cu slide show de poze gen paranghelie, am senzația că vocea dată puțin repede, ca la “Pentru o viață îndelungată evitați consumul de…”, greu de evitat poanta cu numele de familie al candidatului.

6. Meleșcanu în stil Vadim, dar fără hârtii și într-un birou ceva mai curat, trage cu ochiul în stânga (noastră) sus, probabil acolo sunt cue card-urile; peste Meleșcanu, alte poze cu Meleșcanu, tot ca să înodăm cuvintele de dedesubt, e o serie pe verde epocală, care ar putea câștiga un premiu pentru afiș de circ, dacă distinsul politician ar avea un nas roșu, sferic.

7. Funar în parc, cu părul alb, apoi pe fundal cavou-mausoleu, după o behăială patriotic-populară, are ce-are cu “dictatura partidelor politice”.

8. Udrea printre combine și tractoare, deplângând moartea agriculturii, mulți de “trebuie”. “Pentru fiecare tip de cultură merge o singură instalație sau e pentru orice?” Ciudat, Elena pune întrebări, dar are în mână un buchet de flori, microfonul îl ține cel care răspunde.

9. Kelemen Hunor zice ceva de o statuie care “a fost readusă aici”, dar care “aici” și ce “statuie”, el știe.

10. Un ins neidentificat care vrea o Românie federală, îmi scapă numele, la numărătoare reiese că nu poate fi decât Szilágyi Zsolt.

11. Dan Diaconescu își arată “proiectul clar de țară”, pe “celebrele table”, niște flipcharturi arse, se văd cu totul albe, tâmpeniile de rigoare, și-a ales ca semn like-ul de Facebook, pollice verso, despre care crede că e semnul victoriei.

12. Victor Ponta, bănănăind printre niște popor, întrerupt inserturi cu lăcătuși și babe în niște rame oribile de tablou, pupitru o siglă PSD portocalie…

12’. …babă în solar, “Din tot sufletul îl iubim!”, cine-i ăsta?! A, tot Ponta, final cu intelectuali și “Gândim la fel, simțim la fel”, ba nu, a venit un lăcătuș, cât are Ponta, două ore?

13-14. Carton mov cu “nu au trimis reportaje candidații #R@%! Amariței și &(T#)@ Rotaru”.

Zero investiție în comunicare – avem noi niște băieți la partid care fac treaba bine și mai ales pe gratis. Una bucată idee, Macovei-susținători, a cărei singură caracteristică originală e halul în care a fost făcută, filmătorul ar fi scos în șuturi dacă s-ar duce cu camera la nunți și n-ar prinde nici măcar un post de radar la Poliția Rutieră.

Știu, campania electorală nu e la TVR, în spațiul de campanie, ci în emisiuni de alte posturi, acolo unde n-ar trebui să fie. Pe outdoor-uri, pe Internet, în textele oamenilor-cu-treabă-de-la-partid deghizați în editorialiști și bloggeri. Nu e aproape nicăieri unde ar trebui să fie și e peste tot unde n-ar trebui să fie. Nu vorbește despre ce-ar trebui să vorbească și vorbește despre tot ce n-ar trebui să vorbească.

Articol scris pentru ediția de joi, 16 octombrie, a săptămânalului Dilema veche.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *