2016 a fost anul în care lucrurile s-au întâmplat mai ales în televiziune pe piața media din România și e normal să fie așa, fiindcă două treimi din banii de publicitate, principala sursă de venit a presei private, în televiziune se duc. Televiziune se face și Internetul prin lansări de platforme Video-on-Demand, iar atunci când nu e așa, devine o rampă de lansare pentru intoxicări preluate pe TV. Continue reading
Meciul pentru poziția de președinte-director general (PDG) al TVR, început săptămâna trecută, e un caz care ilustrează perfect controlul politicului asupra televiziunii publice. În funcție de rezultatul votului de mâine, vom putea vorbi despre păstrarea statu quo-ului sau un început de restart și depolitizare a instituției. Continue reading
Incapabilă să mai facă față cheltuielilor curente, inclusiv salariile angajaților, TVR a difuzat săptămâna trecută o serie de talk-show-uri în care se pune pe sine însăși în discuție. A spune despre Societate Română de Televiziune că e „pe marginea prăpastiei” sau „în faliment” a devenit un clișeu, și totuși cam asta-i situația de ani de zile. Dar de unde ar trebui apucată problema? În niciun caz de la situația financiară.
În aceste zile, se vehiculează ca soluție la problema TVR insolvența instituției. Dacă legislația privind insolvența e modificată astfel încât să se poată aplica și entităților economice deținute de stat, TVR ar putea rămâne în stare de funcționare și plăti salarii, amânând alte plăți de tipul dobânzilor la credite sau taxelor la stat. Soluția e însă numai pe termen scurt și se referă la situația economică, și nu la misiunea și rolul public al TVR. Un plan de redresare pe termen mai lung implică o viziune și un consens public în jurul acestei viziuni. Despre câteva din componentele acestei viziuni am mai scris, dar să le recapitulăm. Continue reading
Zilele trecute, un membru al Consiliului de Administrație al TVR a afirmat, public, că numai penalizările pe care le are de plătit la ANAF televiziunea publică depășesc suma de 9 milioane pe an. Situația din TVR este din nou critică, după ce Stelian Tănase a preluat mandatul de președinte-director general. E cazul însă să vorbim doar de bani? Continue reading
Un concurs de împrejurări m-a făcut să colaborez, vreme de un sezon, acum un an, cu Societatea Română de Televiziune. Dacă nu știți ce-i chestia asta pompoasă, aflați că e chiar TVR, televiziunea publică. O instituție care nu posedă colaci de toaletă la, bineînțeles, toaletă și care miroase a pipi de pisică. Și, în același timp, e și Societate, și Română. Continue reading
10 octombrie, o zi ca oricare alta, după-amiaza târziu, pe TVR 1.
1. Iohannis cântă frazele ca Gâdea, acuză tot felul de cetățeni de tot felul de lucruri, zero ofertă proprie, miting “grandios”, atmosferă de ședință MISA, aclamații la orice strâmbătură a ACL-istului.
2. Vadim într-un birou în care s-au adunat toate fleacurile urâte a două decenii de politică post-1989, a început să semene cu un o decorațiune de Halloween, citește de pe niște foi ca disperații de la Atitudini… Opinii… din 1990. Continue reading
Dintre cele câteva imagini de excepție cu care autorii transmisiei de la finala Campionatului Mondial au umplut puținii timpi morți ai meciului, una are un sens aparte. Este vorba de cei peste 100 de mii de suporteri adunați pe plaja din Copacabana (după estimările gâjâiților comentatori ai TVR 1) în fața unui ecran uriaș, la care meciul putea fi urmărit gratis. Asta, în timp ce pe stadioanele pe care Dilma Rousseff a cheltuit 11 miliarde de dolari biletele costau între 440 și 990 de dolari la preț oficial și până la 20.000 la speculă. Continue reading
TVR s-a redresat economic în 2013, arată cifrele date publicității săptămâna trecută de președintele-director general interimar, Stelian Tănase. După ce, în perioada 2010-2012, pierduse anual între 32 și 38 de milioane de euro, anul trecut postul public a încheiat cu un mic profit, de 566 de mii de euro (2,5 milioane de lei). Pe hârtie, lucrurile arată foarte bine. Dar nu și pe ecran. Continue reading
“Din cauza lui [PREȘEDINTE-DIRECTOR GENERAL], TVR e-n faliment.” Titlul ăsta l-ați tot citit prin presă, dar conform situației date publicității de Stelian Tănase săptămâna trecută, lucrurile stau așa cum se vede în imaginea de mai jos.
Pierderile TVR, 2006-2013
Înainte de Tudor Giurgiu e Valentin Nicolau, PDG-ul PSD, care a obținut rezultate pozitive, dar n-am cifre complete pentru anii respectivi. Epoca Lăzescu e cea mai neagră din istoria TVR, în materie de indicatori economici, dar în mandatul acestuia au fost cheltuiți o groază de bani pe lucruri ca TVR Info sau studioul teritorial din Tg. Mureș al TVR. Nu că genul ăsta de investiție ar fi avut vreo finalitate, dar o fi fost omul presat de politic ca să facă ce-a făcut. Continue reading
Alexandru Matei a scris o carte nostalgică și în același timp foarte actuală: O tribună captivantă. Cartea e o istorie ideologică a TVR-ului dinainte de 1989, cu accent pe distorsiunea realității și propagandă. Actualitatea cărții vine dintr-o anumită lectură, care te face să compari permanent ceea ce se întâmpla la televiziunea lui Ceaușescu cu ceea ce a început să se întâmple, în ultimii câțiva ani, pe posturile și în publicațiile care s-au reapucat de un soi de propagandă.
În Tribuna captivantă a lui Matei e vorba despre grile, emisiuni, realizatori și telespectatori astăzi uitați. Ce ne pot spune nouă, azi, toate acestea? Eu, unul, am avut un soi de șoc temporal atunci când am deschis cartea. Dacă o gândești ca pe o realitate paralelă – sau experiment contrafactual -, o televiziune ceaușistă plasată nu în anii ’60, ci în 2013, începi să realizezi în ce măsură s-a schimbat lumea în care trăim, dar și ce e perpetuu în ea. Continue reading
