Acum vreo câteva luni spuneam că următorul meu proiect new media e o carte de hârtie, pur și simplu dar nu neapărat pură și simplă, numită “Cum să devii un Nimeni”; am acum cea mai mare parte a cărții, o dată estimată a lansării (destul de repede) și un subtitlu necesar: “lumea media și mecanismele notorietății”. Cartea a fost cerută de Humanitas și pot să mă laud că într-o asemenea operațiune commissioned răspund unei nevoi sociale. E motivul principal pentru care m-am apucat să o scriu. Celălalt e că e destul de interesant să devii faiseur de livres, adică pentru mine chestia asta, a scrie cărți, e mai nouă decât blog, wiki, Twitter și alte lucruri foarte noi, fiindcă n-am făcut-o. Câteva motive pentru care să scrii o carte este “altfel”, cu o vagă încărcătură utilă în ipoteza neverosimilă că vreunul dintre voi, dragii mei cititori, v-apucați săptămânile astea de același lucru:

Cantitatea de text e considerabilă – am făcut o socoteală și a reieșit că ar trebui să lucrez cam 40 de zile full time ca să scriu cam 200 de pagini

Partea bună e că scrii fără constrângeri de lungime, spre deosebire de ziar, ceea ce se lasă mai curând cu dureri de degete și un fel de tihnă intelectuală, că lucrurile sunt așa cum le-ai făcut din prima. Nu știu alții cum sunt, dar când lucrez la un articol cu lungime fixă îmi ia mai mult să-l tai decât să-l scriu. La o carte, așterni lucrurile în calculator molcom, în ritmul lor și cred că experiența la scris pe care o am mă scutește de burți și prolixitate

Dacă ai un editor deștept, cum am eu, vei primi niște zâmbete la părțile gustoase de text, spre deosebire de blazarea din presă. E o recompensă importantă, am senzația că Continue reading →