Ce-a căutat Dan Diaconescu la Massive Attack

Nu, nu e o cronică de concert, îmi declin competența în materie de “muzică cu mesaj” și Massive Attack cam asta e. O să spun două vorbe, totuși, chiar despre mesaj. Care nu se leagă de valoarea estetică, orice-ar fi zis pe vremuri Monica Lovinescu la “Europa liberă”, dar se leagă de instalația din spatele trupei.

• Bucharest is not Budapest. Primele firitiseli la adresa publicului românesc le-a emis Martina Topley Bird, care a pronunțat foarte clar “Bună seara” și “Mulțumesc”. A spus, la un moment dat, că Massive Attack a luat decizia de a colabora cu ea la București, la concertul din 2008. Anunțul a fost repetat de 3 D, mai distinct – lumea a înțeles și a început să ovaționeze.
• Panoul cu mesaje. Am citit câteva din ultimele știri locale, pe afișajul din spatele trupei. Printre altele, o avertizare meteo în 17 județe și o declarație a lui Dan Diaconescu, care susținea că a primit o saltea bună în arest.
• Țara muzicală. Tot 3 D a spus la un moment dat că suntem o țară foarte muzical sau cu un background foarte muzical, așa ceva.

Ce înseamnă toate astea? Că Massive Attack și Martina Topley Bird sunt o specie de artiști care se interesează de locul unde cântă și mulțimea cu care relaționează. Muzica “world” a fost, probabil, una din primele specii de globalizare artistică, în sensul în care nu s-a mai numit “ethno”, un termen cu conotații de “exotic”, “îndepărtat”, “diferit”. Dacă ești artist, trebuie să ai azi un alt gen de raportare la public. Altfel, riști ca acesta să sară în sus atunci când îl gratulezi cu “Budapest”. Apropo, oare câți corifei or fi zis “Bucharest” la Budapesta?