Iulian Comanescu: Dragă Sorin, vreau să încep cu o întrebare un pic aleatorie. Motivul pentru care ți-am cerut acest ymterviu e că ai observații foarte precise despre politică și media, neafiliate, critici potolite dar pertinente despre ambele blocuri politice existente în România.
Sorin Cucerai: Mulțumesc pentru apreciere.
Iulian Comanescu: Ei bine, observațiile astea le-am găsit pe Facebook. Scrii în diferite locuri – Observator cultural, Critic Atac, Ziarul de Iași. Dar n-ai blog. De ce nu le pui pe toate într-un loc?
Sorin Cucerai: E o întrebare care seamănă cu „de ce nu scoți o carte”. Găsesc cumva inutilă și forțată ideea de blog. Puțin outdated. Și, mai ales, cam egolatră. Și mai e ceva. Blogul – ca și cartea – e prea monologal.
Iulian Comanescu: Insist moronic și cu tâlc, de ce nu scoți o carte?
Sorin Cucerai: Din aceleași motive pentru care nu am un blog 🙂 Prefer să-mi păstrez libertatea – inclusiv libertatea de a mă răzgândi. O carte e prea definitivă – și un blog se apropie prea mult de ideea de carte.
Iulian Comanescu: Ok, ești socratic în expunere și platonic în relația cu masele.
Sorin Cucerai: 🙂 Sunt filosof – și prin formație, și prin vocație. Iar filosofia e prin excelență dialogală. să-i zicem, deci, deformație profesională.
Iulian Comanescu: Răzgândirea de care vorbeai se referă la opțiune ideologică?
Sorin Cucerai: Parțial. Dar și la apariția de informații noi, pe care nu le aveai la momentul scrierii. Și la posibilitatea de a-ți analiza mai cu atenție premisele.
PRESA INDEPENDENTĂ ȘI PREMISELE EI IDEOLOGICE
Iulian Comanescu: Apropo, că tot vorbeai de informații noi. Ce site-uri îți plac, ce oameni citești?
Sorin Cucerai: Citesc mai mult new media: TOTB, Casa Jurnalistului, RISE, Vice, chestii de-astea. În general îmi plac oamenii care livrează informații – și care pun întrebări incomode pentru puterea prezentului.
Iulian Comanescu: Și mie, cam aceleași. + câte ceva din media veche – de pildă găsesc lucruri interesante în Adevărul în ultima vreme. A, și Dilema, sigur, singura chestie în care mai scriu cu regularitate. Oare genul ăsta de preferință denotă o situare ideologică? Există un “grup” care vrea asta? Tu și cu mine și, de exemplu, Oana și Ștefan de la Poetrip, oricât de diferiți ar fi de noi? Am vorbit odată cu ei despre asta.
Sorin Cucerai: Cred că există, da, dar nu ca preferință ideologică. Pur și simplu ceri friptură și primești friptură, nu gargară. Nu mâncare preambalată. Presă „slow food”. Nevoia de informație autentică și bine livrată e o nevoie umană, nu una ideologică. La fel și nevoia de a chestiona puterea.
Iulian Comanescu: Dar “PDL-USL, aceeași mizerie” nu e o situare ideologică? S-ar putea ca mulți dintre oamenii pe care-i citim să aibă genul ăsta de opțiune, au scris mult despre marșurile de protest, la care asta a fost o temă importantă.
Sorin Cucerai: Ba da, într-un fel e. Mie mi se pare că după 30 de ani, de prin anii 80 încoace, când lumea s-a mutat la dreapta, acum, după 2010, lumea – lumea în general, nu doar cea din România – se mută spre stânga. O altfel de stângă decât cele tradiționale – dar mutarea asta prinde pe picior greșit toate partidele, care încă n-au o ofertă pentru tipul ăsta de electorat. De aici și „toate partidele, aceeași mizerie”.
Iulian Comanescu: Deci zici că dedesubt e o așteptare de stânga. Interesant e că butada aia din Țuțea sau Caragiale – sunt două citate asemănătoare -, “la tinerețe de stânga, la maturitate de dreapta” se inversează oarecum în vremurile noastre. Eu m-am considerat întotdeauna de dreapta, am un SRL pe care-l împing greu la deal, dar m-am surprins cu un fel de pulsiuni de stânga în ultima vreme.
Sorin Cucerai: Da, așteptarea de stânga se referă la democrație participativă, open source, chestii de-astea. Iar în privința reorientării – cumva e normal ca după o criză ca aia din 2008-2010 și după răspunsurile politicienilor la ea să începi să-ți chestionezi premisele…
CE E STÂNGA CONTEMPORANĂ. SCANDAL – ANARHISM!
Iulian Comanescu: Asta-i stânga contemporană, democrație participativă, open source? Creative Commons, Occupy?
Sorin Cucerai: Da. Și Wikileaks, și Snowden. O stângă anarhistă – în sensul tehnic al cuvântului. Nu anomică, anarhistă. De-asta nici stânga mainstream nu e pregătită să înțeleagă ce se-ntâmplă. O stângă ajutată mult de noile tehnologii – care fac caduce vechile modele de organizare.
Iulian Comanescu: Anarhistă ca în “demolarea statului”?
Sorin Cucerai: Nu, anarhistă ca în “demolarea modelelor ierarhice”.
Iulian Comanescu: Da, nu cred că are treabă stânga asta cu statul, fiindcă e mai degrabă a-statală decât anti-statală. Se întâmplă pe Internet, care nu e teritorial decât la nivel de domenii, .ro, .com, deci atavic – .com-ul se accesează din .ro și .ro-ul de oriunde. Altfel, lucrurile astea “domnesc peste vreo limbă”, vorba lui Eminescu. Deși au o esență politică, schimbă mersul trebilor în lume, vezi efectele dezvăluirilor Snowden sau Assange. Eu am și un proto-exemplu. Execuția lui Saddam din 2006. Cred că înregistrarea aia dată pe YouTube a schimbat cursul politicii. Au urmat alegerile din 2008 din SUA, a câștigat Obama, a contat. Și când zici de genul ăla de anarhism, demolarea ierarhiilor = participativ, proteste în stradă care blochează o lege gen Roșia Montană. Iar ierarhie = reprezentativ, parlamentarism.
Sorin Cucerai: Exact. Dar stânga asta nu e doar pe Internet. Occupy chiar a ocupat – și a schimbat și agenda dezbaterilor publice. În 2013 și în prezent se vorbește despre inegalitate socială crescândă, despre 1% versus 99% șamd – toate teme lansate de Occupy și care acum sunt preluate de media mainstream. Obama e foarte puțin vulnerabil la atacurile din partea republicanilor – dar e extrem de vulnerabil la atacurile din partea noului tip de stângă. El e din stânga americană mai veche, aia de tip clintonian.
Iulian Comanescu: Bun, dar cum rămâne cu ceea ce spun Silviu Dâncu sau Mihai Bumbeș, de exemplu – catalizatorii marșurilor din România, atâta cât au existat catalizatori -, că protestul de la noi nu e ideologic?
Sorin Cucerai: Păi nu e ideologic în sens tradițional. tipul ăsta de democrație participativă propune un soi de meta-utopie (în limbajul lui Nozick) – un cadru în care sunt ascultate toate vocile. Asta e ceva foarte nou, regăsibil parțial doar în democrațiile antice.
Iulian Comanescu: Bun. De ce e stânga asta de stânga și nu de dreapta? Fiindcă e revoluționară (în sens soft), cu schimbare?
Sorin Cucerai: Parțial. pe de altă parte, teme ca inegalitatea socială, drepturile omului ș.a.m.d. sunt tradițional teme de stânga. „A Brotherhood of Men” e un ideal de stânga.
DE CE E PARTIDUL PIRAȚILOR O CONSTRUCȚIE IDEOLOGICĂ FUNDAMENTAL NOUĂ. ȘI DE CE NU-I IESE
Iulian Comanescu: Am ajuns la un alt lucru care mă interesează. Partidul Piraților. Au devenit destul de influenți. Și mie mi se pare că au în gușă o opțiune ideologică fundamentală. De ce spun asta: istoria ideologiilor, pe care tu cu siguranță o știi mai bine ca mine, e despre raportarea la proprietate. Despre ce e Partidul Piraților, dacă nu despre proprietate? Doar că un tip nou de proprietate, cea intelectuală.
Sorin Cucerai: Influenți? Depinde. În Germania pierd teren. Și, după părerea mea, pierd teren fiindcă s-au organizat ca un partid tradițional.
Iulian Comanescu: Asta înseamnă că au căutat acces la mecanismele reprezentative, nu? Dar nu vorbim de fapt de renunțarea la (o parte din) conotațiile lor rogue? Creative Commons și schimbare legislativă în loc de download ilegal, pur și simplu?
Sorin Cucerai: Ah, cu proprietatea intelectuală e o discuție lungă. E neclar în ce măsură e o proprietate în sensul obișnuit al termenului. Proprietățile fizice sunt finite: dacă am eu mai mult, tu ai mai puțin. Dar în cazul proprietății zise intelectuale lucrurile nu stau deloc așa: dacă eu am un fișier cu o carte, ți-l pot trimite și ție, fără ca eu să pierd ceva.
Iulian Comanescu: Chestia aia pe care o vezi la începutul DVD-urilor, “download-ul e furt”… I don’t buy it. Deși sunt de acord că un creator trebuie să beneficieze de pe urma operei lui. Download-ul ilegal are altă esență decât furtul, am scris ceva despre chestia asta. E mai apropiat de păcatul originar, în sensul de alegorie a cunoașterii. Mușcătura din măr. Azi mușcăm din Gygabiți.
Sorin Cucerai: În realitate, creatorul nu beneficiază. Beneficiază doar firma/corporația căreia i-a vândut dreptul de autor. Uită-te la modelul de business din industria muzicală din anii 50-60. Nici nu se punea problema de copyright.
Iulian Comanescu: Da, ăsta-i principalul argument pro-piratat, că banii se duc la giganții entertainmentului, în loc de creator. Totuși, din nou: a pierdut Partidul Piraților teren fiindcă s-a făcut legalist?
Sorin Cucerai: Nu, PP pierde teren fiindcă, de exemplu, nu recurge la alegeri primare deschise – în care cetățenii să aleagă liderii partidului și candidații oficiali. PP e o organizație tradițională – închisă și ierarhică – cu un mesaj netradițional. Și asta îi costă. Din punctul ăsta de vedere, PP pățește ca Tea Party. În interiorul partidului sunt aleși și respectați liderii cei mai radicali, care sunt respinși la alegeri de grosul alegătorilor.
Iulian Comanescu: Nu știam asta. Dar din ce zici reiese că ar exista o raportare validă și diferită la ideea de proprietate (intelectuală, virtuală, electronică), care să fundamenteze un alt curent ideologic. O opțiune ideologică nouă, fundamental diferită de cele patru internaționale europene și mai știu eu ce. Eu unul cred c-am definit destul de bine genul ăsta de stângă contemporană, ar mai fi ceva de adăugat? Mai am eu o temere distopică, dar te-ntreb pe tine întâi.
AM AJUNS LA MAROTA MEA. SIMULACRELE ȘI HIPERREALITATEA LUI BAUDRILLARD
Sorin Cucerai: Întotdeauna e ceva de adăugat… dar da, vreau distopie 🙂
Iulian Comanescu: Păi în ultima vreme mă obsedează Baudrillard. Povestea cu simulacrele. Pe scurt, ce zice el e că am ajuns într-un stadiu în care reflectarea realității nu numai că distorsionează realitatea, dar deja nu mai are corespondent în realitate, e simulacrul. Vorbim despre vorbe, chestii d-astea.The real thing nu mai există, în sensul dinaintea erei comunicației. Deși simulacrele astea, sigur, sunt tot o realitate, dar de un alt ordin. Hiperrealitate. Ei bine, e plin de Baudrillard în discuția noastră despre stânga, fiindcă e plin de biți de calculator. Vorbim despre fișiere care circulă, în ultimă instanță. Despre comunicare. Or astea ar putea fi numite, toate, în bloc, simulacre. La limită poți spune că Snowden și Assange exagerează. Că au concluzii kafkiene, paranoide, despre ceea ce se-ntâmplă. Că nu-i chiar așa.
Sorin Cucerai: De acord. Dar, într-un sens, întreaga civilizație e un simulacru. Și asta e bine, cred eu.
Iulian Comanescu: Și atunci, care-i diferența între revoluțiile astea de stânga modernă, alimentate de online, de informație, pe de o parte – și Antena 3/B1? Fiecare cu simulacrul lui, aș zice? Nu suntem cumva pe un teritoriu (sau o hartă, ar zice Baudrillard) periculos, lipsit de consistență etică – dată fiind gratuitatea? Snowden, Gâdea și Banciu la pachet. Sau în alte cuvinte: Partidul Piraților e un simulacru, Vanghelie (care zice Goagăl, nu știe exact ce e Google) e cel adevărat.
Sorin Cucerai: Nu. Antena 3 – și celelalte posturi de nișă – sunt instrumente de propagandă. O parte a întregului se pretinde ca fiind tot întregul. Stânga asta de tip nou nu pretinde că e întregul – ci doar că a găsit mecanisme noi prin care fiecare parte să fie recunoscută ca parte a întregului. Diferența e semnificativă. Stânga asta nouă e meta-partizană.
Iulian Comanescu: Ce-i aia?
Sorin Cucerai: Adică creează un cadru în care fiecare partizanat să existe și să fie cumva meaningful.
Iulian Comanescu: M-am liniștit, nu-i chiar atât de stângă – eram neliniștit, fiindcă ader la o serie întreagă de chestii de genul ăsta.
Sorin Cucerai: 🙂
BINE, DAR DREAPTA…?
Iulian Comanescu: Sunt în disonanță cognitivă. De acord cu toate cele de mai sus, dar, damn, trebuie ceva, acumulare materială, ca să ne gândim cum s-o împărțim. Problema mea cu dreapta e că în România e de cel puțin trei feluri. Există dreapta corporațiilor, multi-națională. Ăia care produc chestii pe care le consumăm, adesea la modul meritoriu, nu e numai junk, sunt și iPhone-uri, și antibiotice bune… Apoi, mai e dreapta clientelară, autohtonă, combinații cu statul, primul în față la bani europeni sau de la Banca Mondială etc. Și mai e a treia dreaptă, aia a mea, amărâții cu SRL-uri de sub 100 de mii pe an, mica inițiativă antreprenorială locală. Pe care Boc i-a decimat fiscal, iar Ponta a preluat cu nonșalanță genul ăla de severitate jecmănitoare. Nu știu dacă ai văzut știrea de azi cu inspectorul fiscal care a mușcat un patron. E acuzația patronului, neconfirmată, dar apariția unei asemenea chestii în spațiul public e în sine relevantă.
Sorin Cucerai: Da, am văzut 🙂 Eu tot cu dreapta ta țin, dacă e să vorbesc partizan.
Iulian Comanescu: Chestia e că genul ăsta de dreaptă, care s-ar suprapune peste capitalismul producător de valoare, n-are expresie politică.
Iulian Comanescu: Aș propune PNL-ului să facă o organizație a micilor întreprinzători, ca aia de femei sau aia de tineret. Sau PDL-ului sau naiba știe cui ar putea fi interesat de dreapta asta vacantă. Problema e că nimeni nu e. Nu suntem foarte mulți, nu contăm ca voturi. Or dacă ne storci cu fiscul ai bani să dai la bugetarii și pensionarii care-s mai mulți și merg la vot. Mi-aduc aminte de dezbaterile prezidențiale din 2009, la alea am fost atent, sunt printre puținele lucruri la care m-am uitat din politică. Și Băsescu, și Geoană, și Antonescu au fost extrem de precauți cu electoratul birocratic. Avem vreo trei-patru forțe politice care se-ncaieră pe statutul de “adevărată dreaptă”, dar toate – și adaug o bucată mare de stângă – reprezintă capitalismul de stat clientelar, dreapta numărul doi de pe lista mea: de la Videanu-PDL, la Udrea-PMP, la Mazăre-PSD și baronii mai pricăjiți și mai puțini ai PNL-ului. Plus, desigur, Dan Voiculescu-PC, cel mai notoriu capitalist de aceeași esență.
Sorin Cucerai: Deși sunt un susținător al micilor întreprinderi și al capitalismului grassroot, am două probleme cu SRL-urile locale: managementul și integritatea. Cred că cea mai mare problemă a României – sau în orice caz, una dintre cele mai mari – e incompetența managerială. Patronul feudal.
Iulian Comanescu: Mai zic una cu Baudrillard și gata. Ar reieși de-aici o ierarhie a simulacrelor? Unele bune, altele rele? Mi-e teamă puțin de teza asta, fiindcă simulacrul înseamnă spațiu virtual, iar spațiul virtual e plin de vorbe, mai mult decât de fapte. Sau de acțiuni și grimase soft gen clicuri poke-uri și emoticoni. Or asta înseamnă un fel de suspendare a eticului prin suspendarea consecințelor – vezi și violența verbală și comportamentală a unor cetățeni, care-și manevrează ego-ul virtual ca pe personajele de shootere.
Sorin Cucerai: Aici e a doua problemă a Piraților – cel puțin a celor din Germania: că în interiorul partidului e o comunicare de tip angrosist – nu știu cum să-i zic altfel – nu una de tip propriu-zis participativ. E o confuzie. Discuțiile de pe forumurile lor au toate defectele discuțiilor de pe net: la adăpostul anonimității apar atacuri la persoană, trivialități, paralogisme și ură – multă ură. Asta face ca discuțiile să fie contraproductive, și face ca oamenii echilibrați, moderați, să refuze să participe. Comunicarea angrosistă operează o contraselecție. Comunicarea participativă e una cu reguli: se discută pe teme bine delimitate, toți sunt informați cu privire la argumentele pro și contra, discuția e moderată, tot ce e off topic e blocat instantaneu (inclusiv atacurile la persoană) – și la sfârșit se ajunge la o decizie care ține cumva cont de părerile tuturor părților. Cu asta cred că ți-am răspuns – dar indirect 🙂
2014. PROTESTELE, MAI IMPORTANTE DECÂT ALEGERILE. SISTEMUL POLITIC S-A EPUIZAT, SUNTEM GUVERNAȚI DOAR DE FOȘTI
Cianura e în vorbe și nu în iaz
Iulian Comanescu: Am încheiat și cu dreapta. Vreau să te-ntreb ce-o să se întâmple în anul ăsta cu europarlamentarele și prezidențiale. Am senzația că niciuna din forțele politice n-are probleme cu câștigarea alegerilor, ca să zic așa. În sensul că nu se ocupă cu asta, ci cu altele. PMP-Băsescu are o problemă cu PDL-ul, PDL are o problemă cu PMP-ul, PNL are o problemă cu PSD, iar PSD are o problemă chiar cu PSD-ul, dacă ne gândim la raportul de forțe Ponta-baroni locali. Nimeni n-are o problemă cu poziția de președinte, cum să zic.
Sorin Cucerai: Dar mai e o problemă pe care încă n-o sesizează nimeni: faptul că toate partidele mainstream au fost deja la putere – atât singure, cât și în combinație cu celelalte. Nu mai există noutate și speranță. Prevăd, din cauza asta, o rată a participării la vot din ce în ce mai scăzută. Sistemul are o problemă.
Iulian Comanescu: Da, are. Să zicem că alegerile din 2014 vor conta mai puțin decât cele din 2004?
Sorin Cucerai: Da, eu așa cred. În 2004 aveai ADA. Acum nu mai ai nimic, decât foști. Și performanțele acestor foști sunt știute, deci capacitatea de a atrage alegători e foarte redusă.
Iulian Comanescu: Dar pe de altă parte avem senzația că ne aflăm, scuzați, in deep shit. Uite, vorbeam zilele trecute cu un susținător al lui Băsescu. Îmi pare rău că nu mai știu cine, o persoană care mi s-a părut onestă și inteligentă. Am căzut de acord că din punctul lui de vedere am ajuns într-o situație-limită, iar mie mi se pare că suntem… într-o mizerie perpetuă, bizantin-otoman-kominternistă, cum să-i zic. Ceva foarte supărător, dar nu acut. Cine are dreptate?
Sorin Cucerai: Amândoi. Mizeria e perpetuă, într-adevăr. Dar și situația de acum e nemaiîntâlnită în România post-decembristă: nu mai ai forțe noi cu mesaj nou; toți au fost deja la putere.
POȚI SCHIMBA DOAR NEMERGÂND LA VOT
Iulian Comanescu: Și-atunci datoria noastră de cetățeni ar fi aia participativă, virtualo-stradală, neviolent-influentă?
Sorin Cucerai: Da, într-un fel datoria noastră e să schimbăm sistemul. Doar asta ne-a mai rămas: să deschidem partidele, să deschidem piața politică, să schimbăm modelul organizațional. Sistemul oricum se va schimba, fiindcă dacă îți mai vine la alegeri doar electoratul dur – și nici ăla în întregime -, ai o problemă.
Iulian Comanescu: Ce zici tu sună aproape de un îndemn de a nu merge la vot.
Sorin Cucerai: Aproape, da, îmi dau și eu seama. Dar paradoxul e că, în situația de acum, singura atitudine civică cu sens e neparticiparea la vot. E singurul mod de a forța schimbarea.
Iulian Comanescu: N-am mai prea votat ultimele dăți fiindcă mă enervează să aleg din oferta existentă și fiindcă dintotdeauna mi s-a părut că un articol pe care-l scriu poate schimba lucrurile mult mai mult decât votul meu. Cele mai puțin citite articole de pe blogul meu de nișă înseamnă 2-300 de oameni aleși, dragul meu public care ai ajuns până aici. Și dacă numai 10% dintre ei ar fi de acord, tot ar fi mai mult decât un vot. Dar nu-mi place că sună a scuză și, vorba ta, îmi rezerv dreptul de a mă răzgândi.
Sorin Cucerai: Nu știu dacă e scuză. În situația de acum însă e cam singura opțiune. Tăcerea cetățenilor să devină asurzitoare. Poate că ni se va auzi mai bine vocea atunci când tăcem. Sunt multe feluri de a vorbi, multe feluri de elocvență. Uneori, tăcerea e unul dintre ele. Tăcerea activă, ca formă de boicot. Renunțarea voluntară și temporară la un drept pentru a forța sistemul să cadă. Paradoxal, uneori poți fi mult mai puternic asumându-ți o powerlessness și mai accentuată. Dar mă tem că devin prea oriental cu strategii din astea taoiste.
ÎNAPOI ÎN VIITOR. REPUBLICA MOLDOVA ȘI EUROPARLAMENTARELE
Iulian Comanescu: Bun, hai să vedem ce rămâne mai puțin taoist și scandalos. Ca să rezumăm, 2014 e un an de tranziție politică. Reiese că alegerile o să fie un soi de test drive-uri pentru diferitele chestii care se sucesc și se aglutinează acum. Care cum e plasat? Crezi că-i iese lui Băsescu Mișcarea Populară? PDL-ul rezistă atacului? PNL-ul supraviețuiește la procente okay…?
Sorin Cucerai: Nu, lui Băsescu nu-i va ieși. PDL va rezista – e mult mai bine organizat. PNL o să supraviețuiască și el. Să vedem însă dacă noi, cetățenii, vom mai supraviețui.
Iulian Comanescu: La Băsescu, asta cu Moldova mi se pare productivă. Am mirosit-o cu luni de zile înainte, am prieteni în țara aia, mă interesează.
Sorin Cucerai: E strategie de tip PRM. nu văd cum ar avea succes.
Iulian Comanescu: De ce zici că e tip PRM? Chestia asta nu mi-a trecut prin cap.
Sorin Cucerai: Păi e discurs de tip ultranaționalist. Un sfârșit trist pentru cineva care își începea cariera politică la nivel înalt cu promisiunea că va moderniza România…
Iulian Comanescu: ”Ultra-“?
Sorin Cucerai: Da, „ultra-”. Pe modelul lui Orban din Ungaria. Va câștiga fringes și legionaroizi, dar va pierde electoratul modernist. Discursul ăsta mergea în anii 90, acum e fumat și contraproductiv.
Iulian Comanescu: Nu știu, mie unirea cu Moldova mi se pare o discuție serioasă. O discuție, nu un deziderat. O să câștige voturi de la moldoveni, în orice caz. Și cine știe, peste X ani poate PMP candidează și în Moldova? Și atunci ai un partid călare peste Prut. Sună destul de sweet, dacă ne suim iar în aerostatul virtual cu Snowden și Pirați transfrontalieri.
Sorin Cucerai: Păi hai să ne uităm pe sondaje. Unde e tema asta pe agenda cetățeanului? Câte voturi poate aduce? și câte voturi va lua de la moldoveni? Acolo unioniștii sunt marginali…
Iulian Comanescu: Dinspre Moldova spre România funcționează: vize, cetățenie, pașaport românesc pentru excursii în Europa. Egal voturi. A funcționat aici, în 2009, decisiv, prin voturile la președinție ale moldovenilor cu cetățenie română. Dar, da, nu știu cum va funcționa în România, raportat la voturile românilor. Ce spui cu fringes e rațional.
Sorin Cucerai: Nu a funcționat decisiv. A adus maxim 200.000 de voturi, adică un fleac.
Iulian Comanescu: Mă refer la echilibrul Geoană-Băsescu, pe care Băsescu l-a modificat captând diaspora. Sigur că, în principiu, un președinte e ales de milioane. Dar, în fine, sunt departe de a fi vreun fan al PMP. Singurul lucru pe care pot să-l spun în favoarea lor e că au venit cu o temă nouă, chiar dacă criticabilă. De la ceilalți habar n-am ce-o să poți culege. Banalități programatice. Au bafta de a nu gândi, de a nu funcționa ideologic – și atunci comentatorii, cei pe care-i interesează altceva decât să le justifice alegerile, altceva decât idolatrii adică, devin critici la adresa lor. Așa că o să te întreb altceva: ce se întâmplă cu Ponta în viitorul previzibil? El e singurul care în momentul de față nu e un “fost”. Va fi, e drept, un “fost” la prezidențiale, și-a arătat deja capacitățile, deci lucrul pe care l-ai spus stă în picioare. Dar Ponta pare un nou animal de cursă lungă, deși nu știu exact cu ce se mănâncă, ce propune. Antonescu va dispărea la un moment dat.
Sorin Cucerai: Ponta nu mi se pare un animal de cursă lungă. Și are o problemă pe care predecesorii lui n-o aveau: apariția generației ăsteia de stânga, de care vorbeam mai sus. Ponta e din “lumea veche”, ca și Obama.
Iulian Comanescu: Mă rog, eu mă refer la două mandate, chestii de-astea. E altceva decât picajul lui Antonescu, asta zic.
Sorin Cucerai: Stai atunci să vedem ce se-ntâmplă până-n 2016. Mai e mult pân-acolo.
Iulian Comanescu: Mai e, da. Sunt curios de europarlamentare. Data trecută a fost o porcărie. Repetiție pentru prezidențialele din toamnă. S-au spurcat toți pe chestii de corupție și n-au zis nimic de Europa. Avem motive să ne așteptăm la altceva?
Sorin Cucerai: Nu, și acum va fi cam la fel. E februarie, europarlamentarele sunt în mai – și încă nu avem teme de campanie. De fapt, rectific: va fi mai plicticos și mai prost ca-n 2009.
MARȘURILE DIN 2014. OBIECTIVELE NOI ȘI INSISTENȚA PROTESTATARILOR
Iulian Comanescu: Fiindcă nu va mai prea fi, sistemul e prea ocupat cu el însuși în loc să fie ocupat cu obiectul muncii, electoratul și țara 🙂 Sau altfel zis, răspunsul la întrebarea “Ce naiba se întâmplă politic în 2014?” e “Nu prea se întâmplă”, în sens clasic, instituțional, reprezentativ. Poate-ar trebui să vorbim de ce naiba se întâmplă în stânga ailaltă, cu Internet, big data, marșuri?
Sorin Cucerai: Exact. Uniți, Salvăm are anunțate manifestări în februarie, Occupy promite o ofensivă de primăvară, pe partea asta n-o să ne plictisim.
Iulian Comanescu: Și care-o să fie finalitatea? Deocamdată au blocat Roșia Montană… care-i următorul obiectiv participativ?
Sorin Cucerai: Blocarea Roșiei Montane. Blocarea Chevron. Tot cele de pân-acum.
Iulian Comanescu: Interesant fixismul manifestanților. E justificat prin faptul că, instituțional, orice făcut are, perpetuu, desfăcutul lui. Strategia protestatarilor seamănă cu atitudinea terapeutică a medicilor în parazitoze. Iei nu știu câte doze de medicament, până ești sigur că ai scăpat. Dar în rest – sistemul îl lasă în pace? Negociază cu consecințele lui? Asta ar fi o strategie nouă. Tot la protestatari mă refer.
Sorin Cucerai: Sistemul se schimbă, încet-încet. Fiindcă vorbim de proteste de tip rețea, nu doar de proteste locale. Și, în plus, la nivel administrativ – nu la nivel politic – oamenii încep să discute revendicările celor de la Uniți salvăm, încep să schimbe norme și practici…
Iulian Comanescu: Sorin Cucerai, îți mulțumesc. Cred că mi-ai oferit – și ai oferit cititorului – două cadouri. Ai găsit un nume pentru o atitudine ideologică difuză, pe care ai și sumarizat-o. Și, în plus, genul ăsta de atitudine devine justificată sau justificabilă, odată ce o nuanțăm. Nu știu dacă e bine sau e rău. Dar, în orice caz, mă bucur de fiecare idiot care va lua ad litteram cvasi-îndemnul de neparticipare la vot. Pentru fiecare idiot va exista și un cititor rațional, care se va gândi la asta.