Nouă știri media din 2010, cu impact în 2011

Știrile cu consecințe vizibile pe o piață cum e cea media au fost în 2010 destul de puține. Eu am numărat nouă, din care șapte se referă strict la TV. Să vedem despre ce e vorba ca să ne gândim după aceea la semnificații.

10 februarie: Ringier România a anunțat oficial că se descotorosește de “Evenimentul zilei” și “Capital”, două titluri cu care nu reușise să facă nimic în ultimii ani – și cu această ocazie, a renunțat și la ambițiile de jucător de primă mărime în piața media din România. Modul cum s-a dus definitiv pe copcă “Evenimentul zilei” e oarecum certificatul de deces al ideii de ziar important/politic în acești ani.

30 aprilie: Răzvan Cornețeanu și-a dat demisia din funcția de director general la Adevărul Holding. Dincolo de alte plecări ale unor oameni-cheie din grupul media al lui Dinu Patriciu (Adrian Halpert, de exemplu), nu mai e clar încotro se îndreaptă “Adevărul” și “Click!”, cotidiene care în 2008-2010 au cumpărat cote mari de piață cu metode costisitoare de marketing. “Click!” pare un business greu de stricat, care va rivaliza în continuare csu “Libertatea” și va face (sau nu) profit în funcție de condițiile pieței. În schimb, “Adevărul” pare a începe să se sufoce exact în punctul în care ar fi putut începe să arate calitate editorială. S-ar putea să mai apară și surprize nu foarte plăcute la capitolul “venituri din publicitate”.

29 iunie: Andi Lăzescu a fost numit președinte-director general al TVR. Va reuși Lăzescu să schimbe lucruri în televiziunea publică? Deocamdată Iuliana Marciuc a luat cu asalt o mulțime de tronsoane orare, dar Lăzescu s-a asigurat cu o garnitură de oameni cu credențiale în media (Dan Radu, Mona Dîrțu etc.). La sfârșitul anului a urmat un concurs pentru independenți care s-ar putea să aibă consecințe interesante în grilă, dacă emisiunile nu se vor atribui pe pile. Sigur că TVR e o problemă aproape imposibil de rezolvat, dar, presupunând că vor începe să apară semne de reviriment, asta va schimba dinamica întregii piețe TV. Dacă TVR ar investi în calitate, PRO TV va fi obligat să țină cont de asta și să-și îmbogățească sumara grilă cu programe competitive. În peisajul actual, postul fondat de Adrian Sârbu poate să-și permită să funcționeze cu două-trei producții majore pe post și cam atât, fiindcă Antena 1 nu reprezintă o amenințare. Televiziunile comerciale de afară au câteva zeci.

11 august: o hotărâre a guvernului a mutat termenul pentru digitalizarea terestră TV de la 1 ianuarie 2012 la 1 ianuarie 2015. E o poveste destul de obscură pentru marele public – și pentru mulți din cei care se interesează de fenomenul media -, dar amânarea nu poate însemna decât că marii jucători din prezent au reușit să conserve statu quo-ul de pe piață. Licitația pentru multiplexurile digitale ar fi însemnat desigur o poartă de intrare pentru mari jucători din afara țării, dar la cum s-au desfășurat lucrurile, s-au arătat cam puțini doritori, din motive de criză. Așa că Adrian Sârbu și familia Voiculescu vor continua să facă legea pe piața românească.

23 august: Andreea Berecleanu trece la Observator. E o știre “fără urmări” care, în mod curios, are unele urmări. Antena 1 a făcut în tot decursul lui 2010 eforturi de a relansa Observatorul, iar venirea Andreei, o persoană potrivită pentru format și slot orar în sine, arată tocmai că problemele sunt în altă parte decât la prezentator. Am tot scris aici despre calitatea producției de știri de la Antene, care tinde către minus infinit. Ceea ce se întâmplă la Observator este un simptom despre deruta din al doilea mare grup audiovizual din România, care se află într-un moment-cheie: dacă nu inițiază o colaborare cu un mare grup media străin și nu pune business-ul pe baze transparente, face implozie, dar tentația de a pedala pe dihonia cu Traian Băsescu pare a fi, pentru moment, prea mare.

26 august: Kanal D confirmă, într-un comunicat de presă, negocierile pentru vânzare. Dacă excludem Realitatea TV și Antena 3, care nu au premise de business apolitic, și TVR 1, care e un post public, Kanal D și Prima TV sunt televizunile comerciale care se bat pentru locurile 4-5 pe piața românească. Cu toată apatia ce o caracterizează, Prima e în momentul de față o investiție ProSiebenSat.1, deci are premise de dezvoltare în anii următori, dar Kanal D e un cap de pod interesant pentru orice mare grup media ar dori să intre în România. În același timp, Ringier nu prea are ce face cu cele 25 de procente pe care încă le mai deține în postul turcilor, care, la rândul lui, a început să-și construiască o anume identitate de brand balcanic-autohtonă. De aici ar putea ieși ceva interesant în anii următori.

25 octombrie: Sebastian Ghiță (Asesoft) a preluat managementul Realitatea Media. Grupul lui Sorin Ovidiu Vîntu se apropia de moarte clinică după scandalul stenogramelor și problemele de cash flow cunoscute. Nimeni nu a putut formula, până acum, logica de business a unei finanțări de 75 de milioane pe câțiva ani, în schimbul căreia Sebastian Ghiță ar urma să primească profitul companiei (compania n-a avut până acum așa ceva, că veni vorba). Asta dă, desigur, credit speculațiilor referitoare la folosirea Realității ca armă politică în anii electorali care vin. Ceea ce se întâmplă acolo creează premise pentru apariția altor posturi de propagandă de cealaltă parte și infestarea puținelor prăvălii care și-au păstrat echilibrul.

29 noiembrie: Sorin Oancea intră oficial în acționariatul B 1 TV. E ultimul din managerii care i-au construit lui Dan Voiculescu imperiul audiovizual, care a părăsit Intact Media Group, după Mihai Craiu și Laurențiu Ionete. Surse din managementul B 1 spun că Oancea a dat, pe cele 50 de procente din B 1, 450 de mii de euro cu care au fost plătite unele datorii ale televiziunii și va urma să asigure costurile operaționale ale postului TV. De vânzările B 1 se va ocupa Laurențiu Ionete: toate acestea înseamnă premise pentru un jucător interesant pe piață.

10 decembrie: intră în emisie 10 TV de la RCS-RDS. Postul e în primele zile penibil, cu clipuri publicitare 16:9 emise 4:3, sunet distorsionat și cam tot ce ne putem imagina în materie de lipsă de profesionalism. Radu Moraru s-a dovedit în ultimii ani mai curând un moderator obedient față de o parte a spectrului politic decât un manager care să furnizeze garanții, așa că totul pare împotriva investiției media a cabliștilor. RCS-RDS e însă o companie care se mișcă foarte rapid și dispune de cantități considerabile de cash, deci e foarte posibil ca după bâlbele începutului lucrurile să se pună, în timp, la punct. E oricum altceva decât ping-pong-ul cu canale de film și fotbal pe care îl joacă providerii de cablu. Prin implicarea în 10, RCS-RDS arată ceea ce pare verosimil, că gatekeeperii viitorului ar putea fi cabliștii și nu posturile TV.

E destul de clar, din ce am scris mai sus, că lucrurile interesante s-ar putea întâmpla în 2011 în zona televiziunii. Radioul e inerțial cam de la apariția Europa FM încoace, în timp ce pe online există mici motive de optimism, care însă nu influențează piața în tot volumul ei. Revistele glossy sunt în continuare nejustificat de multe și se zbat în dificultăți, dar niște decese pe acest segment nu ar modifica nici ele întregul peisaj media.

Ce se va întâmpla cu televiziunile, așadar? Piața românească pare destul de dispusă și de disponibilă pentru un așa-numit “model Fox”, de televiziune politică gălăgioasă și în același timp tendențioasă, așa cum s-a văzut la Realitatea TV și Antena 3. O să vă dau linkul la un articol pe care l-am scris pentru “Dilema” și care vorbește despre așa ceva, dar după ce “Dilema” pune textul pe site. În zona curată, comercială, primatul PRO TV este atacabil, dar, probabil, nu de către Intact, care a călcat în străchini în tot 2009. Kanal D sau apariția unui nou post comercial cu un considerabil aport străin par ipoteze mai probabile, dar aici situația e mai problematică decât în zona politică.

Până la urmă, lucrurile se arată destul de condiționate politic pe piața media românească, așa cum au fost și cam la fiecare schimbare de mandat din 1990 încoace. Asta dă oarecum și măsura gradului de libertate din economia românească: în zona media, conotațiile de clan și dirijist-clientelare ale unui anume gen de capitalism sunt mai vizibile decât altundeva, la fel cum ponderea crescută a televiziunii și scăzută a internetului în totalul cheltuielilor de publicitate spune destule despre un anume tip de public/alegător. Ne place sau nu, lucrurile nu arată mai bine din acest punct de vedere, în viitorul apropiat.

Share this...
Email this to someoneShare on LinkedInShare on RedditTweet about this on TwitterShare on Facebook

5 thoughts on “Nouă știri media din 2010, cu impact în 2011”

  1. Când o să vreau să-mi scot banii pe care i-am furat din conturile din Elveția o să mai conving câțiva oameni de afaceri să vină alături de mine (țeapă la popor sau la miliardar e același lucru, aceeași tehnică) și o să-mi fac o televiziune cu tehnologie de ultimă oră și multe stații locale.

    Apoi o să stau liniștit și o să aștept de la stat să-mi dea înapoi TVA-ul pe investițiile mele. “Miliardaricii” o să fie și ei fericiți, au o televiziune numai și numai a lor iar de mă plictisesc pot să chem alți fraeri într-o afacere care pe mine nu mă interesează foarte mult, în sensul în care crede poporul.

    Iar dacă o să am un ziar și o să vreau să-l închid o să-l pun șef pe Nisorescu cu trei luni înainte să pară că a fost vina lui 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *