Nouă ştiri media din 2010, cu impact în 2011

Ştirile cu consecinţe vizibile pe o piaţă cum e cea media au fost în 2010 destul de puţine. Eu am numărat nouă, din care şapte se referă strict la TV. Să vedem despre ce e vorba ca să ne gândim după aceea la semnificaţii.

10 februarie: Ringier România a anunţat oficial că se descotoroseşte de “Evenimentul zilei” şi “Capital”, două titluri cu care nu reuşise să facă nimic în ultimii ani – şi cu această ocazie, a renunţat şi la ambiţiile de jucător de primă mărime în piaţa media din România. Modul cum s-a dus definitiv pe copcă “Evenimentul zilei” e oarecum certificatul de deces al ideii de ziar important/politic în aceşti ani.

30 aprilie: Răzvan Corneţeanu şi-a dat demisia din funcţia de director general la Adevărul Holding. Dincolo de alte plecări ale unor oameni-cheie din grupul media al lui Dinu Patriciu (Adrian Halpert, de exemplu), nu mai e clar încotro se îndreaptă “Adevărul” şi “Click!”, cotidiene care în 2008-2010 au cumpărat cote mari de piaţă cu metode costisitoare de marketing. “Click!” pare un business greu de stricat, care va rivaliza în continuare csu “Libertatea” şi va face (sau nu) profit în funcţie de condiţiile pieţei. În schimb, “Adevărul” pare a începe să se sufoce exact în punctul în care ar fi putut începe să arate calitate editorială. S-ar putea să mai apară şi surprize nu foarte plăcute la capitolul “venituri din publicitate”.

29 iunie: Andi Lăzescu a fost numit preşedinte-director general al TVR. Va reuşi Lăzescu să schimbe lucruri în televiziunea publică? Deocamdată Iuliana Marciuc a luat cu asalt o mulţime de tronsoane orare, dar Lăzescu s-a asigurat cu o garnitură de oameni cu credenţiale în media (Dan Radu, Mona Dîrţu etc.). La sfârşitul anului a urmat un concurs pentru independenţi care s-ar putea să aibă consecinţe interesante în grilă, dacă emisiunile nu se vor atribui pe pile. Sigur că TVR e o problemă aproape imposibil de rezolvat, dar, presupunând că vor începe să apară semne de reviriment, asta va schimba dinamica întregii pieţe TV. Dacă TVR ar investi în calitate, PRO TV va fi obligat să ţină cont de asta şi să-şi îmbogăţească sumara grilă cu programe competitive. În peisajul actual, postul fondat de Adrian Sârbu poate să-şi permită să funcţioneze cu două-trei producţii majore pe post şi cam atât, fiindcă Antena 1 nu reprezintă o ameninţare. Televiziunile comerciale de afară au câteva zeci.

11 august: o hotărâre a guvernului a mutat termenul pentru digitalizarea terestră TV de la 1 ianuarie 2012 la 1 ianuarie 2015. E o poveste destul de obscură pentru marele public – şi pentru mulţi din cei care se interesează de fenomenul media -, dar amânarea nu poate însemna decât că marii jucători din prezent au reuşit să conserve statu quo-ul de pe piaţă. Licitaţia pentru multiplexurile digitale ar fi însemnat desigur o poartă de intrare pentru mari jucători din afara ţării, dar la cum s-au desfăşurat lucrurile, s-au arătat cam puţini doritori, din motive de criză. Aşa că Adrian Sârbu şi familia Voiculescu vor continua să facă legea pe piaţa românească.

23 august: Andreea Berecleanu trece la Observator. E o ştire “fără urmări” care, în mod curios, are unele urmări. Antena 1 a făcut în tot decursul lui 2010 eforturi de a relansa Observatorul, iar venirea Andreei, o persoană potrivită pentru format şi slot orar în sine, arată tocmai că problemele sunt în altă parte decât la prezentator. Am tot scris aici despre calitatea producţiei de ştiri de la Antene, care tinde către minus infinit. Ceea ce se întâmplă la Observator este un simptom despre deruta din al doilea mare grup audiovizual din România, care se află într-un moment-cheie: dacă nu iniţiază o colaborare cu un mare grup media străin şi nu pune business-ul pe baze transparente, face implozie, dar tentaţia de a pedala pe dihonia cu Traian Băsescu pare a fi, pentru moment, prea mare.

26 august: Kanal D confirmă, într-un comunicat de presă, negocierile pentru vânzare. Dacă excludem Realitatea TV şi Antena 3, care nu au premise de business apolitic, şi TVR 1, care e un post public, Kanal D şi Prima TV sunt televizunile comerciale care se bat pentru locurile 4-5 pe piaţa românească. Cu toată apatia ce o caracterizează, Prima e în momentul de faţă o investiţie ProSiebenSat.1, deci are premise de dezvoltare în anii următori, dar Kanal D e un cap de pod interesant pentru orice mare grup media ar dori să intre în România. În acelaşi timp, Ringier nu prea are ce face cu cele 25 de procente pe care încă le mai deţine în postul turcilor, care, la rândul lui, a început să-şi construiască o anume identitate de brand balcanic-autohtonă. De aici ar putea ieşi ceva interesant în anii următori.

25 octombrie: Sebastian Ghiţă (Asesoft) a preluat managementul Realitatea Media. Grupul lui Sorin Ovidiu Vîntu se apropia de moarte clinică după scandalul stenogramelor şi problemele de cash flow cunoscute. Nimeni nu a putut formula, până acum, logica de business a unei finanţări de 75 de milioane pe câţiva ani, în schimbul căreia Sebastian Ghiţă ar urma să primească profitul companiei (compania n-a avut până acum aşa ceva, că veni vorba). Asta dă, desigur, credit speculaţiilor referitoare la folosirea Realităţii ca armă politică în anii electorali care vin. Ceea ce se întâmplă acolo creează premise pentru apariţia altor posturi de propagandă de cealaltă parte şi infestarea puţinelor prăvălii care şi-au păstrat echilibrul.

29 noiembrie: Sorin Oancea intră oficial în acţionariatul B 1 TV. E ultimul din managerii care i-au construit lui Dan Voiculescu imperiul audiovizual, care a părăsit Intact Media Group, după Mihai Craiu şi Laurenţiu Ionete. Surse din managementul B 1 spun că Oancea a dat, pe cele 50 de procente din B 1, 450 de mii de euro cu care au fost plătite unele datorii ale televiziunii şi va urma să asigure costurile operaţionale ale postului TV. De vânzările B 1 se va ocupa Laurenţiu Ionete: toate acestea înseamnă premise pentru un jucător interesant pe piaţă.

10 decembrie: intră în emisie 10 TV de la RCS-RDS. Postul e în primele zile penibil, cu clipuri publicitare 16:9 emise 4:3, sunet distorsionat şi cam tot ce ne putem imagina în materie de lipsă de profesionalism. Radu Moraru s-a dovedit în ultimii ani mai curând un moderator obedient faţă de o parte a spectrului politic decât un manager care să furnizeze garanţii, aşa că totul pare împotriva investiţiei media a cabliştilor. RCS-RDS e însă o companie care se mişcă foarte rapid şi dispune de cantităţi considerabile de cash, deci e foarte posibil ca după bâlbele începutului lucrurile să se pună, în timp, la punct. E oricum altceva decât ping-pong-ul cu canale de film şi fotbal pe care îl joacă providerii de cablu. Prin implicarea în 10, RCS-RDS arată ceea ce pare verosimil, că gatekeeperii viitorului ar putea fi cabliştii şi nu posturile TV.

E destul de clar, din ce am scris mai sus, că lucrurile interesante s-ar putea întâmpla în 2011 în zona televiziunii. Radioul e inerţial cam de la apariţia Europa FM încoace, în timp ce pe online există mici motive de optimism, care însă nu influenţează piaţa în tot volumul ei. Revistele glossy sunt în continuare nejustificat de multe şi se zbat în dificultăţi, dar nişte decese pe acest segment nu ar modifica nici ele întregul peisaj media.

Ce se va întâmpla cu televiziunile, aşadar? Piaţa românească pare destul de dispusă şi de disponibilă pentru un aşa-numit “model Fox”, de televiziune politică gălăgioasă şi în acelaşi timp tendenţioasă, aşa cum s-a văzut la Realitatea TV şi Antena 3. O să vă dau linkul la un articol pe care l-am scris pentru “Dilema” şi care vorbeşte despre aşa ceva, dar după ce “Dilema” pune textul pe site. În zona curată, comercială, primatul PRO TV este atacabil, dar, probabil, nu de către Intact, care a călcat în străchini în tot 2009. Kanal D sau apariţia unui nou post comercial cu un considerabil aport străin par ipoteze mai probabile, dar aici situaţia e mai problematică decât în zona politică.

Până la urmă, lucrurile se arată destul de condiţionate politic pe piaţa media românească, aşa cum au fost şi cam la fiecare schimbare de mandat din 1990 încoace. Asta dă oarecum şi măsura gradului de libertate din economia românească: în zona media, conotaţiile de clan şi dirijist-clientelare ale unui anume gen de capitalism sunt mai vizibile decât altundeva, la fel cum ponderea crescută a televiziunii şi scăzută a internetului în totalul cheltuielilor de publicitate spune destule despre un anume tip de public/alegător. Ne place sau nu, lucrurile nu arată mai bine din acest punct de vedere, în viitorul apropiat.

  1. Eftimie Reply

    Când o să vreau să-mi scot banii pe care i-am furat din conturile din Elveţia o să mai conving câţiva oameni de afaceri să vină alături de mine (ţeapă la popor sau la miliardar e acelaşi lucru, aceeaşi tehnică) şi o să-mi fac o televiziune cu tehnologie de ultimă oră şi multe staţii locale.

    Apoi o să stau liniştit şi o să aştept de la stat să-mi dea înapoi TVA-ul pe investiţiile mele. “Miliardaricii” o să fie şi ei fericiţi, au o televiziune numai şi numai a lor iar de mă plictisesc pot să chem alţi fraeri într-o afacere care pe mine nu mă interesează foarte mult, în sensul în care crede poporul.

    Iar dacă o să am un ziar şi o să vreau să-l închid o să-l pun şef pe Nisorescu cu trei luni înainte să pară că a fost vina lui 😉

Post your thoughts