Notiţe de la Frankfurt (colocviu de media)

Săptămâna trecută am fost la Frankfurt pe Oder, la ediţia a noua a “Days on Media Law”, organizate de Universitatea Europeană Viadrina şi Asociaţia Germană pentru Studii Est Europene. Prezentarea cu care am defilat eu se referă la Stenogramele Realitatea:

The Realitatea Transcripts

Celelalte luări de poziţie au fost mai filozofice, legate de sistemul legal, atunci când au vorbit occidentalii, şi mai factuale şi jurnalistice, dacă a fost vorba de invitaţii din Est. Câteva notiţe pe care le-am luat, cu scuze pentru eventualele inexactităţi, fiindcă am lucrat după traducerea din cască: 

Lege şi tribunal. Libertatea presei este teoretic garantată peste tot [prin paragrafe de lege]. Practic, situaţia diferă mult de la o ţară la alta. Un rol important în garantarea ei o au tribunalele [prin sentinţele pe care le dau în cazuri legate de ea]. (Prof. Dr. Johannes Weberling, avocat)

Două tipuri de libertate În legislaţia germană [ca şi în multe altele, printre care cea românească] există două tipuri de libertate: a presei scrise şi a audiovizualului. Cel de-al doilea tip de libertate este reglementat. E un gen de împărţire caducă şi, pentru modificarea ei, constituţia germană ar trebui modificată. Curtea Constituţională din Germania face diferenţa în funcţie de reach-ul mediului despre care e vorba,a dică pune accentul pe transmisiile audiovizuale, care pot fi foarte manipulative. Problema e unde cade internetul în împărţirea de mai sus. El e foarte divers, nu poate fi judecat ca atare. (Prof. Dr. Christian von Coelln, Universitatea din Köln).

Diversitate şi online Pentru asigurarea diversităţii, în era digitală, ar trebui să ne aplecăm asupra gatekeeperilor, adică a motoarelor de căutare. Este dificil, pentru că Google, de exemplu, nu are sediul în Europa [unde ar putea apărea acest tip de legiferare]. (Dr. Gabor Polyak, Universitatea din Pécs).

Opacitatea în privinţa proprietăţii media nu se găseşte doar în România: Nu avem legi, în Serbia, despre proprietatea media, nu ştim ce e în spatele ziarelor. (Dr. Dejan Milenkovici, Universitatea din Belgrad).

Cele două filozofii ale media. Există două tipuri de abordare a media: sistemul comercial american şi sistemul instituţional european. În America, libertatea jurnalistică s-a dezvoltat de la sine şi, mai nou, a apărut îngrijorarea în privinţa unor oligopoluri. În Europa, după al Doilea Război Mondial, s-a considerat că rezerva de bază [spectrul hertzian] este o utilitate publică. Subsidiile pentru televiziuni publice din Uniunea Europeană se ridică la 25 de miliarde de euro, e vorba de al treilea tip de subsidii ca volum. (Olaf Steenfadt, journalist/consultant, Varşovia)

Prestigiul presei clasice: “În Germania e nepoliticos să suni pe cineva între orele 8.00 şi 8.15 seara. de ce? Fiindcă atunci sunt ştirile [pe posturile publice, ARD şi ZDF]. (Prof. Dr. Christian von Coelln, Universitatea din Köln).

Lecţia rusească: nu e totul să tipăreşti, contează să te şi citească cineva. Rossiskaia Gazeta are un tiraj de aproximativ 120 de mii de exemplare gratis în regiunea Rostov şi nu conţine niciun fel de critici la adresa autorităţilor (Putin, Medvedev). E foarte greu să ceri bani pentru un ziar în acest caz. Nu demult, distribuitorii de presă au refuzat să vândă un ziar care conţinea un singur articol critic. Ziariştii au vândut singuri ziarul. E un nou tip de politică a autorităţilor, politica ignorării, care a fost folosită consecvent în ultimul an şi jumătate: orice-aţi scrie, noi nu reacţionăm. (Irina Samokina, Alianţa Rusă a Publisherilor Independenţi, Rostov pe Don)

Lege şi ordine în Belarus: O lege media strictă, mai strictă decât cea anterioară, care oricum nu era liberală, a fost promulgată în 2009. O publicaţie poate fi închisă după trei avertismente, care sunt date de Ministerul Informaţiilor, dar în noua lege nu mai sunt enumerate motivele pentru care se pot da astfel de sancţiuni verbale. Există ziare cu trei-patru avertismente, la care managerii au devenit precauţi. Avertismentele pot fi pronunţate şi la adresa jurnaliştilor, nu doar a publicaţiilor. (Andrei Bastuniec – vicepreşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor Bieloruşi din Minsk)

Internet reglementat, tot în Belarus: În februarie 2010, preşedintele Lukaşenko a emis un decret care legiferează internetul. Trebuie să prezinţi actul de identitate pentru a te conecta la WiFi. Autorităţile au compilat liste negre de resurse, la care accesul e limitat. (Andrei Bastuniec – vicepreşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor Bieloruşi din Minsk)

Calomnia şi ofensa, penale sau civile? Nu e clar ce se întâmplă astăzi cu calomnia şi ofensa. Au fost scoase de Monica Macovei din Codul Penal, dar Curtea Constituţională nu a fost de acord. Unii judecători le consideră penale, alţii civile. (Mircea Toma, ActiveWatch, România)

Presa şi Balcanii, văzute de Matthias Barner, directorul programului media pe Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer:

  • “Pare un pic îngrijorător că cele două ţări devenite membri ai UE ultimele [România, Bulgaria] nu s-au ameliorat din punctul de vedere al jurnalismului. Standardele au scăzut acolo.”
  • În septembrie, în Macedonia, a avut loc o grevă a jurnaliştilor, cauzată de presiunile politicienilor asupra actului jurnalistic
  • Jurnaliştii nu sunt bine văzuţi în Europa de Est. Asta are de-a face cu faptul că multă lume, în această parte a Europei, vede presa ca parte a establishmentului politic.
  • Presa reproduce prea des şi prea extins ceea ce spun politicienii. E un fel de lip service (ipocrizie).

Standarde jurnalistice în Occident: În SUA “televiziunea scapă de sub control şi asta se leagă de Rupert Murdoch. Ceea ce Fox News consideră în aceste zile drept ştiri e incredibil, n-ar fi putut fi dat pe post acum zece ani. Când privim la evoluţiile din Europa de Est, trebuie să luăm în considerare faptul că unele distorsiuni, unele probleme pe care le descoperim au de-a face cu tendinţele generale ale timpurilor noastre.” (Dirk Sager, jurnalist şi autor, ZDF)

Post your thoughts