Ce cităm şi cum cităm

Subiectiv vrea să ştie în ce condiţii aş cita sursa unei informaţii apărute pe un blog într-un articol publicat în ziar. Cine face purici de mai multă vreme pe un blog şi a dat măcar una-două informaţii în premieră îşi închipuie unde bate Subiectiv: presa preia informaţiile de pe bloguri fără să le menţioneze sursa.

Un răspuns direct întâi: aş cita şi am citat într-un ziar ceva găsit pe un blog în aceeaşi situaţie în care aş cita şi am citat informaţii aici, pe blog. Adică atunci când bloggerul cutare vine cu o ştire din punctul meu de vedere exclusivă. Găsiţi de regulă un link către sursă la informaţii externe şi mai rar la cele interne, pentru că în 99% din cazuri nu preiau informaţii deja apărute în alte locuri. Cineva îmi spunea că ar trebui să ofer toată actualitatea media, dar las deocamdată aspiraţia asta lui Petrişor, cu al său proaspăt lansat site, fiindcă pentru mine blogul este ceea ce fac atunci când nu lucrez la proiecte mai elaborate. Atunci când voi crede că un site de media e sustenabil ca business, aş putea încerca mai mult, dar în momentul ăsta nu e cazul. Deocamdată, vă invit să citiţi coloana alăturată, de “M-au interesat”, pentru lucuri pe care le consider importante, dar de care nu am avut timp să mă ocup.

În al doilea rând, două vorbe despre modul cum se menţionează sursa informaţiei în presa românească. A atribui e mai curând un imperativ moral sau deontologic şi nu unul legal, cât timp informaţia în sine nu constituie obiectul dreptului de autor – nici nu ar putea fi aşa, fiindcă o lege de felul ăsta ar contrazice principiul liberului acces la informaţie. Deontologie şi recunoaşterea meritelor? Prin anii ’90 presa trăia într-un fel de schizofrenie a exclusivităţilor, în care nimeni nu băga în seamă pe nimeni şi fiecare fura de la celălalt, dacă se putea, exclusivităţile. Mediafax ştie cel mai bine la ce mă refer – ziarele plăteau pentru ştiri şi ştergeau semnătura agenţiei pentru a adăuga numele unui angajat propriu. Mediafax începuse să-şi presare numele din ce în ce mai des, odată la două paragrafe, ca să “treacă”. Aşa se ajunge la reflexele de azi, prin care sursa unei ştiri dispare.

Un redactor-şef de ziar mare îmi spunea acum un an şi mai bine, când blogurile erau ceva proaspăt, că în redacţia respectivă ajunseseră la concluzia că nu se citează blogurile fiindcă “dacă le-am cita, ar trebui să cităm tot timpul pe câte cineva”, nu numai de pe bloguri. Felicitări, dar asta arată destul de bine capacităţile redacţiei respective – una foarte mare – de a furniza informaţie la mâna întâi: aproape zero. E şi explicaţia pentru care quality-urile, printre care se număra şi ziarul în cauză, au un public atât de mic.

Dincolo de mentalitatea schizoid-cleptomană care se perpetuează încă în media tipărită, lucrurile sunt înţelese în România altfel decât în presa anglo-saxonă. În presă, informaţia se atribuie din motive de credibilitate: dacă scrii despre mărirea salariilor profesorilor şi menţionezi Guvernul României, atunci informaţia capătă mai multă greutate decât dacă enunţi pur şi simplu ceea ce se întâmplă. La noi, regula asta se aplică destul de prost. Editorii oldskool tind să taie diferite citări, menţionări şi atribuiri şi am auzit chiar teoria bizară că “uneori trebuie să-ţi asumi unele lucruri”, adică informaţii, fiindcă treaba asta te-ar face un jurnalist mai high-profile sau ceva de genul ăsta.

Chiar dacă vezi lucrurile ca la şcoala de jurnalism, în sensul că atribuirea dă credibilitate, blogurile sunt mai rar citate fiindcă, la un loc, nu au o reputaţie foarte bună. Jurnaliştii mai puţin cunoscători în materie de net tind să trateze orice zicere de pe un blog drept zvon, chiar dacă este o informaţie în premieră şi paraverificată, precum tranzacţia dintre Ringier şi Dogan, dată de Tolontan, sau plecarea redacţiei de la Libertatea, dată de mine.

Toate cele de mai sus au puţină importanţă din unghiul cititorului, motiv pentru care faptul că am găsit mereu informaţii date de mine peste două sau trei zile în ziare, fără ca blogul meu să fie menţionat, nu m-a deranjat prea tare. Dacă cineva ia de la tine, înseamnă că eşti util şi valoros într-un fel sau altul. Altfel spus, sunt convins că cititorul specializat de media care a găsit la mine pe 2 octombrie asta şi-a format singur o anumită părere despre ziarul şi ziaristul care a publicat pe 6 octombrie asta.

  1. hop Reply

    Salut, colega ! Tine minte chestia asta de la mine: peste un an, Blogosfera – un ziar cu 1000 de redactori independenti, unul mai bun, altul mai nebun – va fi cel mai citit ziar de pe-aci…

  2. dada Reply

    …. asa cum scrisoarea traditionala a fost inlocuita de mail-uri … 🙂

  3. Dorin Reply

    si cand te gandesti ce investitii se fac in astfel de publicatii, au zeci de oameni in redactie si ajung sa imprumute subiectul de pe un blog 🙂

Post your thoughts