Oana Dobre îmi propune să spun ce îmi doresc și nu am în imediata apropiere. Poftim: un munte. Orașul ăsta al meu și-al altora e neted, plin de praf și azi a început să secrete căldura aia de seră. Mai rău e că puteam fi în week-endul ăsta la Cumpătu, pentru o întâlnire legată de strategia de Web a Coca-Cola, dar nu știu când o să pot ajunge din motive de alte treburi mai urgente. Chinuri tantalice, așadar.
Aș vrea să ne spună ce le lipsește și nu pot avea: Bogdan Gavrilă, Ioana Avădani, Emil Stoica și Cătălin Tolontan.
Fiind de la munte, urasc Bucurestiul asta poluat in care stau de nevoie. Cum e greu de adus un munte aici, o idee ar fi mutarea capitalei la munte. De altfel, de mai multe ori in trecut s-a propus mutarea capitalei la Brasov…
Dat fiind ca prezenta administratiei centrale creste PIB-ul localitatii respective, propun mutarea Capitalei, pe rind, cate 15 ani pentru fiecare, la: Vaslui, Botosani, Slatina, Calarasi… dezavantajul e ca orasele astea n-au munti, drept pentru care, dupa ce va fi facut turul Romaniei, ar fi bine sa se stabileasca la Peles 🙂
povestea e asta:
de cite ori pleca intr-o delegatie/calatorie, intreba nesmintit: ce doresti [sa-ti aduc]? -imhhh, o radiera, o penita… si de aia cadeau darurile pe alaturi: carti, CD-uri, postere, stilouri…
[la un CD a primit replica, ce sa fac cu asta, sa-l pun capac pe borcanul cu muraturi?]
dupa un timp care cred ca o fi fost mult se intimpla pentru ultima data: ce-ti doresti? si replica a venit devastatoare: un mercedes. a doua zi s-au despartit.
el era avocat. in rest, nu-mi mai amintesc nimic.