Că tot a scris Șuțu (felicitări pentru surse) despre darea mea afară de la “Evenimentul zilei”, mă bucur în primul rând că ea s-a petrecut în același lot cu oameni la care mă uit de jos în sus, ca Nicolae Manolescu sau Christian Mititelu. Explicația pe care mi-a dat-o ieri Vlad Macovei, redactorul-șef al ziarului, e lipsa de bani, motiv pentru care ziarul a renunțat la toți colaboratorii, cu excepția oamenilor care scriu “editoriale mari”, ca H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu sau Mircea Mihăieș. Nu e chiar “Senat unicameral”, cum zice Cristi Șuțu, fiindcă eu nu făceam parte din niciun Senat, la fel ca și ceilalți tăiați de pe listă: trimiteam patru sau cinci materiale pe lună și emiteam o factură pentru o sumă.
Bineînțeles, era mai mult o acțiune de imagine pentru mine, decât o sursă de venit, și singurul meu regret e că am plecat din paginile unui ziar care nu aparținea mogulilor, nu fiindcă aș avea ceva cu mogulii, ci fiindcă din considerente de brand a scrie la moguli, presta pentru ei creează o mică problemă. Altfel, despărțirea era normală, dintr-un motiv foarte simplu: cifrele EVZ arată așa. Probabil că sâmbăta, când aveam rubrică, nu erau mai mult de 20 de mii de exemplare vândute. Astfel încât pierderea e una simbolică, iar regretele mele sunt pe măsură.
Părerea mea e că “Evenimentul zilei” s-a amputat de câteva din cele mai pertinente condeie din presa românească – și nu mă refer la mine însumi, fiindcă eu prestam o rubrică “de lux”, niște comentarii specializate și destul de potolite despre comunicare, ceea ce e un pol de influență mai curând decât un aspirator de public pentru un ziar. Ci la șarjele analitic-tăioase ale lui Andrei Postelnicu, la faptul că Rodica Culcer (dacă pleacă) era o persoană cu care nu puteai fi de acord uneori, dar alteori avea marele dar de a-ți schimba ideile, la prospețimea lui Adi Georgescu și contextualizările experte de politică externă ale lui Christian Mititelu. În loc de asta, rămâne un corp destul de omogen de editorialiști: H.-R. Patapievici, Mircea Mihăieș, Mircea Cărtărescu, Ioana Lupea, Mircea Marian. Nu e treaba mea să fac scenarii politice, nu pot decât să sper că textele lui Exarhu, care sunt pe alocuri antologice, rămân: mi se pare că el e-n Senat, calitate în care a băut câteva sucuri cu managementul de la “Evenimentul zilei”, fiindcă din câte știu asta face Senatul. Interesant e că, pe pielea mea, lucrurile se văd așa: am tot mai mult succes în general, pe zona de business, dar mai puține locuri în care să scriu, în presă. Și nu e vorba de ce mi se oferă, ci de ce mă tentează. Prin mai 2008, când m-am întors la “Evenimentul zilei”, ziarul avea peste 50 de mii de exemplare vândute și un management nou, în care îmi puneam speranțe. Acum are 35 de mii și pierderea de vreo 30% e mai mare decât panta descendentă pe care se află cifrele ziarului de multă vreme, cam de la plecarea lui Ion Cristoiu. Acum câteva săptămâni, am renunțat la o altă colaborare “de presă”, fiindcă beneficiarul îmi propunea o sumă modică pentru niște lucruri care mi-ar fi luat în jur de o zi și jumătate de lucru, ca să le fac bine.
Nu pot decât să mă felicit că m-am plasat unde trebuie acum câțiva ani – și fac o plecăciune și trimit un bobârnac către prietenul meu Mărgărit, care mi-a împuiat capul cu internet și pe care l-am ajutat, de multe ori amical, mai ales la începuturile a ceea ce azi se cheamă HotNews.ro. Vedeți aici pe blog reclame la BMW și Media Consulta, de pildă, ceea ce înseamnă că new media aduce venituri destul de consistente, inclusiv dacă faci lucrurile cu strictețea din presa scrisă: regie care să te reprezinte (ARBOinteractive), conținuturi publicitare separate de zona editorială. Sigur, sunt doar câteva simptome pe care le resimt eu, e mai dificil să generalizezi. Presa scrisă o să existe și în continuare și o să mă mai vedeți în ea – mai scriu la “Dilema” și “Esquire” și chiar aș fi curios în ce cotidian m-ați vedea semnând voi, cititorii mei de internet, dacă le-aș avea pe toate în palmă. Mai des însă o să răspund întrebărilor colegilor, de la “Evenimentul zilei” și din alte părți, primesc cam două-trei solicitări pe săptămână, or treaba asta îmi convine, fiindcă întrebările mă stârnesc. Convenisem cu redacția de la “Evenimentul” să discutăm în avans despre subiectele pe care le abordam, dar omul de legătură, Andrei Velea, a plecat la “Adevărul” la scurt timp după ce eu mi-am încheiat ocolul pe la același ziar. În lipsa acestor discuții, pe care le-am mai purtat odată sau de două ori cu Călin Hera, mă simțeam destul de izolat și ceea ce făceam la “Evenimentul” era tot mai lipsit de haz. Știți că de la o vreme nici n-am mai linkuit/promovat aici comentariile de sâmbăta, cred că m-am nărăvit la new media și la stilul conversațional sau interactiv al acesteia 🙂 Cum s-ar zice, băgați feedback.
P.S.: Contractul cu “Evenimentul zilei” se termină la sfârșitul lunii.
Am impresia că Georgescu ăla e http://www.adriangerogescu.ro nu adi. Că tot te-ai nărăvit la newmedia 😛
No bun, i-am bușit și io linku. Adevăratul link al lui Adrian Georgescu e acesta
http://www.adriangeorgescu.ro/
Totul se radicalizeaza din cauza crizei si a politicii. Incapacitatea manageriala este de vina pentru tot ce se petrece. Si aservirea.
Latest news: Attica Media face reduceri drastice de personal. Revistele glossy Playboy, InStyle si Maxim taie personalul.
Eftimie: am dres. Mersi.
Ioana: mersi, dar nu prea mai am vreme să dau știri aici. Poate citește Obae și vede 🙂
dacă tot te-au dat deontologii afară puteau măcar s-o dea și pe Ioana Lupea, dar cum tu nu faci propagandă politică nu ești folositor. lasă, o sa-ți găsești tu un loc caldut, nu te plang 🙂
Dan Șelaru: Nu marșez la varianta cu aservirea (bănuiesc că te referi la editorialiștii convenabili). Am vrut să spun mai curând faptul că reacții ale băjeților din alte grupuri media, gen Yoda aci de față, erau inevitabile. În genul ăsta de meciuri nu contează adevărul. Dar, sigur, nu-i treaba mea să consiliez “Evenimentul zilei” cum să mă dea afară.
Mircea Cărtărescu și Mircea Marian mi se par 2 catstrofe când se apucă de scris sau vorbit. Primul e supraestimat de nume. CĂRTĂRESCU. Sună competent. Iar al doilea e supraestimat de conversații. Se vorbește despre el din când în când. E greu explicabil de ce. :). e ca o părere ce-am zis. :)).
Nici dumneata, nici Adrian Georgescu nu mai scrieti la EVZ. Mi se duc motivele de a mai citi acest ziar. Daca mai pleaca din editorialistii mai putin inversunati politic, chiar ca nu mai am de ce-l citi.
Tibi: mersi frumos, mai ales că nu-mi propusesem să cuceresc pe cineva cu rubrica din “Evenimentul zilei” 🙂 Cât privește ziarul, tot mai multă lume e de aceeași părere ca tine.
domnule, va stiu de pe vremea cand erati la tvmania si mi-ati parut intotdeauna rezonabil. cum ati ajuns in razboi cu mircea badea?
Brazvan: păi cred că de-aia, că-s rezonabil 🙂 Prin 2005, am scris despre niște bombardamente pe care Badea le presta în emisiunea aceea a lui la adresa dușmanilor lui Voiculescu. Cam pe-atunci a început. Acum câteva săptămâni, am scris că îi scăzuseră ratingurile, drept pentru care s-a stârnit iarăși Nu știu exact ce zice la televizor, dar sunt convins că nu-mi spune numele, fiindcă e un tip plin de curaj și nu se teme de procese 🙂
Mă rog, nu prea știu exact ce face Badea acolo, fiindcă mă uit foarte rar la el, dar presupun că îi ocupă tot timpul, cum zice.
Iar Badea te-a mascarit pe blogul lui!
E, da, ce mă fac, ce mă fac?
BUCUREȘTI (MEDIAFAX) – Cotidianul Evenimentul zilei renunță la colaboratori, printre care se numără Christian Mititelu, Adrian Georgescu, Andrei Postelnicu, Nicolae Manolescu, Iulian Comănescu și Rodica Culcer, pe fondul contextului economic nefavorabil, au declarat pentru MEDIAFAX surse din cadrul ziarului.
“Este vorba de o reducere masivă a bugetului de colaboratori, din cauza contextului economic. Este vorba de o reducere de cheltuieli. În contextul actual, hotărârea a fost luată pentrut a nu afecta calitatea editorială”, au precizat sursele.
Asa deci… Printr-un rationament rautacios rezulta ca tu afectai calitatea editoriala ? 😀
Matache: exact. Așa crede și Mircea Badea 🙂
Mircea Badea este si va ramane un frustrat invidios[cine nu e cu el este dusman obligatoriu].
Comanescule sper sa ai minima decenta sa il enervezi rau de tot[zii de fosta “Purcea” actuala “top-modela” si o sa te urasca vesnic.
Si apropo,se tot lauda ca il bate pe unul cand il prinde de cine zice?
poate sti tu…
Nu e atat vorba de cucerit, cat gaseam interesante analizele dumneavoastra in domeniul media.
Dumitru: e, să fie sănătos Badea cu targetul lui.
Tibi: cum vreți s-o luați. Analize mai mari/consistente găsiți aici, am început să scriu mai rar/lung/consistent de la o vreme. Acolo erau mai curând niște comentarii.
Imi pare sincer rau. Bafta multa in continuare!
masura mi se pare de bun simt daca tirajul o ia in jos. cu riscul de-a suna rautacios (mi-l asum) dar e plin de pareri in presa. sunt satul de pareri. prefer un reportaj scris brici decat un editorial. de ani buni observ ca presa balteste pe partea de opinie si ideile de azi au fost spuse deja alaltaieri. asa ca tnx, but no tnx.
Marele Han: nu e răutăcios ce zici, e o problemă generală cu paginile de opinii din presa românească. Și socialist vorbind, dacă mă puneau pe mine să aleg între mine și încă niște oameni plecați din redacție, aș fi zis că renunț eu, banii aceia nu sunt prea importanți pentru mine.
…și chiar mă întrebam cu un fost coleg de la EVZ (care nu mai e acolo) cine a mai rămas din generația adusă în redacția “Bulinelor” de Ion Cristoiu. Iată că se întâmplă să nu mai fie nici reprezentanți ai celor de după
Amorena: mai sunt vreo doi de pe vremea lui Cristoiu. Șerban Stoica de la externe e, cred, cel mai vechi. Ar mai fi Diana Barca, care face o treabă f. bună pe zona de showbiz.
Nu trebuie sa fie “fanii tai” frustrati de aceasta demitere, e economie de piata, nu aduci profit, zbori!
Pt mine, de cele mai multe ori, tot raul a fost spre bine. Dincolo de bine si de rau, iti doresc bafta multa si incredere in ceea ce stii foarte bine sa faci; 🙂
Da, Diana e super fată, știe cum și ce. Doar că e m. tânără ca mine, n-am întrebat-o niciodată dacă a prins și bulina albastră:)
Șerban…?…încep să uit:)
newdada: câtă dreptate pari să ai:) subscriu mai ales la faza cu răul spre bine
Amorena: e peter, mah 😛
Matache Macelaru: …ok, mulțumesc. Iar tu…ești…?:)
cred că va trebui să mai facem o întâlnire. Una de 100 de ani pentru foștii 🙂
…scrisesem “foștii “…Iată, Comănescule, cu ce-ți umplu eu spațiul virtual:)
Amorena: uite, il rog pe Iulian sa-ti transmita e-mailul meu 😉
Sucks, insa asa cum spuneai, ai mai mare succes in biznis decat in dragoste(a pt presa). Mai exact ar fi ca te-ai super-specializat, si oarecum implicit vad asta ca o nisa destul de restransa, care celor de la EvZ nu li s-a parut intr-un domeniu esential supravietuirii lor ca brand.
Am asa, o intuitie, ca povestea ta nu se va termina aici (chiar acum vad cu ochii mintii niste cai mari galopand undeva, in viitor). Presimt asadar ca pana la urma te vei intoarce in presa cotidiana/saptamanala, chiar daca nu neaparat in EvZ. Pana atunci insa, iti voi citi cu interes blogul, asta daca vei publica aici ceea ce n-a mai fost sa ajunga la EvZ.
fLoreign: EVZ era o foarte mică parte din ce făceam, și ca efort, și ca venituri. Pe undeva e mai bine, că e pe drum un proiect nou, dacă bat palma o să-mi ia mult timp.
Fara suparare, zic si eu, dar intr-un ziar ca Evz nu poti sa faci comentarii de nisa culturala / media / fashion, etc.
O fi injurand lumea politica, dar tot aia se citeste de marele public. or fi cateva duzini de tipi destepti care isi citesc unuia altuia blogurile, sau cateva sute. dar omul de rand vrea intr-un editoril mai mult sa-si regasesca propriilepareri, doar ca spuse mai frumos (sau de cineva cu prestiugiu, ca Tismaneanu sau Patapievici).
Asta e viata, baieti. Comentariile lui Mititelu si Manolescu (pe sport) n-aveau nici un fel de zvic, nu le citea nimeni.
Dante: de la axioma asta, că “nu poți”, am ajuns la situația în care nu prea poți depăși 100 de mii de exemplare fără un kil de cărți la pachet sau lucruri de-astea. E adevărat că specialitățile astea nu vând ziarul, dar pe de altă parte, convingerile tale explică destul de bine halul în care a ajuns presa quality.