Crin Antonescu a spulberat presa scrisă din România

Dincolo de bătălia dintre Tăriceanu și Antonescu, PNL a marcat ieri un punct de imagine printr-un show mediatic clar, transparent: doi tipi diferiți într-o bătălie pe față, cu vagă dar utilă asemănare cu preliminarele la prezidențiale din America, bătălie bună de preluat în live-uri de televiziuni. Nu vreau să intru-n detalii, ci doar să vă explic cum și de ce am ajuns pe net, aseară, noaptea, târziu, în căutarea interpretărilor și analizelor care să mă ajute să înțeleg ce se întâmplă în PNL și ce va fi la prezidențialele de anul ăsta. Ceea ce am găsit pe site-urile cotidienelor mi-a confirmat impresia că presa cotidiană quality din România este într-o pierdere de viteză tot mai accentuată. Că e sâmbătă și rezultatul votului a venit târziu nu constituie scuze. Loc măcar de un articol de opinie în fiecare ziar și preocupare pentru un titlu mai inteligent și desprins de știrea seacă ar fi trebuit să existe. Singura justificare validă pentru ceea ce (nu) am găsit e a ziarelor care nu apar sâmbăta. Veștile proaste vin mai ales din ziarele serioase cu tirajele cele mai mari:

Cei patru beatleși ai quality-ului și-au luat week-end înainte de votul din PNL

Adevărul: Vine pe o abordare cât se poate de blunt și care nu mai e știre, fiindcă nu e un fapt nou-revelat: “Victorie clară pentru Antonescu în PNL”, știm toți asta de ieri, de la TV. Am găsit un intertitlu seducător, “Băsescu, factorul de unitate a PNL”, în ideea că loviturile președintelui au coagulat lumea în jurul lui Antonescu. Cred că s-ar fi putut construi o întreagă abordare pe asta, chiar înainte ca scorul să fie aflat. Cu privire la patron, “Adevărul” suflă și-n iaurt, numele lui Patriciu nu apare decât în vorbele lui Crin Antonescu.

De remarcat candoarea cu care în pătrățelul respectiv “Adevărul” ne furnizează un titlu și un subtitlu care se repetă. Grigore, ce naiba, tu nu făceai de-astea, ai fost ieri în redacție?

Evenimentul zilei: Un titlu simpatic pe net, “Nebunul Crin l-a făcut praf pe Călin”, anulat de un spirit de glumă ratat pe print: “Antonescu i-a luat partidul lui Tăriceanu”. Nu trebuie să fii Mafalda ca să știi că de fapt Tăriceanu i-a dat partidul lui Antonescu, e drept, cam fără voie. Mai dați cu ochiul și la ce face bătrânul Sensei pe net, băieți de la print!, au fost vremuri când el vindea ziare de hârtie. Multe…

Sub toată treaba, o relatare cuminte, yesterday’s news tipic, lucruri spuse pe Realitatea, HotNews.ro și chiar EVZ.ro prin raport la “azi-ul” de pe print (sâmbătă, 21) Editoriale pe tema asta: zero tăiat în paișpe. Nu trageți în Comanescu, care a scris despre Basarabia, fiindcă el are un spațiu pentru comentarii de media și în plus a lucrat pentru oameni din PNL. Deci nu are nici mandatul, nici credibilitatea de a se pronunța în speța despre care vorbim. E și motivul pentru care aici vă spun mai curând ce cred despre ce-au făcut ziarele decât ce cred despre Antonescu, Tăriceanu și PNL.

.

Jurnalul național: Cristoiu scrie despre un tip care a umflat cu gura anvelopa unui camion, dar tipul nu e Tăriceanu și camionul nu e al lui Antonescu, ci al unuia Ghiță Dădălău sau așa ceva. N-am găsit fișierul cu pagina I, dar pe net e un news cuminte și inutil cu detronarea fostului premier. Editorialiștii cu ale lor, să nu-i deranjăm, sunt la munte. Sau la TV, ca Tudor Octavian, care și-a predat textul cu problema stringentă a socializării americane și s-a dus la Realitatea să zică de PNL. Cristoiu habar n-am pe ce post o mai fi și despre ce-o vorbi. “Jurnalul” are scuza de a fi încercat să construiască singur o agendă cu totul diferită de hard news, să vedem câți cititori o mai acceptă și până când.

România liberă: ediție de week-end, zero titluri, zero articole, nu știu când s-a tipărit, dar “România liberă” are treabă, frate, lăsați-ne naibii cu PNL-ul. De ce să mai dea ceva, că oricum lumea nu citește/cumpără ziare sâmbăta? Chiar așa, cine și de ce să cumpere chestia asta?

Mici semne de viață din partea outsiderilor
Cotidianul: nu apare sâmbăta, nu cred că PNL-ul justifica o ediție specială, nu putem conchide decât că a pierdut inevitabil cititori și glorie pe print. Ne consolăm cu ediția de net, unde apar câteva lucruri interesante. Cel mai bun titlu de news, după părerea mea: Regimul Antonescu a fost instaurat democratic în PNL, care mi se pare că surprinde bine esența lucrurilor, dă un pic mai mult decât scorul la delegați și alte oboseli din alte ziare. “Regim” se opune subtil lui “democratic”, iar diateza pasivă, de evitat în situațiile-standard, este sexy în montura acestui titlu, fiindcă Antonescu a capitalizat un val anti-Tăriceanu, nu “s-a”, ci “a fost făcut” președinte. Că a știut să se folosească foarte bine de conjunctură și a avut discursuri inspirate e altceva. Nota de vagă ironie a titlului ne amintește de faptul că show-ul de care vorbeam la început a fost doar un show – deși asta nu anulează importanța a ceea ce s-a întâmplat în PNL.

În rest, la cald, pe blog, Pătrășconiu îl face zdrențe pe Antonescu, e mai important “că” decât “cum”, și azi, Ciprian Ranghel găsește un titlu seducător, “Yes, we Crin!”, pentru un comentariu echilibrat și pertinent, contaminat de atmosfera de la congresul PNL, pe care numai televiziunile au sugerat-o în transmisiuni, în rest.

Gândul: Printre inevitabilele ricanări, CTP punctează audio un lucru foarte important: că ținta Băsescu nu e suficientă pentru ca micile simptome de euforie obameză de ieri, din PNL, să se transforme într-un curent de mase care să propulseze partidul și pe Antonescu mai departe. Diferența mare de voturi între Antonescu și Tăriceanu și senzația poate un pic exagerată că în politica românească se întâmplă ceva important au fost provocate exact de părțile decente din discursul lui Crin și de accentul pe care acesta l-a pus pe cei pe care PNL și alții i-au dezamăgit (nevotanții, scuzați cuvântul). Florin Negruțiu, un editorialist pe care nu-l urmăream, dar am s-o fac de-acum, scrie un comentariu mai scurt și mai inspirat, dar la fel de pertinent și întors către viitor ca al lui Ciprian Ranghel: Primăvara începe cu o floare. Probabil că textul lui Negruțiu e mai adecvat la public decât cel al lui Ranghel, dincolo de considerentele estetice, fiindcă plusurile și lungimea lui Ranghel sunt utile pentru cititorii foarte interesați de politică, o minoritate.

De remarcat și crochiul negativ, dar convingător al Rodicăi Ciobanu, care dezvoltă eficient ideea care mi-a plăcut în “Adevărul”: raportarea la Băsescu a contat prea tare în tot ce s-a întâmplat ieri la PNL (și s-ar putea să nu fie bine deloc pentru PNL că-i așa).

N-am găsit “a-ntâia” de print, spre rușinea mea nu știu dacă ziarul s-a tipărit azi, dar la ce-am văzut pe site, “Gândul” e o surpriză plăcută, cel mai complet și mai echilibrat ziar politic transmedia de sâmbătă, 21 martie. Comentarii divergente, care însă nu se bat cap în cap schizofrenic, capac cu news-ul inevitabil pe site, la care remarc ceva – titlul cât un lead, explicativ: Crin Antonescu, noul șef al PNL, începe campania pentru președinția României cu un discurs de tip Obama – VIDEO. Dizgrațioase în print, lucrurile astea Twitter-like funcționează pe net, mai ales că toată treaba poate fi interpretată ca un link-teaser la video.

Ziua: Mă întrebam unde-o să scoată capul Patriciu, iată-l pe manșetă. Intervenția lui e redată cu (inter)titlul “Îndemnul sponsorului”. Aha, deci Patriciu face jocurile-n PNL, am mai auzit asta undeva? Dacă nu, e revelație. Dacă da, ce e?

Altfel, interesantă ideea de a prelua de pe NewsIn opiniile lui Iliescu, citiți, amuzați-vă și reflectați.

Tabloidele – bine-n Libertatea, aiurea-n Cancan, lipsă-n Click!
Un alt comentariu bun e cel al veteranului Petru Calapodescu din Libertatea. Cancan numără voturile la fel de conștiincios și inutil ca reference-urile, iar Click! n-aude, n-a vede. Cred că un tabloid trebuia să facă ce-a făcut Libertatea (tratarea expeditivă dar pertinentă e o lecție și pentru câteva din quality-urile amețite de mai sus), la faza asta liderul tradițional a câștigat, deși Simona Ionescu zice că vineri Click! a bătut la tiraj. Bravo, domnilor!

Online-urile
N-o să intru în detalii, dar site-urile mari din România și-au fructificat viteza de reacție și, atunci când au așa ceva, resursele din redacția offline. Comentariile și interpretările interesante sunt însă mai curând pe bloguri. Mihnea Măruță îi trage un necrolog politic (de fapt, guvernamental) lui Tăriceanu, de citit cu interes chiar dacă nu ești de acord cu autorul, ceea ce-i o mare calitate, Dan Andronic se aventurează într-o suită de pastile printre ale căror rânduri găsesc mai multe lucruri (de așteptat, dată fiind poziția acestuia de insider), Șuțu își varsă, ca de obicei și adesea amuzant/cu folos, notițele și cardul de memorie al aparatului foto pe blog, Ciutacu zice de Începutul sfârșitului pentru Băsescu, mda, mai e mult până departe. În rest, news regurgitat, tâmpenii, afronturi, interpretări stângace și prudente.

Concluzii
21 martie e o zi proastă pentru presa tipărită din România, fiindcă e sâmbătă, unele ziare nu apar, redacțiile au început să se golească încă de vineri după-amiază. Congresul PNL este însă un eveniment care justifica în mod clar o ediție a doua, de după rezultate, ediție care a lipsit sau a existat doar în sensul unei știri inutile și ne-mai-știri, fiindcă fusese dată deja pe TV. Pentru presa scrisă e un simptom cel puțin alarmant faptul că hârtia tipărită azi-noapte e bună de mâncat parizer pe ea din punctul de vedere al cititorului interesat de politică. Problemele de abordare nu vin din faptul că printul e print, ci din incapacitatea acestuia de a se adapta la asaltul mediilor mai rapide (online și prolificele, chiar dacă aproximativele și trăncănitoarele televiziuni de știri). Loc să fi făcut ceva bun era destul, dar din păcate, nu s-a făcut, motiv pentru care discuția pe care am purtat-o mai sus a alunecat natural din hârtie către online. Aici, câțiva oameni au făcut pentru public mai mult decât cele câteva sute (mii?) de plecați-în-week-end de la print. Presa scrisă din România a fost azi, sâmbătă, compusă din Șuțu, Măruță, Ranghel, Negruțiu și Ciobanu, cu suplimentul audio al lui CTP – iar mare parte din ceea ce ne-au dat aceștia a venit pe online. Alegerea lui Antonescu în fruntea PNL nu e o știre de grad zero, dar e ceva ce se întâmplă în politica românească cel mult odată la câteva săptămâni. Faptul că numai o mână de ziariști au fost capabili să ne spună ceva util, nou, inteligent, surprinzător e înspăimântător.

P.S.: Rog atât jurnaliștii pe care-i cunosc, și pe cei care nu-i cunosc să primească scuzele mele dacă am fost nedrept sau rău cu ceea ce au făcut. Dacă s-au supărat pe mine, e bine să rețină că publicul nu le acordă nici măcar circumstanțele atenuante pe care li le-am acordat eu.