Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a ajuns până hăt în presa dâmbovițeană cu declarația făcută zilele trecute la 60 Minutes, programul CBS, că magazinul său online testează drone care să livreze marfa la ușa clienților. Dronele vor fi operaționale în patru-cinci ani, a afirmat Bezos. Dacă eu sau dumneavoastră am spune așa ceva, lumea ne-ar trimite la plimbare, convinsă că batem câmpii. De ce a făcut atâtea valuri miliardarul american?
Bezos a spus că dronele, numite optocoptere, vor putea livra pachete de până la 2,3 kilograme clienților începând din 2015. Wall Street Journal a luat la bani mărunți afirmația acestuia, ajungând la concluzia că astfel de mașinării nu vor putea fi folosite comercial până în 2020, când FAA, Administrația Federală a Aviației din SUA, ar putea permite acest gen de utilizare civilă pentru aparatele respective.
Trecând peste asta, pe mine mă interesează respectivele drone. Sunt client Amazon pentru Kindle, de mai multă vreme, iar acum câteva luni mi-a trecut prin cap să-mi comand o carte fizică. E vorba de un album foto al lui Wim Wenders, Places, Strange and Quiet. Dintr-un motiv sau altul, pachetul trebuia ridicat de la un oficiu poștal. Am ajuns la oficiu și m-am așezat la o coadă obositoare de pensionari, care plăteau telefonul. Undeva, lângă un cântar, un pachet mare cu niște abțibilduri cu Amazon îmi sporea nerăbdarea și în același timp îmi dădea curaj să fac coada până la capăt.
La capăt, doamna de la ghișeu s-a uitat nemulțumită în buletinul meu. Adresa din buletin era alta decât cea de livrare, de unde să știe dumneaei că eu sunt eu?
Din America, Amazon nu avusese nicio problemă. Îmi trecusem datele pe site, plătisem cu un card valid și Wenders-ul respectiv parcursese probabil vreo 9.000 de kilometri, ca să ajungă până la 200 de metri de ușa mea. Poșta Română avea o problemă cu cele 200 de metri. M-am enervat, m-am milogit, am spus ce e-n pachet, am arătat chitanța electronică de la Amazon: până la urmă, doamna a acceptat să-mi dea cartea, cu mențiunea că face ceva cu totul ilegal și că altădată să nu se mai repete.
De atunci, n-am mai comandat obiecte fizice de pe Amazon. Poșta Română mi-a încurcat tot felul de pachete, a trimis înapoi la Ljubljana sau Londra contracte semnate și ștampilate pe care legislația de asemeni românească îmi cerea să le păstrez în copie fizică și altele. Din motive de livrare, când comand ceva de la eMAG, prefer să mă duc până la magazin, chiar dacă odată un produs prezentat ca fiind în stoc pe site s-a dovedit a nu fi acolo și a trebuit să mai fac un drum. La fel mi s-a întâmplat și la F64, unde una era pe Internet și alta în magazin. Dar, în fine, e mai bine să faci un drum pe gratis decât să dai telefoane după pachete rătăcite.
Nu e de mirare deci că eu, la fel ca alții, aștept octocopterele lui Bezos cu aceeași nerăbdare cu care m-am apucat să folosesc e-banking-ul pentru plătit telefonul și gazele, ca să nu îngroș coada de pensionari. Livrarea e, în momentul de față, veriga slabă a comerțului electronic, fiindcă nu e electronică. Asta, bineînțeles, dacă nu cumperi cărți pentru Kindle sau muzică digitală de la iTunes, lucru pe care îl fac cu regularitate.
Dar, ca să ne întoarcem la Bezos, cum a ajuns la optocoptere? În ultimii doi-trei ani, inventatorul Amazon s-a trezit cu mâinile vârâte până la cot în cele mai promițătoare piețe ale momentului: cloud computing, dispozitive mobile și comerț electronic. A fost vorba și de întâmplare, dar și de planificare atentă.
Să începem cu cloud computing-ul, fiindcă aici a fost vorba aproape de o șansă. Trâmbițat ca viitorul calculatorului în ultimii câțiva ani, cloud computing-ul înseamnă foarte pe scurt folosirea unor aplicații de pe Internet și păstrarea documentelor tot acolo, online. Și datele, și procesarea lor sunt într-un nor de calculatoare – servere – și conexiuni, ușor de accesat la vitezele din ziua de azi. Dacă așa ceva vă sună ezoteric, dați-mi voie să vă întreb: folosiți o căsuță de mail gratuită, prin browser (gen Gmail sau Yahoo) sau un program ca Outlook, legat la serverele firmei? Probabil că aveți – sau ați avut – cel puțin două adrese, una de un fel și una de altul. Primul tip e cel mai timpuriu exemplu de aplicație prietenoasă și larg răspândită de cloud. După ea au venit documentele editate online (dacă n-ați încercat Google Docs sau Zoho, puteți s-o faceți, nu mai aveți nevoie de Word pe calculator), serviciile de backup (poți copia ce e-n calculatorul tău undeva pe Internet) sau comunitățile foto gen Flickr, 500px și altele.
Cum a ajuns Amazon la cloud computing? Prin 2000, avea servere, capacități de stocare și lățime de bandă de zece ori mai mari decât necesarul. Motivul? De Sărbători cumpărăturile explodau și centrele de date ale lui Bezos trebuia să facă față. La câțiva ani după, mogulul online a realizat că ar putea transforma capacitatea rămasă într-un serviciu de cloud și așa s-a născut Amazon Web Services. O ofertă mai puțin cunoscută simplilor utilizatori, dar salutară pentru diferiți profesioniști ai Web-ului.
În privința tabletelor, lucrurile sunt mai puțin întâmplătoare. Prin 2007, compania lui Bezos a pus în vânzare un dispozitiv cu ecran alb-negru (sau gri-negru), numit Kindle, pentru lectura cărților electronice. Am vorbit deja despre el și despre modul cum tinde să se substituie cărților de hârtie, mai ales pentru ecosistemul pe care îl propune: milioane de titluri în engleză și altele, la prețuri mici sau gratis. Kindle a ajuns un dispozitiv popular la versiunea a doua, în 2009, cu un an înainte ca Apple să lanseze iPad-ul, tableta par excellence. În toamna lui 2011, Kindle a reacționat cu Kindle Fire, tot o tabletă, cu ecran color, de dimensiuni mai reduse și cu funcționalități mai puține, dar ieftină și operațională. Analiștii spun că Fire e genul de dispozitiv pe care l-ai da cadou altora de Sărbători, drept pentru care se vinde mai mult în preajma acestora, dar, oricum, estimările de vânzări pentru 2013 depășesc 10 milioane de unități.
Cel mai premeditat proiect al lui Bezos e chiar Amazon.com, magazinul virtual. Există din 1995 și a început cu cărți, pentru ca să treacă destul de repede la CD-uri, DVD-uri și mp3-uri. Dincolo de altele, ideea care a făcut ca Amazon să explodeze în primii ani a fost încăpățânarea lui Bezos de a permite și evaluări negative ale produselor. La vremea respectivă, era o nebunie care contravenea tuturor legilor marketingului. În momentul de față, e sosul de Web 2.0 în care trebuie să se bălăcească orice brand cu prezență online – și ce brand din 2013 nu e în online? Poate, doar, online-ul însuși, dacă ar fi brand. Cert e numai că în momentul de față Amazon vinde ce nici cu gândul nu gândești și e unul din cele mai mari magazine electronice.
Cu toate octocopterele și evaluările lui negative, Bezos nu e (numai) un visător: are o avere de peste 27 de miliarde de dolari. Recent, a mirat pe toată lumea cumpărând suferindul Washington Post, unul din marile cotidiene ale lumii, căruia i se datorează Watergate. Are o companie prin care investește și dezvoltă zboruri private în spațiu și construiește un ceas care urmează să meargă 10.000 de ani, câte o bătaie pe an, pentru a fi găsit de civilizațiile de la vremea respectivă ca mesaj de la strămoși. Dacă ne gândim că Neoliticul a început acum 10.200 de ani și s-a terminat acum vreo 4.500, când au apărut cuprul și bronzul, e un plan destul de ambițios. Nu vom apuca să vedem dacă și realizabil.
Articol scris pentru ediția de joi, 5 decembrie, a săptămânalului Dilema veche.