Cât costă kilu’ de Comanescu

Astăzi am mai primit unul din telefoanele alea ciudate de la o doamnă, aparținând unei agenții de PR, care m-a întrebat ce tarife percep pentru “net influence”. Am întrebat ce înseamnă “net influence” și doamna mi-a răspuns că e “exact ceea ce se înțelege din cele două cuvinte”. Cum pentru mine sensul e destul de vag, mă simt obligat să repet aici niște precizări pe care le-am făcut deja de mai multe ori:

– nu scriu posturi cu plată, așa cum doamna respectivă ar fi putut afla ușor de aici, unde scrie că blogul ăsta realizează venituri (nu foarte importante) numai din publicitate/bannere vândute de ARBOmedia. Sunt interesat de celebrele proiecte speciale, dar numai cât timp acestea intră în categoria “publicitate cu P”, adică sunt marcate ca atare și nu se transformă în inconveniente pentru cititor (overlayere și alte lucruri care ne enervează).

– sunt deschis (officeATcomanescuDOTro) la orice fel de comunicate de PR, dacă le judec interesante și dacă e vorba de lucruri despre care scriu în general aici. Cred că informația de PR este și trebuie să fie validă în multe cazuri, dar cei care îmi trimit comunicate nu trebuie să se aștepte să le iau ad litteram – verific, filtrez, nuanțez etc. Sau pur și simplu le omit, sar, nu le public fiindcă nu mă interesează. Pentru mine, ca om care îmi pun semnătura pe niște texte, PR-ul nu e și nu poate fi pe bani. Dacă, cumva, cineva dorește să îmi trimită un produs spre testare, e bine să se gândească la avantajele materiale care decurg pentru mine din situația asta – sunt puțin alergic la ideea de șpagă mascată care se ascunde uneori aici. E posibil să scriu de bine, de rău sau să nu scriu deloc despre produsul respectiv.

– am gândit, participat la, realizat – și o să mai gândesc și o să realizez – diferite acțiuni de e-marketing, cum ar fi Spunepebune.ro, Leapsa.UPC.ro, EuroSpeak.ro, viralul pentru IHTIS etc. Nu e vorba de “influența” mea ca semnătură și persoană, atâta câtă e, ci de competențele mele și ale companiei mele, pe care le vând ca orice firmă de comunicare.

– da, o să găsiți aici multe “știri pozitive”, vorba lui Ghișe și Funar. Bloggerii sunt de regulă hipercritici și personali în considerațiile lor, eu am ales să fiu pe dos, desigur ca să încerc să-mi creez o identitate distinctă. Caut exemple de evoluții pozitive în piață, modele de succes (“Studii de necaz”) și multe altele, evit să “editorializez” și atunci când îmi exprim o opinie încerc să mă bazez pe cifre. Dacă mă căutați prin alte locuri, s-ar putea să vă mirați că pot scrie și altfel. E o chestiune de orientare editorială, mai bine Zaharia Trahanache decât Rică Venturiano, care e omniprezent în presa din România.

– da, am scris, scriu și o să scriu de oameni și companii cu care am avut/sau o să am contracte pe firmă. Eu unul cred că pot să separ cele două lucruri destul de bine, ca dovadă și apostila de “obiectivitate” pe care mi-a pus-o RoBloggerSurvey parcă. Totuși, nu are rost să mă laud și nu pot decât să vă las pe voi să judecați cum am rezolvat conflictul de interese, trimițându-vă, ca și altădată, la lista de clienți pe care îi are Comanescu-firma.

– dacă o să mă refer aici la unul din proiectele mele (lucrative sau nu), o să vedeți întotdeauna postul încadrat la “Autoreclamă”, fie că e vorba de MediaPedia.ro, de articole din “Evenimentul zilei” sau chiar de ceea ce citiți acum 🙂

– nu neg și n-am negat că acest blog îmi aduce beneficii de imagine, este unul din motivele pentru care m-am apucat de el (celălalt a fost, la început, să testez un mijloc de comunicare nou). Prin intermediul lui pot deveni cunoscut și pot ajunge la clienți.

Îmi pare rău că n-am putut spune toate lucrurile de mai sus mai scurt și mai simplu. Mi s-a părut totuși că diferiți oameni care mă contactează în diferite scopuri pricep destul de puțin care-s regulile mele. Am încercat să mă inspir din ceea ce se face pe blogurile din zona anglo-saxonă. Dacă aveți întrebări despre cutare sau cutare lucru pe care l-am scris sau prestat pe firmă o să-mi facă plăcere să le răspund.